filele mele.

marți, 14 decembrie 2010

Exista dragostea de a darui in fiecare...

De obicei in perioada aceasta aud foarte des comentarii despre daruire, sa fim mai buni si sa daruim de Sarbatori.Duminica seara la Biserica am auzit o predica care m-a pus pe ganduri, "darul lui Dumnezeu pentru noi"...stii care e darul Lui pentru tine?!?

Eu stiu...e jertfa fiului Sau...e cel mai scump dar din toate timpurile si e atat de mare incat il poate primi oricine...de aceea, daca si tu esti convins ca mine ca purtam in noi cel mai special dar, hai sa invatam sa il pastram cum trebuie si sa il daruim mai departe prin ceea ce suntem noi prin El: smerenie, pace, zambet, ajutor, evanghelizare. Stiai ca nu poti intoarce toata lumea la Dumnezeu? Dar poti sa intorci pe cel de langa tine....

Cati din jurul tau stiu ca tu esti crestin? Cati din jurul tau vad ca esti diferit? Cati din jurul tau au simtit mana ta la lucru in nevoile lor? Stii sa daruiesti? Cand ai daruit ultima data?

Stiai ca dragostea daruieste? Ah'si cand daruieste, nu se umfla de mandrie, bah'chiar ramane de multe ori anonima...ramane scrisa doar Sus.

Hai sa ne facem timp sa ne dam interesul fata de darul care L-am primit de peste 2000 de ani; sa devenim pilde si oameni de ajutor pentru cei din jur...oamenii nu au doar nevoi materiale ci mai degraba spirituale; cat iti dedici din timpul tau sa faci un bine? Munca voluntara face parte din programul tau?!?

Eu inchei...tu ramai cu un gand...viata aceasta nu e vesnica si nici nu iti apartine; viata cealalta depinde doar de tine unde o vei petrece, si tine cont ca aceea e vesnica!!!
cu dragoste  , Maya. 

luni, 6 decembrie 2010

Ganduri depresive ocolite....

Imi place sa ma joc cu  gandul...sa mi-l patrund prin imaginatie si creativitate si sa-mi creez o adevarata poveste imaginara; care nu dureaza mai mult de cateva secunde...si totusi, imi place!!!

Privind in jurul alb ce ma inconjoara afara...realizez cat de intunecat e totul in jurul dinauntrul meu, ciudata observatie; privesc pe cerul negru de la noapte si iau o stea ca si calauza....ma indrept spre Luna; mie dor de Luna care ma adormea si ma trezea noptile sa ii soptesc povestile nemuritoare ale muritorilor, mie dor de conditiile de la fosta casa, in care intimitatea gandurilor nu imi era niciodata deranjata de nimeni...eram doar eu cu El...si Luna!!! Acum ma intorc....revin...nu-mi place sentimentul de dor...ma doare; desi dorul e primul sentiment cand intru in gandurile mele...nu e ciudat cum viata se schimba radical cand nici nu iti dai seama?!? 

Acum...jocul nu e cum e de obicei....nu e plin de entuziasm si pace, nici macar un zambet schitat sau fortat nu gasesc...e totul gol si rece, si nu cred ca iarna afecteaza cu ceva, din contra, chiar iubesc iarna; probabil e de la faptul ca inca astept acea minune?!? Si ma intreb uneori, oare astept bine? 

Ma retrag acum...inainte ca gandurile depresive sa imi schimbe complet starea de spirit...si mai bine imi ridic privirea Sus, poate...poate acum primesc raspunsul minunii ce o astept :) 

luni, 29 noiembrie 2010

Vine Craciunul?!?

Vine Craciunul...intram din nou in perioada in care toata lumea e in febra cumparaturilor...si vor sa devina mai buni, din nou o sa aud zicala "Sa fim mai buni de sarbatori", si din nou ma voi intreba...de ce doar atunci?!?

Ah'si ma mai intreb...anul asta oare la cine vom cere daruri? Tot la inexistentul Mos Craciun...sau vom stii semnificatia adevarata incat sa cerem Celui care s-a nascut pentru noi?

O sa vina din nou perioada in care spitalele nu vor face fata urgentelor, din cauza imbuibarii oamenilor...si din nou imi pun o intrebare...cine a zis ca doar de Sarbatori poti manca, asa incat sa profiti ca si cum nu o sa mai mananci pana la anul..?!?

O sa fie perioada in care orfanii, batranii si oamenii strazii se vor bucura de o masa calda, de fel si fel de cadouri...e placut sa vad zambetele lor...si ma intreb, din nou, de ce doar de Craciun sa le oferim?!? In timpul anului nu au nevoie de nimic?

Si nu cred ca are rost sa continui lista, cunoasteti fiecare cum merg lucrurile in perioada asta...si te provoc, cum imi place sa provoc lumea de obicei...hai sa fim diferiti...si asa cum ne inmuiem inima de Craciun sa ne-o pastram si in timpul anului; sa ne bucuram de cei dragi si in timpul anului, sa daruim si sa ajutam in orice zi din an...sa fim buni tot timpul!!

Iar de Craciun sa nu uitam ca totul a inceput intr-o iesle...unde Cea mai minunata Persoana s-a nascut pentru tine!!! Unde minunea a avut loc, iar tu in rand cu mine , am primit sansa la Cer...nu e indeajuns motivul incat sa ne inchinam zilele de Craciun doar Lui?!?

Hai sa fim crestini, daca in colinde tot cantam asta...si sa iubim tot timpul...caci "cea dintai este dragostea...", nu?!? :)

Sa aveti pregatiri binecuvantate!!!

miercuri, 24 noiembrie 2010

Hai sa avem grija de noi!!!

Toti oamenii spirituali au tendinta sa se ingrijeasca inauntru, sufleteste; dar ma intreb cati dintre noi suntem in stare sa nu cadem in nici o extrema? Sa ne ingrijim si spiritual si fizic intr-o armonie corecta?!?

Tinerii din ziua de azi, devin atat de preocupati de ingrijirea fizica incat uita de cresterea spirituala...dar sunt atat de imaginativi incat stiu sa mascheze asta, probabil de asta si consider ca purtam masti de gheata. Placa de par, ondulatoare, haine de firma, telefoane, laptopuri, ipod-uri de ultima generatie...suntem in pas cu moda, nu?

Si totusi, stiai ca nu asta inseamna sa ai grija fizic de tine? Cum ramane cu investirea in sanatate?!? Prevenirea anumitor "boli populare", sa ne ingrjim pielea, zambetul, rasul...:) ; ah'si zambetul stiai ca il ai cu atat mai perfect si sincer cu cat relatia ta cu Dumnezeu e mai profunda? Nu ajunge sa spui ca "crezi", daca nu si dovedesti; nu ajunge sa pui "like" la toate statusurile pe facebook, daca nu si dovedesti...ce esti in final, daca nu ai grija de tine personal, ci ai grija sa fie trupul tau in pas cu moda..si gandirea ta sa se preocupe atat de mult de cum sa arati si ce sa mai schimbi sa poti fi centrul atentiei, incat uiti de ce existi, si te intreb, ce esti? Si ma intreb, ce sunt?!?

M-am gandit mult inainte sa scriu si am incercat sa schimb ceva si la mine...si chiar am ajuns sa imbin utilul cu placutul...dimineata ma trezesc mai devreme si beau un ceai verde; bun pentru detoxifiere, revigorare, energie, elasticitatea pielii, sanatate; si intre timp citesc si meditez..ma rog si pentrec timp cu El; nu iti spun sa faci la fel..dar foloseste-ti imaginatia si ai grija de tine...ai grija de VOI, de tine si El.

Stiai ca desi se spune ca relatiile de prietenie pe internet, si nu ma refer la relatii fata-baiat, ci la relatii amicale, desi sunt constructive, te pot rapi atat de mult din viata ta cotidiana, incat noaptea, esti prea ostenit sa mai poti comunica cu El, dimineata te trezesti intotdeauna prea tarziu sa ai timp, iar ziua, ziua...ai si tu viata ta, nu?!? Si ma intreb, si te intreb...cu sanatatea spirituala..cum ramane?!?

Multi imi spun ca m-am departat de ei...dar nimeni nu ma intreaba, in timpul asta cat am reusit sa ma apropii de El?!? Multi ma acuza ca nu mai sunt prietena care ma cunoasteau, dar nimeni nu se intreaba cat ma rog pentru ei?!?...Vreau doar prieteni pentru Cer...vreau sa fiu primita in Cortul Vesnic...nu in casele luxoase in care traim...raman prietena cu voi, pentru ca ma repet, iubesc omul!!! Imi sunteti toti prieteni, dar nu ma bazez pe voi....in schimb, ma astept sa sariti voi....sunt prietena, ca nu mie greu sa ma rog pentru tine...dar nu te astepta sa pot face mai mult decat tine.

 Ah'si sa stiti ca nu ma departez de voi, prietenilor, ci pur si simplu, incep sa am grija de mine....:) pentru ca si El are grija de noi...am si eu grija de "noi".

marți, 16 noiembrie 2010

Sa ne intoarcem negativismul pe dos...

Aud tot mereu intre oameni vorba : " Viata e prea grea."...si ma intreb foarte des, comparand viata cu ce?!?
Ca si orice om, si eu trec prin felurite incercari si probleme dar niciodata nu am am ajuns la concluzia ca viata e prea grea sa ii pot face fata, si nu pentru ca as fi vreun pui de geniu ci pentru ca prefer sa merg pe ideea cu care am ramas din educatia crestina primita de ai mei, si anume..." "Nu voi M-ati ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi; si v-am randuit sa mergeti si sa aduceti roada, si roada voastra sa ramana, pentru ca orice veti cere de la Tatal, in Numele Meu, sa va dea." Deci, in concluzie, daca eu ca si crestin spun ca sunt credincios, de ce ma mai plang de viata?!?

Cand scopul nostru in viata e sa rodim si nu sa ne uscam...cand Creatorul a facut creatia cu un scop...cand noi, creatia suntem cei care trebuie sa ne supunem fara a intreba...si nu luand ca ceva radical, ci ca o binecuvantare ca putem sa purtam nume de copii a lui Dumnezeu.

Avem atata optimism in jurul nostru si noi alegem sa ne complicam cu negativismul...hai sa ne provocam pe noi insine si dupa ce reusim sa ii provocam si pe cei din jur sa ne intoarcem starea de negativism pe dos pentru a deveni optimisti, cea mai simpla atitudine e de a nu ne mai plange de viata care o avem ci de a deveni constienti ca nu exista problema care sa nu o poata rezolva Tatal nostru, sau nu e asa?!?

photo made by Sergiu ( http://photofreak07.deviantart.com/ )

miercuri, 10 noiembrie 2010

Esti tolerant?

 Traiesc in realitatea lumii...care pare tot mai rupta de realitatea in care imi pare ca traiesc eu; azi la cursul de "Psihologie sociala" am vorbit despre "toleranta"...suntem toleranti?!?

Ce cuvinte descrie toleranta: rabdarea, acceptarea, rabdarea, empatia, compromisuri, ascultare activa, iertare, respect, obiectiv, sa nu judeci, sa nu etichetezi...nu stiu daca exista om care sa indeplineasca toate cuvintele astea..ca sa ajunga in final sa fie numit un om tolerant.

Din punctul meu de vedere nu exista oameni toleranti 100%...exista doar oameni care pentru siguranta lor lasa de la ei...si pentru binele lor renunta la incapatanare...suntem interesati doar de propria persoana uitand ca fiecare existam unul pentru celalalt!!!

Cat si ce ne-ar trebui sa intelegem cu adevarat cat de importanta e toleranta intre noi, pentru o existenta plina de pace..?!?

Sa incepem sa fim toleranti prin a intelege ca nu tot ceea ce pentru noi e important e si pentru altii..si ceea ce nu e pentru noi, poate fi cu adevarat important pentru cei din jur...sa fim toleranti cu noi insine prin a intelege ca nu putem fi mai mult decat am fost creati sa traim..si nu putem trai mai mult decat am fost creati sa fim; sa fim toleranti cu cei din jur...prin zambet, gand si imbratisare...nu e doar vorba cand se spune.."Toti oamenii zambesc in aceeasi limba"...sa zambim cu sinceritatea inimii..lasand buna vointa, rabdarea si iertarea sa locuiasca in noi...iar cand trebui sa devenim toleranti sa avem grija ce toleram...sa nu cumva sa cadem in extrema cealalta...sa invatam sa ne metinem echilibrul in toleranta...sa nu treaca pragul bunelor maniere, al bunului gust si al moralitatii.

Daca te consideri o persoana toleranta...intreaba'te "Ai iertat intotdeauna pe toti, asa incat in prezent nu ai pica pe nimeni?"

sâmbătă, 30 octombrie 2010

Va iubesc, oamenilor!!!!

Nu as putea descrie sentimentul ca fiind melancolie...e mai mult un sentiment de bucurie, invelit in dragoste profunda, stii ce am realizat in ultimele zile?!? Iubesc omul.

Iubesc cum e creat...fiecare detaliu imi ramane in memorie, fiecare gest imi place sa il urmaresc...suntem interesanti din creatie..suntem ciudati din fire...suntem oameni!!!
Nu cred ca din cauza psihologiei am ajuns sa iubesc omul...ci mai degraba din dragostea care mi-o sadeste El pe zi ce trece tot mai mult...e asa de minunat sa iubesti pana si pe cel care nu te suporta...oh'si cati nu ma barfesc...dar ce conteaza cand stiu ca El e asa de plin de dragoste care si-o arata in toate felurile...in zambetele ce mi le ofera copiii de la fundatie, in surasul batranilor din Club, in imbratisarile prietenilor, in cuvintele pline de dragoste din partea prietenului, in sustinerea parintilor, in incurajarea fratilor...as putea spune vreodata ca nu ma iubeste Dumnezeu? As putea spune vreodata ca nu iubesc omul?!?

Iubesc sufletul omului, mintea lui, imaginatia, creativitatea...omul e plin de talanti fermecatori...talente care merita etalate, atata timp cat sunt toate dedicate Lui...nu e minunat sa ne iubim pentru ceea ce suntem si nu pentru ceea ce am putea fi?

Concluzia mea din seara aceasta este ca iubesc...va iubesc!!!

sâmbătă, 23 octombrie 2010

De ce plang femeile?!?

Majoritatea baietilor care sunt intrebati acest lucru au intentia sa raspunda "fara nici un motiv", sau "din orice".
Femeie fiind si eu, m-am gandit sa caut raspunsuri care sa ma sprijineasca biblic.

Nu doar ca suntem vase slabe si sensibile prin creatie, ci suntem si purtatoare de dureri total diferite de cele ale barbatilor...cum ar fi?!? Pai avem o putere si o forta aparte de a da nastere, a creste, a educa, a ingriji, a sfatui copiii nostri; avem forta necesara sa continuam cand toata lumea cedeaza; sa fim interesate de ce ne apartine, suntem cu totul implicate in familie...stim sa ne iubim sotul si sa-l intelegem....chiar si atunci cand ajungem la capatul rabdarii; si ca sa fim pline de putere si de energie pozitiva...am primit mai multe lacrimi decat barbatul...pentru a plange de fiecare data cand simtim ca suntem incarcate, sa plangem cand emotiile izbucnesc fara oprire, sa plangem cand simtim ca suntem fara sprijin...si poate chiar sa plangem de bucurie...purtam lacrimile omenirii...si poate chiar "lacrima" e cel mai potrivit cuvant care ne defineste.

In final...femeia nu e doar pentru lacrimi...dar prin lacrimi isi continua calea...pana si rugaciunile ajung sa fie cu adevarat pline de Duh cand lacrimile siroiesc obrajii.
Plangem si cand nu suntem privite cum trebuie..stiai ca frumusetea femeii nu trebuie privita din afara spre inauntru? Cu cat privesti mai adanc si cu cat trec anii mai mult, cu atat poti privi adevarata frumusete a femeii...

Deci, cand vezi o femeie plangand...zambeste-i..pentru ca nu plange ca asa vrea ea...ci plange ca asa a fost creata!

Va continua...

joi, 21 octombrie 2010

Si da...ma intreb...Doamne, cum ne mai suporti?!?

Stii ce?!? M-am saturat de mine...m-am saturat sa par ce nu sunt...m-am saturat sa ma vad cum as vrea si sa nu devin...m-am saturat!!!

M-am saturat sa ma plang si sa dezbat problemele mele..si totusi, nici un "prieten" nu ma intreaba prin ce trec si cum sunt, in afara de prietenul meu.
M-am saturat sa fiu buna doar pentru ascultat si nu pentru "golirea sufletului meu", stiai ca sunt om?!?
M-am saturat sa ma rog doar pentru ca trebuie si ca asa am fost crescuta, pana la urma partasia nu tine de cei 7 ani de acasa.
M-am saturat sa nu am timp de mine...m-am saturat...poate uneori sunt satula si de tine....!!!

Si stii ce? Din nou m-am plans...pentru ca sunt satula, chiar sunt satula de mine...si da, dupa ce am citit postarea lui Ionut ( http://artistu05.wordpress.com/2010/10/21/pentru-el-cine-exista/ ) mi-am dat seama cat de usor ajungem la superficialitate...si cat de mult ne place acolo, oare pentru ca nu ne confruntam cu adevarata lupta spirituala?

In final, Doamne, ma gandesc ca esti satul de atata prostie si ipocrizie cata purtam in noi, si nu jignesc pe nimeni personal prin spusele mele, dar suntem plini de egoism prostesc, de minciuna, lacomie, si ma intreb...oamenii din jur ce lumina mai pot vedea in noi, crestinii de azi?!?

Cand ai intrebat ultima data o persoana daca are nevoie de sprijinul tau? Fie el in rugaciune, financiar, o vorba de incurajare etc., cand ai zambit celor din jur spunandu-le cu inima sincera ca sunt frumosi?!? Cand a fost ultima data cand ai dedicat ziua unei persoane nevoiase in loc sa o petreci cu prietenii in mall?!? Ah'si cand ai petrecut o seara mai mult in rugaciune decat pe net?!?

Si da...ma intreb...Doamne, cum ne mai suporti?!?

miercuri, 13 octombrie 2010

Cauti sa fi popular?

Si de ce nu as zambi cand tot din jurul meu zambeste? Si de ce mi-as pierde credinta cand am un Dumnezeu care poate muta si  muntii? Si de ce as alege o viata in pacat si mizerie cand pot avea GRATUIT o viata plina de dragoste si pace?

De ce? Pentru ca inconstienta umana are impresia ca daca Domnul a creat omul pentru lume si lumea pentru om...ne apartine...oare?!? 

Toti se straduiesc sa fie cu adevarat stapani pe vietile lor..si totusi, inca nici un om nu a reusit; toti vor sa fie in functii sus puse...cauta sa fie populari si cat mai scosi in evidenta...si totusi..inca nici un om nu l-a intrecut pe Dumnezeu. Eu? Nu vreau popularitate..vreau cunoastere de sine...asa incat sa-mi cunosc gandirea si din exteriorul eu-ului meu, ca sa pot schimba ce nu e dupa voia Lui; nu vreau sa am o functie mai sus decat una prin care pot sluji Domnului...si  vechimea muncii mele sa nu creasca doar pensia ci si credinta in Domnul...

Ah si desi toti din jurul meu se grabesc dupa castiguri materiale...eu lupt sa ma grabesc sa adun castiguri spirituale...si asa...pot spune, zambesc desi incercarile ma impresoara...rad desi lacrimile sunt pe punctul de a izbucni..si asta, pentru ca imi doresc sa fiu cu adevarat plina de credinta...pentru ca invat sa ma rog si sa multumesc ca si cum deja mi s-a si rezolvat problema...pentru ca asa ii simt prezenta cel mai bine...stiai ca asa nu doar Dumnezeu e permanent cu tine, ci ajungi sa fi si tu in permanenta prin El?!?

Si ma intreb...tu de ce n-ai zambi?!?

marți, 5 octombrie 2010

Daca esti moral, nu inseamna ca esti sfant!

Sunt convinsa ca tu, ca si crestin, ai simtit de multe ori prezenta Lui in rugaciunea ta...dar stiai ca nu-L cunosti cum trebuie pe Dumnezeu?

Stiu ca de multe ori ai facut un bine simtind ca Domnul e multumit de alegerea ta...si totusi nici asa nu ai ajuns sa-L cunosti pe Dumnezeu.

De multe ori dupa ce ai vorbit urat te-ai simtit mustrat sa iti ceri iertare...si nici macar atunci nu ai ajuns sa-L cunosti!!!

Sunt sigura ca nu de putine ori ai facut fapte bune cu gandul ca asa iti cere Biblia...si nici atunci nu ai ajuns sa-L cunosti...

Nici macar atunci cand ai lasat de la tine si altii au castigat munca ta si tu ai pierdut...nici atunci nu L-ai cunoscut pe Dumnezeu!!!

Defapt in toate faptele care tu le consideri dupa voia Lui, nu ai ajuns sa Il cunosti pe Dumnezeu...stii de ce?!?

Pentru ca pe Dumnezeu nu il gasesti in gandurile tale de lauda de sine, nici in ideile care te ridica si te imbogatesc pe tine, nici macar in imaginea in care tu sa fii cel mai fericit prin alegerile care le faci....
Pe Dumnezeu il cunosti in rugaciunea care o faci in miezul noptii, in partasia de dimineata...in biserica atunci cand toti butoneaza telefoane si vorbesc intre ei, in timpul tau liber cand ai timp sa meditezi...pentru ca altfel...cand ai timp sa-L asculti pe Dumnezeu in viteza cu care trecem peste fiecare zi?!?

Descrierile de mai sus tin de moralitate si nu de relatie cu Dumnezeu...poti fii moral si sa ajungi in Iad, stiai?!?
Si stii ce e frumos in relatia de partasie? Ca pe langa ca traiesti in moralitate..ai sansa sa traiesti in Sfintenie dupa moarte...si ai parte de o viata nu binecuvantata material ci binecuvantata spiritual, aici, pe pamant.

vineri, 1 octombrie 2010

Cata ipocrizie poate exista in rasa umana!

Exista momente in care n-am puterea sa ma exprim nici in fata Ta, cum as putea sa ma deschid in fata lor? Sunt atat de multi cand ii numar...dar asa putini cand am nevoie de ei...si totusi de multe ori nu e nici unul.

Stii ce vreau? Sa ma rupi de realitatea mea, leaga-mi prezenta de prezenta Ta si lasa-ma sa pasesc prin picioarele Tale...lasa-ma sa ma simt prietena Ta. Fa-ma sa ma simt EU!!!

Gandurile mele scoate-le din mine...goleste-ma de mine si umple-ma de Tine...fa-ma sa fiu prin Tine ceea ce nu am reusit niciodata sa ajung..mai mult decat am simtit eu vreodata ca o pot numi binecuvantare....si nu ma binecuvanta peste masura ci doar atat cat crezi Tu, dar te rog nu ma binecuvanta cat merit...ca poate n'as merita deloc...sau iertarea Ta a avut loc si acum?!?

As vrea sa spun ca mi dor de zilele in care timpul ma lasa sa stau cu Tine cand doream...dar nu vreau timp liber...vreau timp cu Tine! Nu vreau vremurile din trecut...vreau timp nou...vreau sa experimentez ce esti Tu cat mai profund, rascoleste-mi toate sentimentele si arunca ce nu e de la Tine...stiai ca ma simt groaznic cand simt ce nu vrei Tu?

Si ce om nu simte deznadejde, dispret, lacomie, mandrie, invidie, nerabdare, ispite, nervi, ura, etc?!? Nu e interesant cum creatia Ta nu se suporta intre ei si totusi avem pretentia sa ne binecuvantezi ? Stiai ca nu mai stim ierta? Ne pierdem rabdarea din orice maruntis...si cand e vorba de ceva..intotdeauna avem pe cine da vina'ah si ma intreb cum ne suporti cand toti "copiii" tai sunt cei mai buni la critica? Adoram cand injosim pe cel de langa noi si ne ridicam pe noi...ce satisfactie mai mare trebuie omului decat sa stie ca e apreciat?
 Ma minunez cand vad cata ipocrizie poate exista in rasa umana!!!


Dar eu nu vreau lauda lumii...sunt ciudata prin asta? Tot ce vreau e lauda Ta.

vineri, 17 septembrie 2010

Cum comunic eu cu El?

Ma scurg cu cat cresc mai mult,
Ma topesc cu cat inghet in mine,
Ma dobor cu cat urc mai sus,
Ma pierd cu cat sunt gasita mai des...

Stiai ca nu pot nimic fara Tine?
Stiai ca ma topesc cand ma departez...
.
Stiai ca fiecare pacat pe care il savarsesc imi doboara fiecare ridicare din mandrie, fala, lauda sau narcisism?
Stiai ca nu ma simt niciodata indeajuns de buna pentru dragostea Ta?
Stiai ca ma pierd cand nu ma simt gasita de Tine ci de oameni?

Nu-mi place ca oamenii sa patrunda in mine cum patrunzi Tu...nu vreau ca oamenii sa ma cunoasca cum ma cunosti Tu, nu vreau sa cresc in ochii lor, nu vreau sa ma laude gura lor, nu vreau sa ma topesc la cuvintele lor...tot ce vreau e:

Sa cresc in Tine si sa ma scurg de eu-ul meu,
Sa inghet in mine tot pacatul si sa dezghet dragostea Ta,
Sa urc in ochii Tai si sa cobor in ochii mei,
Sa fiu gasita in Tine si sa ma pierd de mine...

Cum poti sa ma iubesti cand sunt om? Cum poti avea atata indurare de mine cand eu-ul meu e in fata? Cum ma poti ierta de fiecare data cand te rog asta?

Esti atat de nemarginit in toate...esti atat de plin de Tine...si asta suna bine...ma simt coplesita sa fiu numita fiica Ta.
De aceea ultima mea rugaciune e sa ma faci sa fiu intotdeauna ce sunt prin Tine..
Invata-ma sa vad pe cel de langa mine mai sus,
Invata-ma sa iubesc orisicand,
Invata-ma sa iert, pentru ca si altii ma iarta...
Invata-ma sa zambesc...pentru ca sunt binecuvantata,
Invata-ma sa plang cand sunt incercata...dar nu fara Tine!
Invata-ma cate putin din toate...sa pot fi o pilda pana'n moarte...
Invata-ma, doar invata-ma....

joi, 16 septembrie 2010

Tu cum te imbraci?!?

Tot in Piata Cetatii, acelasi loc de munca...mai putini turisti, mai multe frunze cazute...si foarte multi elevi. Nu e socant cat de repede se "maturizeaza" adolescentii din ziua de azi?!?

Uniformele cu fusta cat se poate de scurta, sacoul cat se poate de mulat pe talie si decoltat; fardul sclipeste la razele soarelui...prea mult, prea putine haine...moderna?!?

Imi amintesc cand eram eu in liceu...moda noastra era jeansi, tenisi si tricouri cat mai haioase, lejer, confortabil, neispititor si specific varstei noastre!!!

Cum poti sa sustii ca esti o adevarata pilda pentru numele Lui, cand baietii intorc capul dupa formele trupului tau? Cum poti sustine ca porti in tine lumina Lui cand exteriorul spune altceva? Intradevar, in toate conteaza interiorul, dar oare interiorul nu se reflecta la exterior?

Si nu insinuez sa vad fetele crestine imbracate in robe, sau fuste lungi si batic cu colt legat in fata; din contra...Biblia ne invata sa nu fim nici exagerati in purtarea noastra.
Recunosc, am avut si eu tendinta de multe ori sa arat cat mai bine imbracata, e placut sa ti se spuna ca arati bine, mai ales complimente facute de catre baietii care sunt mai populari, nu?!?

Intre timp, ia-ti timp si gandeste-te, cum te imbraci? E bine sa fi admirata, dar e mai bine sa nu fi criticata, sau sa poticnesti pe altii prin imbracamintea ta...fii demna de dragostea Lui si prin exteriorul tau!!!

miercuri, 8 septembrie 2010

Si inceputul toamnei il incep cu Tine.

Din nou intunericul invaluie imprejurimile din vederea de la geamul meu...doar luminile orasului ma lasa sa observ ca totusi e suflare..inca exist...inca respir...

Iesind pe terasa simt mirosul toamnei, si melancolia incearca sa imi patrunda gandurile...dar Tu decizi sa ii iei locul, ce placut e...parca iti simt fiecare imbratisare, simt cum aripile Tale ma invaluie in ocrotire...dragostea Ta ma face sa zambesc...ma simt implinita cand esti langa Mine...defapt...Tu esti tot timpul...ar trebui sa spun..ma simt implinita cand vin eu langa Tine?!? 

Oh'de n-ar fi eu-ul meu atat de incapatanat...de as face totul dupa voia Ta...ma intreb, mai exista oameni care sa fi renuntat 100% la eu-ul lor pentru Tine?!? Ma indoiesc ca in ziua de azi mai exista asa ceva...chiar azi ma gandeam...priveam pe geam, de la locul de munca la oamenii grabiti...statistic vorbind cred ca undeva la 99% din ei erau ingandurati cu privire la problemele care ii afecteaza in principal pe ei...in fond, la ce mi-ar ajuta sa ma consum pentru problemele altora?!? 

Cred ca ma opresc aici...nu vreau sa ma pierd de imbratisarea Ta gandind prea mult...vreau sa raman cu Tine...iar dimineata, daca e dupa voia Ta...vreau sa incep o noua viata impreuna cu binecuvantarea Ta...ah'si stii de ce? Esti singurul demn de orice lauda...si nu vreau sa incetez sa iti multumesc pentru tot...cu familia, prietenul si prietenii mei...ma simt cea mai binecuvantata...

Acum ma retrag din mediul public...vreau sa raman cu Tine...ma simt atat de bine langa Tine....ma pregatesc sa adorm in bratele Tale, intre timp...spune-mi, unde trebuie sa ma mai schimb?!? 


sâmbătă, 4 septembrie 2010

Tu cum te rogi?!? Sau...te mai rogi?

A mai trecut o saptamana din vacanta asta...prima saptamana de toamna...in care din melancolie m-ai transferat la meditatie...si am meditat mult asupra rugaciunii....probabil m-a provocat si cartea "Prea ocupat pentru a nu ma ruga"..care o recomand oricui! :)

Da...ma intrebam, cat de corect ma rog? Meditand am inteles ca prima greseala imensa o fac cand spun, ca si toti crestinii aproape, "Doamne fi cu mine"...cum putem sa fim atat de inconstienti sa cerem ceva ce deja El face, oare El nu repeta de cateva ori ca e omniprezent si spune..."Cu nici un chip nu va voi lasa..."?!? Da, primul lucru ce l-am schimbat a fost sa incep sa ma rog..."Doamne, ajuta-ma sa fiu eu prin Tine in momentul cutare..." .

Alt lucru care l-am inteles e ca nu exista rugaciune adevarata fara comuniune adevarata cu Dumnezeu...nu inteleg zecile de biserici in care ti se impune cand sa incepi sa te rogi si cand sa incetezi...oare chiar putem toti sa gandim si sa interactionam la fel si in acelasi timp? Sunt eu cea mai inceata de niciodata nu imi termin rugaciunea la timp sau se roaga lumea tot mai putin?

Nu vreau sa se creada ca judec, nici nu am vreun interes in a face asa ceva...pur si simplu ma gandeam...in final fiecare stie mai bine ce e intre el si Domnul...si stie mai bine cat de "om al rugaciunii" e...

Stiu ca dupa saptamana asta chiar vreau sa cresc...ce poate fi mai placut pentru un copil decat sa se stie cat mai aproape de parinte? Drumul...in fiecare dimineata mi-l innoieste si e un drum placut dar totusi plin de gropi...e noroios dar Soarele are grija sa mi-l netezeasca, e lung....dar puterea Lui mi-l scurteaza, e obositor dar dragostea Lui mi-l revigoreaza...e drumul meu...si il pasesc asa cum e...ah'si de 2 luni nu-l pasesc doar eu...il pasim in doi...si pentru asta se dubleaza toata descrierea...dar e mai bine sa fie doi decat unul....

Si mai am o curiozitate....tu cum te rogi?  Sau sa fiu mai directa...te mai rogi ?

sâmbătă, 28 august 2010

Vine toamna.

E liniste peste tot...sunt din nou la munca...singura, defapt cu prezenta Ta.
Privesc pe geam, se simte toamna...stejarii din cetate deja incep sa rugineasca...vantul e jucaus cu frunzele...iar turistii...tot mai rari...chiar vine toamna!


Dar totusi, e placut...privesc sighisorenii, defapt sighisorencele grabite...care vin sau merg la piata sa isi cumpere legumele...mie dor de mirosul mancarurilor pentru iarna...mie dor de copilaria in care toamna ma anunta ca trebuie sa incep sa mai cresc cu un an...acum, acum am crescut...tineretea...ma mai anunta ca ma asteapta momentul in care voi deveni adult!

Privesc inca in Piata Cetatii, inca ma simt binecuvantata cu locul de munca...mai am o luna, dupa care voi redevenii bine cunoscuta voluntara a fundatiei...imi place si statutul acesta.

Si continui sa ma intreb..unde a fugit vara? Nici n-am apucat sa o simt...prea scurt a fost timpul in care m-am jucatcu valurile marii si am privit rasaritul...prea scurta a fost vara pentru mine...probabil si pentru tine...

Si totusi am motive sa ma bucur...toamna e perioada in care devin melancolica..dar melancolia mea o petrec cu Tine...e placut sa stau in prezenta Ta...vor veni iar zilele in care voi petrece timpul pe banca mea preferata...unde ma voi putea delecta cu gandurile Tale...cu privire  la mine, cu privire la noi...:)

Acum plec...turistii s-au gandit sa intre si pe la mine...merg sa mai studiez din creatia Ta...:)

duminică, 22 august 2010

Nu am incetat...

Chiar daca in ultima perioada mi-am ales menirea de a omori timpul in lucruri eficiente...nu am incetat sa ma minunez de lucrarile Tale; lucrezi si cand eu am impresia ca totul in jurul meu stagneaza...esti atat de minunat!!

Nu am incetat sa ma opresc in timpul zilei si sa privesc in jurul meu...m-ai binecuvantat cu locul de munca exact in Piata Cetatii, unde imi place sa privesc oamenii...turistii sunt interesanti...vin din toate colturile lumii...aduc cu ei povesti de nedescris...prin mimica, privire si curiozitate..le pot face un rezumat al povestii lor, ma fascineaza!

Nu am incetat nici sa ma uit la darurile care mi le oferi in fiecare zi...diminetile inca iubesc sa le petrec cu Tine...si cum fiecare zi e inceputul noii mele vieti...sunt pe deplin multumita sa vad ca in fiecare noua viata duc binecuvantarile cu mine...de la familie, prieten si prieteni, pana la catelusa mea jucausa care ma asteapta in fiecare zi in curte. Multumesc!

Nu am incetat sa fiu constienta ca Tu esti singurul care imi cunosti si gandurile cele mai ascunse; desi ma repet...Iti spun cu o inima plina de ravna dupa Tine...Esti cel mai minunat prin existenta!

Nu am incetat din nimic...pur si simplu am incetinit...sau am marit viteza in unele...mi-am schimbat viata...defapt, Tu esti cel care ai ales sa schimbi viata mea...acum nu mai sunt doar eu cu Tine...acum suntem trei...si sunt atat de binecuvantata.

E din nou seara...am vrut doar sa-Ti spun multumesc pentru fiecare detaliu din viata mea...si iarta-ma ca merit atat de putin binecuvantarile Tale; acum merg sa imi odihnesc trupul...dimineata incep o noua viata...care cu ajutorul Puterii Tale...o voi incepe tot cu Tine!

Ah'si multumesc ca mi-ai dat din nou ocazia sa adorm cu privirea la luna...e superba, la fel cum toata creatia Ta rabufneste in frumusete...acum iti spun...noapte buna! :)

marți, 27 iulie 2010

by Melba Colgrove.

Life is becoming.
less livable.

with each new person I meet
I wonder, is this the day
fate has chosen, or is fate
what I have chosen to get me
through the day.

loving
is the most
creative
force of the universe.

the memory of loving
the most
destructive.

"How to survive the loss of a love" Melba Colgrove

duminică, 25 iulie 2010

Multa dragoste.

Nu sunt egoista? Tu esti Cel care ar trebui sa isi caute timp pentru mine si nu invers...si eu, foarte "mandra" spun ca in sfarsit am timp si pentru Tine. 
Ma privesti cu dragoste...inca?!? Oare chiar merit? 

Nu m-am departat de activitatea mea, nu Te-am ignorat complet...ci pur si simplu nu am mai meditat cat meditam de obicei...si desi ma simt vinovata, Tu m-ai binecuvantat...ai inceput un nou sezon in viata mea...e plin de dragoste si siguranta...am pacea Ta!

In mine, e un amestec bizar de usoara invidie, indulcit cu admiratie si asezonat cu dragoste, multa dragoste; toate astea ma fac sa il privesc cu ochii intrebatori, ingandurarea si intrebarile imi ating subtil obrazul, iar apoi se opresc in mintea mea si imi rod nenumarate clipe. Situatiile sunt simple, dar privite de zeci de ochi sunt vazute total diferite...eu? Il vad simplu ca si existenta. dar frumos ca si fiinta; are multa inocenta!

Pentru mine multe lucruri erau banale pana sa apara el...acum orice drum, orice plimbare, orice conversatie...e plina de enigme, farmec si mister...e placut! Este acea paleta de sentimente, imagini si trairi cu care fiecare om se confrunta o data in viata, si care de obicei e atat de frumoasa incat te face sa mai ramai cel putin un an adolescent tanar, doar pentru a simti incontinuu emotiile acestui sezon. 

Imi voi calca egoismul in picioare si voi zdrobi orgoliul...si Iti voi spune cu zambet...multumesc! :)



marți, 6 iulie 2010

Ma simt frumoasa...paradoxal.

"La infatisare va uitati? Daca cineva crede ca "este a lui Hristos", sa aiba in vedere ca, dupa cum el este a lui Hristos, tot asa suntem si noi." 2 Corinteni 10:7

De cate ori nu ti s-a intamplat sa cataloghezi un om dupa infatisare? Nu spune niciodata ca vei avea sansa sa adaugi inca un pacat pe lista; recunosc ca de multe ori am judecat o persoana dupa imbracaminte, vocabular sau gesturi, si tot de multe ori s-a intamplat sa intru in vorba cu persoana in cauza si sa observ ca e o adevarata comoara ascunsa.

Sunt sigura ca orice om are defectele lui, dar totusi banala zicala "fiecare om e frumos in felul lui" e cat se poate de adevarata intre oameni, nu o spune narcisismul din mine si nici lipsa modestiei, dar sunt frumoasa, si esti frumoasa/ frumos! :)

Si in final nu e vorba atat de exterior cat de ceea ce ai in interior si reflecta in exterior; stiai ca un om e urat cand barfeste sau e invidios? Urat esti si cand cauti sa iesi in evidenta prin tot ce faci, fiind "popular", esti urat fiind rau, esti urat gandind rau despre o persoana, esti rau...esti urat!  Si totusi si oamenii urati au calitati frumoase...deci paradoxal vorbind, omul e un urat frumos!

Eu? Sunt urata cu partile mele frumoase si sunt frumoasa cu partile mele urate, sunt o anormala intr-o lumea considerata normala, sunt un adevarat paradox inexplicabil. Si totusi, ma simt atat de frumoasa cand gandesc frumos, cand zambesc sincer, cand fac complimente oamenilor care niciodata nu li se spune o vorba buna, cand ofer o mana de ajutor, cand ma simt utila, cand ma rog, cand cant pentru El, cand petrec timp cu oamenii Lui, cand merg in misiune, cand simt ca tot ce fac, fac pentru El...doar atunci ma simt frumoasa!!!

Si in final, de ce as vrea sa fiu un om urat cand e asa placut sa fiu privita ca om frumos, iar versetul de sus e versetul meu pentru ziua de azi...si e un verset de temelie a sufletului meu...caci e adevarat...cine sunt eu sa judec pe cel care e ca mine?  Vreau sa raman frumoasa, azi chiar m-am simtit asa...si asa vreau sa ma simt mereu...imi place!!!

miercuri, 30 iunie 2010

Hai sa fim "indieni" !!!

Mii de culturi, totalmente diferite, si totusi, care se intersecteaza in acelasi scop: FERICIREA!!!

Nu ti se pare fascinanta lumea in care traim? Traiesc intr-un oras turistic, am zile in care urc in cetate doar pentru a observa turistii...fiecare isi spune povestea lui...prin zambet, privire, exclamari...si nu in ultimul rand imbracaminte!

Ultima data cand am stat in Piata Cetatii mi-au atras atentia un grup de indieni, erau plini de zambet si impresionati de stilul de viata de la noi. Am fost curioasa cum traiesc ei de li se pare asa diferita zona mea; am dat google surch si uimita am fost cand am citit ca India este o tara pe cat de saraca pe atat de bogata din punct de vedere cultural. Plina de culori, veselie si traditii, iar oamenii, oamenii sunt suflete cu emotii de copil.

Ma gandeam la tara mea, Romania, oare ce suflete purtam in noi? Cat la % e inocenta din noi? Pe toti pe care ii intreb se plang de bani, recunosc si eu cand sunt stramtorata ma panichez; si ne miram de ce vedem doar fete incruntate pe strazile pline de suflete care au in ele o foame de bani, niciodata nu ne multumim cu putin; nu rareori am observat oameni care spun "Macar daca as avea atat...!"...si Domnul fara macar sa ne rugam ne ofera...iar cand avem...parca nu e de ajuns...am fi putut primi mai mult; in final suntem oameni, avem "voie" sa pacatuim si Domnul e "obligat" sa ne dea...peste masura daca e posibil. Oare?

Nu gasesc alt motiv, decat ca traim intr-o societate etnocentrista, fara posibilitatea de a schimba statusul; mereu judecam dupa propriile experiente, in special dupa natura umana; insa lumea e ceva mai mult decat noi cunoastem...traim intr-o lume necuprinsa, plina de neintelesuri, care sunt bine asa...daca am stii totul nu am mai fi de natura umana. Dar ce frumos e sa purtam numele de om, mai ales de om din Dumnezeu, nu?

Mi-as dori sa fim mai indieni, mai preocupati de legile morale si spirituale, sa fim primitori de oaspeti si plini de bucurie la binecuvantarile altora; sa fim copii cand vine vorba de rau si plini de maturitate cand trebuie sa facem bine.

Ma intreb, ce preferi, sa fii sau sa devii?


http://photofreak07.deviantart.com/ (Multumesc, Sergiu >:D< )

sâmbătă, 26 iunie 2010

Mi-ai facut bagajul...si plec!!!

Stateam si meditam ...doream sa-Ti scriu..dar nu gaseam un scop..dar mi-am dat seama ca Tie nu trebuie sa iti scriu cu un anumit scop, la Tine vin pentru ca esti Taria mea...viata mi-o poti schimba in cer senin..fara motiv!

Stiu ca deja stii ce am sa-Ti scriu...imi stii toate remuscarile, multumirile, mahnirile, bucuriile...caci cine ma mai cunoaste cum ma cunosti Tu?

Ma simt atat de bine cu Tine, ma inconjori cu atata pace si siguranta...esti atat de Perfect!!! Eu Te vad ca Dumnezeul care traieste impreuna cu omul...simti cu mine, te bucuri si plangi cu mine...esti prea minunat!

Mi-ai daruit pensula si culori, flaut si muzica, samanta si pamant, incaltaminte si harta, impreuna am plans si am ras, am ascultat si am vorbit, am intrebat si am raspuns, am luptat si ne-am odihnit, acum Tu stai in prag...ma vei ajuta sa-mi fac bagajul?!? Si inca Te intreb...sunt gata sa ies? E asa de bine la adapostul aripilor Tale!!!

Aprobi...e vremea sa ies...ai investit destul incat sa pot iesi in Intunericul lumii...e negru totul si ma umplu de groaza cand vad in ce chinuri nestiute traiesc toti...sunt egoista ca vreau la adapostul Luminii Tale? Ei nu stiu de Tine...nu au crescut in dragostea Ta...nu au vazut binecuvantarile Tale...si nu Te cunosc; se lupta cu morile de vant si uita ca muzica vietii trebuie dansata incet...se grabesc!
Si totusi in tot Intunericul in care am fost trimisa...ma fascineaza un lucru...cosmosul viu al omului, inca imi da speranta!

Vulnerabilitatea face parte din bagajul meu, ea imi poate fi de folos, alteori o neputinta, care ma face nefolositoare zile la rand, cand ma intorc in mine insumi pentru a redeveni intreaga. Si totusi, nu indraznesc sa ma rog pentru invulnerabilitate, bagajul Tu mi L-ai facut cand m-ai scos aici...imi doresc sa fiu atat de intreaga inauntru incat sa pot bandaja micile zgarieturi; caci Tu preferi sa folosesti slabiciunea din mine.

In final..Iti soptesc strigand...esti un Dumnezeu bun....foarte bun!!!

vineri, 25 iunie 2010

De ce eu?

Intrebarile nu inceteaza sa apara...sunt plina de MINE...ma simt prea goala cand nu esti Tu; ce sunt eu fara siguranta Ta? Ce sunt eu fara nadejdea Ta? Ce sunt eu...?

Si stiu...esti chiar langa mine si eu Te simt asa departe...ma lupt cu eu-ul meu sa Iti faca loc sa preiei carma sufletului meu...vreau deciziile care le iau sa fie doar dupa voia Ta...nimic din mine sa nu fie dupa mine...vreau totul, absolut totul dupa Tine...caci in final, ce sunt eu...?

Sunt lupte care parca nu au sfarsit....sunt lupte care dor...dar ma fac sa zambesc...naivitatea isi spune cuvantul, as vrea ca in lupta mea, desi nu Te simt..sa fii...sa lupti; caci in final...ce as putea castiga fara Tine...?

E bucurie in sentimente si lupta in suflet...e siguranta in inima si indoieli in minte...si ma gandesc ca Satan doar in minte imi ajunge...inima e a Ta, deci in final iti multumesc pentru siguranta Ta!

E o amestecatura de cuvinte in mine...as vrea sa le exprim, dar inca ma abtin...temerile nu intarzie sa apara...caci in final...pentru ce as mai lupta daca nu as avea si temeri, caci altfel cum as intelege ce sunt eu fara Tine...?

Si totusi...in nelinistea mea esti TU...nu te simt...eu-ul meu refuza sa te simta...dar te cheama, subtil...si in ascuns..ravneste sa-l dobori si sa vii Tu in locul lui...ah'cat as vrea sa fiu prin Tine...desi sunt...inca vreau...vreau mai mult..vreau un infinit..de Tine!!!

Cred ca oricine m-ar intelege cand spun ca vreau sa ard pentru Tine...defapt, nu, eu nu ma inteleg....sunt prea plina de mine...dar incerc...cred ca o sa inteleg in final....pentru ca in final...ce sunt eu...?

Stii ce nu inteleg? De ce eu?

joi, 17 iunie 2010

Pierduta prin mine.


"Fiindca lumea nu-ti vrea bine...voi fi mereu langa inima ta!" sunt cateva cuvinte ramase in minte a unei manele auzite azi...nu ascult manele! Dar eram in trecere.
Dar suna real, lumea sigur nu-mi vrea bine...iar promisiunea ca o sa fie langa inima mea, prefer sa cred ca e vorba de El.

Azi am fost fericita, se zice ca fetele au premonitii mai clare decat baietii...oare chiar se va intampla ce simt? Nu stiu, dar as fi cea mai fericita sa fie asa. Oricum azi am gustat din fericirea cu El, din nou a raspuns intr-un mod miraculos mamei mele la rugaciunea ei.

Mi-am adus aminte de acele cuvinte: " poti sa ai o viata de caine, daca Il ai pe Isus esti fericit!" Cat de superb suna!

Am simtit fericirea Lui, dar eu? unde sunt eu? ce caut eu? Ah'din nou ma rup din fericire si ma inund in intrebari. Aseara eram franta de oboseala din toate punctele de vedere, dar realizez , uimita, ca Dumnezeu raspunde si gandurilor care nu le asternem stand pe genunchi, implineste dorinta inimii care e pe placul Lui!

Si totusi, am o premonitie? As vrea, o minune in noaptea asta pentru viata mea si a ta! Impreuna avem un mandat divin si trebuie sa-L ducem la indeplinire.

Jumate de noapte alba....inca cateva ore si trebuie sa ma trezesc, inca astept minunea, scriu greu...parca nu vor literele sa se transforme in cuvinte...parca sunt inundata in intrebarile fara raspuns, fara sa mai pot iesi. Ma scufund tot mai adanc si simt ca ma pierd prin mine.

Acum ma opresc din scris, a devenit prea greu! Ma duc sa ma caut, dupa ce ma gasesc, cu dorinta deschisa pentru a vedea minunea, ma pun sa dorm, imediat ma trezesc!

Noapte buna!

Comoditate ipocrita.

Nimic bun nu locuieste in mine, nu merit nimic din ce sunt sau ce am...nu sunt vrednica sa port nume de Fiica...dar totusi sunt atat de fericita...caut blandetea din toata inima si dragostea Ta ma invaluieste cu o pace care ma inconjoara oferindu-mi o blandete de aur!

Nu trebuie niciodata sa Te caut..pentru ca Te gasesc dintr-o privire, cum sa nu Te recunosc? Esti cel mai bland, placut si plin de pace; iar eu sunt plina de ravna dupa pace...Te gasesc in fiecare detaliu si sunt atat de placut surprinsa sa vad ca desi nu merit, MA IUBESTI !!!

Duc zilnic aceleasi lupte in care pe lumea asta..ma lupt cu morile de vant...m-a corupt pamantul, caut sa implinesc legile pamantului...caci prin naivitate spunem..."lumea e a noastra daca punem mana pe ea"...dar eu vreau sa cred  ce ma inveti Tu: " daca vrei sa ai lumea trebuie sa renunti la ea.", afirmatia Ta suna mai logic...desi prin mintea omeneasca ne ferim sa credem...pentru ca ne place comoditatea, avem timp de cumparaturi, internet, mancat, baut, dormit...dar suntem comozi in timpul dedicat Tie...dar imi place de noi, cand suntem jos dorim totul de la Tine...suntem in stare sa facem orice.

 Traim intr-o comoditate ipocrita, plina de egoism si lipsita de setea neprihanirii...

marți, 15 iunie 2010

Imbuibati de lacrimi.

Sunt pur si simplu socata cand vad in cata naivitate traim...plangem mult, prea mult...dar pentru lucruri marunte, si totusi la orice lacrima , suntem atat de stupizi folosind cuvintele.."ferice de cei care plang"; dar oare orice lacrima se pune?

Plangem de nervi, plangem de bucurie, plangem la telenovele, plangem la jigniri, plangem la despartire, plangem la revedere, plangem la neimplinirea mofturilor, plangem din orice lucru...prea putin important comparativ cu plansul dupa ravna!!!
Imi place sa plang, chiar ma simt bine dupa...dar doar atunci cand plang din cauza problemelor cu adevarat importante...pentru ca atunci intradevar simt linistea Lui; imi place sa plang cand imi cunosc greselile si le regret, pentru ca atunci imi dovedesc sinceritatea, imi place sa plang. :)

Suntem ca si copiii, cand vad o jucarie la alt copil si plang ca o doresc si ei...nu e interesant cat luptam pentru lucrurile de pe pamant? Un laptop, telefon, mp4, iphone...sa fie de ultima generatie, ca sa poata altii pofti ce am eu si sa nu ma injosesc sa poftesc eu...ne prigonim singuri si tragem in plasa si pe altii...si ma intreb, unde implinim..."sa nu potignim pe nimeni prin purtarea noastra."?
Suntem atat de ciudati...multi cred ca suntem cu adevarat optuzi...dar e atat de fals...nu suntem prigoniti cum ar trebui, trebuie sa fim prigoniti pentru Isus, si nu doar in ziua de duminica...

Imi place sa plang...dar vreau sa fiu fericita tot timpul si nu doar duminica...caci in final, fericirea mea e sa ma apropiu de Domnul!!! :)

miercuri, 9 iunie 2010

Sa fim anormali in normalitatea lumii!!!

Normal nu e nimeni, ceea ce ma face sa ma gandesc cat de anormal gandim cand Il cautam pe Dumnezeu doar cand avem nevoie; ma uit la mine, de cand sunt in sesiune partasia mea a crescut...recunosc!!!

Daca a fost sa raman cu o idee generala dupa ce m-am intors anul trecut de la Colegiu, e ca Dumnezeu nu e o masina de indeplinit dorinte; iubeste neconditionat dar nu te scuteste de "taxe", e pur si simplu, corect!

Iubirea nu e inculta, e plina de inteligenta...si abstracta daca vrei; iubirea e plina de dragoste si dragostea e plina de iubire.

 Hai sa fim anormali in normalitatea in care traim, si sa cautam sa nu mai fim atat de fatarnici cand vine vorba de slujire...de cate ori nu ti s-a intamplat sa staruiesti in necaz si sa nu primesti raspuns? Oare de ce judecam ca nu ne raspunde in loc sa ne uitam la noi si sa vedem ca nu primim raspuns pentru ca zilnic cand suntem intrebati daca Il iubim, spunem da, dar facem nu.
Stiai ca iubirea sta inaintea slujirii si nu invers? Hai sa iubim ca sa putem sluji si in final, dupa ce platim "taxa", sa ne bucuram de rasplata :)

Si nu ma refer doar la dragostea pentru El, ci sa iubim si oamenii, sa ne iubim, chiar daca suntem anormali...stiai ca asa cum iti place tie sa fii inconjurat de prieteni, la fel ii place si celui mai retras om din mediul tau? Fa ceva bun, si creaza relatii care nu sunt populare, ci sa fie bazate pe prietenie autentinca.

Hai sa fim anormali, plini de dragoste si invaluiti in iubire, sa fim constienti ca doar El vede ce suntem noi cu adevarat...asa cum tu nu ai reusit sa cunosti pe nimeni perfect, asa nimeni nu o sa reuseasca sa te cunoasca pe tine!

joi, 3 iunie 2010

Pentru voi, cu dragoste!!!!

Inca nu mi-am revenit din socul cu Sergiu si Magda...dar am fost cercetata sa inteleg ca doar cat sunt vie pe pamant pot sa-mi arat dragostea fata de cei dragi, cei care ma cunosc stiu cat de greu imi exprim sentimentele...din pacate!

Aceasta postare e simpla si plina de dragoste! E dedicata special pentru specialii din inima mea.

Nu stiu cand o sa inchei trairea pe acest pamant, dar stiu ca atunci cand voi muri, doresc sa ramana dragostea mea aici...si la invierea mortilor sa primesc dragostea Lui pentru vesnicie, e dorinta cea mai inflacarata a inimi mele, da asta e!

Stiai ca zilnic multumesc Domnului pentru tine? Esti un parinte, frate, sora, prieten adevarat; si ma simt cea mai binecuvantata ca va am...atat cumnatii si nepoteii...prietenii de la departare si cei cu care ma vad zilnic...sunteti minunati si VA IUBESC cu o dragoste desavarsita.

Da stiu, de multe ori prin incapatanarea mea si modul meu ironic (uneori) ajung sa va jignesc, supar sau departez de mine; ma doare neglijenta mea...dar va multumesc ca stiti sa ma iertati, chiar daca uneori chiar nu merit!!!

Va multumesc pentru toate detaliile mici si mari din viata mea, care ma fac sa zambesc, plang, doresc...sa sper si sa iubesc! Nu promit dar vreau sa incep sa va arat mai mult din dragostea mea...vreau sa fiti mandrii de mine :)

Si nu in ultimul rand, Doamne, vreau sa te iubesc mai mult....si sa iti dovedesc acest lucru prin fiecare detaliu si in fiecare secunda a vietii mele; vreau sa am locul acela in care m-as simti cel mai bine...vesnicia!!!

Nu dau nume...sunteti multi pe care va iubesc...fiecare are locul lui, mai mare sau mai mic....si va multumesc, eu, ca faceti parte din inima mea! Si iertati-mi neglijenta....certati-ma cand va gresesc si imbratisati-ma cand sunteti multumiti de mine, iubiti-ma cum numai voi stiti sa o faceti...cu o dragoste plina de Duh!!!



Cu dragoste, 
a voastra fiica, sora, cumnata, matusa, prietena :)

marți, 1 iunie 2010

om sau copil?

In seara asta o sa fiu scurta la vorba...simt nevoia sa vorbesc in tacere, si poate e cel mai bine sa nu-mi asculti si tu vorbele...sunt pline de durere acum, a murit acel care intotdeauna imi zicea sa stau calma ca stresul nu ma ajuta decat sa am ganduri negre, s-a stins acela care cand imi povestea de sotia lui incepeam sa ma rog sa am un sot la fel de grijuliu...i-am apreciat ravna de a deveni misionar...si inca ma intreb de ce e asa de complicat sa inteleg? ( http://dariuschristian.blogspot.com pentru detalii sa intelegeti despre cine vorbesc. )

Si iar ma intreb daca chiar suntem constienti noi oamenii ca nu trebuie sa fim copiii lui Dumnezeu si sa ne simtim "oameni" ci trebuie sa fim oameni si sa ne simtim permanent copiii lui Dumnezeu. Ma doare cand ma simt om....e ca si cum L-as trada....nu stiu daca imi intelegi logica, dar e atata de plina de adevar!
Azi, 1 iunie, fac 2 ani de la legamantul cu El...si vreau sa ma simt cu adevarat copilul Lui, pentru ca m-a acceptat in planul Lui, care e atat de plin de dragoste...si da..in final, sunt fericita!!!

Ma opresc aici, dar voi continua, cand ma voi simti in stare; intre timp te las sa te gandesti...te simti om sau copilul Lui? 

vineri, 28 mai 2010

Ma simt "om"

E prea frumoasa luna in seara asta sa nu o bag in seama...razele ei rosiatice imi bat in geam si ma indeamna sa ii raspund provocarii de a vorbi cu ea...dar in seara asta am ales sa o refuz, vreau sa vorbesc cu Tine!
Stii ca Ti-am promis ca nu ma voi duce prea departe de Tine? Sunt falsa, am mers...si nu voit...si nu intentionat...nimic din asta, ci am mers in aceeasi frica care e pornita din copilarie...mi-e frica, Doamne, mi-e pur si simplu frica!!!
Si ma doare ca in asa mic detaliu credinta mea nu ajunge la marimea unui bob...si nu pentru ca nu vreau ci pentru ca mi-e teama si sa pierd frica asta...ah'dar ce folos sa ma pierd printre atatea cuvinte? Intelegi cel mai bine despre ce vorbesc....si am preferat sa vorbesc cu Tine...pentru ca pe langa ca ma intelegi..ma si iubesti si ma asculti! Ce poate fi mai minunat la un prieten decat sa aiba rabdare cu tine?
Din nou ravasita de sentimente confuze ma apropii de Tine...si ma las purtata pe aripa Ta..e asa de bine cu Tine; Tu nu ma lasi sa ma simt vinovata de vinovatia altora, ci ma imbraci in cea mai puternica armatura a sigurantei si ma pregatesti de cea mai apriga lupta care sta in fata drumului meu; dar chiar sunt eu gata de asa ceva?
Ma simt "om"...si ma sperie gandul acesta...vreau sa fiu ca Tine...vreau sa fiu indeajuns de buna, calma, puternica, placuta, sincera, perfecta; vreau, dar sunt "om" si nu pot fi nimic fara Tine...am vrut sa fiu cea mai puternica dar nu pot sa fiu nimic fara puterea Ta.
Nu pot sa cer nimic...iar de promis nici nu mai vreau, pentru ca sunt "om"; dar vreau sa te rog...continua sa ma salvezi...continua; chiar daca merit asa de putin...!!!
Si ma consolez cu gandul care mi-a fost adresat de atatea persoane speciale...."esti cea mai frumoasa cand plangi..."...si probabil nu vorbeau de frumusetea exterioara ci de "purificarea" sufletului dupa golirea sentimentelor negre cu ajutorul lacrimilor...nu stiu cat de frumoasa ma vezi Tu...dar ma simt placuta in prezenta Ta...si multumesc ca desi nu merit, ma iubesti!!!

miercuri, 26 mai 2010

Melancolica.

Sunt invelita in aripa melancoliei...iar luna....ma invaluie in armonie...e perfecta melancolia armonioasa..chiar daca e o stare care ma face sa plang foarte repede...sunt sentimente de bucurie pline de tristete...care se amesteca perfect cu imagini din trecut care isi croiesc drum prin prezent sa ajunga in viitor.
E liniste umpluta de melodia lui Bruno Mars (Talking to the moon)...se combina perfect...in tacerea melancoliei mele chiar stau singura in camera si vorbersc tacand cu luna...si ea prin tacerea ei imi raspunde; e placut sa conversezi in tacere...:)
Ma deranjeaza placut cu afirmatiile lui...e placuta melancolia din seara asta...as zambi...si lacrimile de bucurie nu intarzie sa apara...sunt melancolica in seara asta, e normal!
Si tot in melaconlia in care sunt invelita...privesc dincolo de luna...si Te simt..esti si Tu in cercul meu..suntem 4 acum...doar ca Tu nu ma deranjezi...ma lasi doar sa iti simt prezenta...care e atat de perfecta in mediul meu, esti placut, ma simt placuta....suntem placuti!
Stelele prin sclipirea lor imi zambesc si imi amesteca melancolia cu clipe scurte si dese de fericire...luna imi ofera din misterul ei si asa devin enigmatica...sunt enigmatica!
Acum...as vrea sa fiu intr-o masina...sa conduca el si eu sa stau in dreapta si doar sa tac...sa tacem...si sa lasam piesa lui Bruno sa ne umple de entuziasmul de a privii luna...as vrea!
Dar acum mai bine merg sa dorm...pana nu dorinta devine insuportabil de doritoare si pana inca mai am sansa sa adorm cu luna la geamul meu...stiai? Chiar ador luna!

duminică, 23 mai 2010

Ce inseamna pentru mine sa fiu binecuvantata?




Oh'Doamne, iti aduci aminte cand ai spus sa fie o "ea"? Si acum suntem multe...eu sunt una din ele..si simplul fapt ca sunt creatia Ta ma face sa fiu plina de zambet. Binecuvantarea e in fapt ceva mult prea mare pentru a putea fi descris in cuvinte...ma simt binecuvantata cand ajung in cea mai josnica vale si Te simt cum ma ridici, atunci cand incep sa deznadajduiesc si sa ma intreb unde esti..atunci sunt cea mai binecuvantata pentru ca atunci Tu pregatesti ceva fabulos pentru viata mea...imi daruiesti picuri in ploaia vietii...pe rand...cand stii Tu ce trebuie si nu cand vreau eu!
E umezeala in ploaia binecuvantarilor Tale...dar e o umezeala care o ador! E placut sa fiu numita "copil de-a lui Dumnezeu", sunt plina de fericire cand stiu ca am onoarea sa ajung in vesnicie cu Tine...sunt uimita in fiecare dimineata cum iti lasi razele soarelui sa imi indulceasca privirea, cum lasi in mijlocul zilei natura sa imi sopteasca ca am cel mai maret Dumnezeu...sunt plina de mirare seara cand privesc pe Cer si inexplicabil cum ziua devine noapte...e un fenomen spectaculos...esti Minunat!
Binecuvantata ma simt si atunci cand privesc in jurul meu...familia si prietenii sunt ce am mai de pret, in fiecare zi sunt fermecata de dragostea ce o poarta pentru mine; sunt plina de fericire cand vad ca Biblia e adevarata, in fiecare zi imi dovedesti ca daca Te caut toate necesitatile mi le vei da pe deasupra, dar tu imi dai mai mult decat necesitate...ma rasfeti, cum nimeni altul nu o face!
Acum gust dintr-o alta noapte...si ma simt binecuvantata prin simplul fapt ca am ocazia sa scriu despre minunea ce ai pus in mine...sunt o minune creata de Tine...si stiu, sunt nimic fara Tine!

vineri, 21 mai 2010

Hai sa dansam.

Stiu, sunt fata, iar luand din Codul Bunelor Maniere fata nu invita niciodata baiatul la dans; dar eu te invit!
Hai sa dansam in stilul nostru...si nu dupa un anumit gen de muzica ci dupa muzica care ne canta in sufletul nostru...prin dans sa ne rupem de realitate si sa ne construim o lume noua...in care sa dansam constant. Hai sa dansam pana picioarele noastre se obosesc atat de tare incat avem impresia ca zburam...asa vom zbura impreuna! 
Hai sa dansam pana corpul nostru devine imun si miscarile noastre vor vorbi in locul cuvintelor; sa dansam pana la epuizare...dar sa nu grabim pasii ca nu cumva sa terminam dansul inainte sa se termine cantecul inimii noastre.
Hai sa dansam pana simtim ca viata noastra are un rost...dar hai sa nu dansam pentru noi ci sa dansam pentru Cel care ne-a dat inima si cantec, minte si corp; iar dansul nostru sa fie doar de bucurie plin.
Hai sa dansam, caci in final viata e doar un abur...si aburii ne pot ajuta sa acoperim greselile care se ivesc in timpul dansului...deci hai...hai sa dansam!

marți, 18 mai 2010

Oare cat mai e pana la ultima mea suflare?

Doamne, e din nou sfarsitul unei zile pe acet pamant...ma ingrozeste intunericul care apasa seara, vederea din camera mea cuprinde partea de nord a orasului...si ma gandesc la miile de oameni care isi traiesc viata in nestiinta; ma ingrozeste cand iti citesc venirea si cuvintele care imi sunt stapane pe ganduri sunt : " Cautati pe Domnul cata vreme se poate gasi; chemati-L, cata vreme este aproape."(Isaia 55:6)
Nu vad rostul sa ma intreb oare cum traiesc acesti oameni, pentru ca intai ma intreb oare cum traiesc eu? Cum pot spune ca imi e mila de cei care nu Te accepta, cand eu Te am in permanenta si nu fac intru totul voia Ta? Incapatanarea din mine devine prea egoista, si incep sa ma tem ca nu voi fi pregatita pentru Cer...inca ma infioara gandul ca as putea fi intre cei care "vor arde ca miristea..."(Maleahi 4); caut cu ravna binelui sa fiu pe placul Tau si stiu ca nimic din ce fac nu e destul...ai pus in mine prea multi talanti si eu iti dedic prea putin timp...Tu esti permanent langa mine si eu intotdeauna am altceva "mai bun" de facut decat sa stau sa impartasesc gandurile mele cu Tine.

Ma bantuie intrebarea "oare cat mai e pana la ultima mea suflare?"...e atat de ciudat sa te gandesti ca vei muri si ca desi iti carmuiesti o parte din viata prin luarea de decizii, realizezi ca nimic din ce alegi nu e voia Lui, ma intreb cat de departe sunt de Tine incat nimic din ce fac nu ajunge sa fie ca si dorinta Ta...sunt o incuiata! Defapt suntem toti incuiati! Ne incuiem in noi si nu acceptam mustrarea...oare daca Domnul deghizat ar veni in vizita ce ai face? Ce as face?

Inchei cu randurile notate in una din agendele mele..."Te prefaci ca esti de o sfintenie alba stiind ca sufletu-ti spre putrezire; o "albule" minciuna-o ti atat de stransa prin iubire, de ce nu alegi sa iubesti dreptatea Domnului Ceresc?"

duminică, 16 mai 2010

Provocata!!!!

" Intotdeauna mi-am dorit sa iti multumesc pentru tot ce esti...iti multumesc in primul rand pentru imperfectiunea din tine care e perfect compatibila cu imperfectiunea mea; iti multumesc ca imi accepti incapatanarea, rasfatul, mofturile, copilariile, maturitatea, seriozitatea...iti multumesc ca stii sa ma ierti, ca stii sa ma faci sa ma simt iubita, ca stii sa ma apreciezi.
Sunt uimita de rabdarea care o ai cu mine...mai ales atunci cand sunt prea sensibila; sunt impresionata de dragostea ce o porti in tine in primul rand pentru Dumnezeu si apoi pentru cei din jurul tau; sunt surprinza in fiecare zi de imprevizibilitatea ce o porti in tine...esti minunat!
Ma gandeam ca sa iti raspund si de ce te-am ales...nu doar pentru ca stii sa ma faci sa ma simt iubita ci si pentru faptul ca stii sa ma ti langa Dumnezeu, nu m-ai lasat nici o clipa sa ma indoiesc de dragostea Lui, indiferent de cat de puternic am fost lovita; imi place ca te implici in lucrarea Lui, si iti ador ravna care o ai dupa cunoastere in Dumnezeu. Foarte mult apreciez ca iti face o placere sa vorbesti cu mine, despre orice, doar sa vorbim.
Sunt prea multe de zis despre persoana ta, stiu ca pentru multi esti altfel...dar pentru mine esti deosebit. Inca ceva dragut e ca iti place cum gatesc si cum am grija de tine...la inceput chiar aveam emotii de cum o sa reactionezi. Imi place si atunci cand nu pot dormi ca stai treaz doar pentru mine...repet, iti apreciez enorm rabdarea care mi-o oferi.
O sa ma opresc aici, restul iti voi scrie data viitoare, pana atunci o sa te rog sa nu te schimbi decat in mai bine; sa cresti zilnic spiritual...si sa ma ti de mana cu tine...sa nu raman cu vreo treapta mai jos...defapt hai sa crestem amandoi!
Iar in final..ii multumesc lui Dumnezeu pentru tine! "

cu drag, "sotia ta"

Bun, am fost provocata sa scriu si eu despre cum imi vad viitorul sot, nu am vrut sa fiu prea directa si sa va dau mura in gura..dar sunt sigura ca va prindeti de idee. Si tin sa mentionez, chiar nu e scrisa pentru cineva concret...inca nu-mi cunosc viitorul sot :) 

vineri, 14 mai 2010

Sunt curioasa, si e bine!


Planul lui Dumnezeu e un mister, cine suntem noi sa ne opunem imprevizibilului vietii?
Caci ma gandesc la cuvintele lui nenea Filote, " Nu lasa ca muzica ta sa mearga cu tine in mormant, necantata!" , si cred ca sunt prea profunde cuvintele sa nu ma opresc si sa meditez, in fond, oricum se merita; si nu cred ca e vorba doar de ceea ce faci ci si de cum faci si pentru cine faci...cum faci?
Sau cum fac eu?

Ma gandesc din nou la Tine, Te cant bine? In fiecare detaliu si in fiecare rasuflare vreau sa rasune melodia Ta, e prea dulce sa nu o impart cu lumea...esti prea bun sa nu Te cant! Dar sunt om, si oamenii sunt egoisti...dar pana si egoismul meu ma cearta..in tacere...si imi spune intr-o melodie zgomotoasa sa tac si sa te las sa-mi canti...dar egoismul meu nu observa ca Tu canti mereu...la toti...oriunde privesc esti Tu si dragostea Ta invaluie lumea intr-o aroma dulce...care cand ajunge sa fie gustata toti o canta...si Te cantam impreuna...Te-am regasit in gandurile copilariei mele, azi mi s-a deschis ravna dupa curiozitatea cunoasterii....vreau sa stiu mult, nu tot, dar mult! Te-am gasit in multimea intrebarilor care le adresez acelora care ma asculta, chiar daca ma lasa cu intrebarea neterminata sau fara raspuns.

Si totusi a fi curios e bine, daca stii cand trebuie sau daca stii cu cine; sunt curioasa, si am multe intrebari..prea multe...dar sunt constienta ca nu primesc raspuns, decat la momentul potrivit, caci in final toate lucrurile lucreaza pentru binele celor care Te slujesc...cat de minunat suna!

Curiozitatea mea incepe cand iti pui intrebarea "de ce?", pentru ca imi place sa provoc si intotdeauna o sa te intreb "de ce nu?"



miercuri, 12 mai 2010

As scrie...


" Si cu acel smerit suras, cu acea blanda fata, sa faci din viata mea un vis, din visul meu o viata...era un vis misterios si bland din cale afara, si prea frumos era de tot, de-a trebuit sa moara. Prea ne pierdusem tu si eu, in al lui farmesc poate, prea am uitat pe Dumnezeu precum uitaram toate...dar m-am retras din viata-n vis si m-am trezit la viata, iar cand amintirile-n trecut incearca sa ma cheme, pe drumul lung si cunoscut mai trec din vreme-n vreme...

As vrea sa scriu mai mult din mine, sa ma descarc pe niste foi, caci ma gandesc, ca tu, straine, cand vei citi sa te uimesti...de omenia mea smerita, care-n modestie-i invelita, si cu gura ei se lauda de smerenia ce o poarta...sau o cauta...de doua ore as pune pixul pe hartie si as scrie...mult as scrie, dar parca tot mai frumos este ceea ce nu se poate scrie. "
Maya T.
(30.03.2010)

Tu ce principii ai, ca baiat?

Bun, am decis ce sa fac pentru a implini 20 de ore de practica pentru facultate. O sa tin un studiu cu un grup de fete din biserica, tema am decis sa fie "Cum sa devii sotia din Proverbe 31". Am material destul, idei, multumesc Domnului pentru imaginatie. Dar nu sunt baiat si am nevoie de parerea voastra.

In special pentru baieti, dar accept si idei ale fetelor; cum v-ati vedea sotia potrivita pentru voi? Sa zicem si din punct de vedere etic, moral, spiritual, fizic, intelectual, financiar, social...cum vreti voi.

Am primit ceva raspunsuri pe messenger, dar am nevoie de cat mai multe raspunsuri pentru a putea ajunge la un rezultat din punct de vedere statistic. Va multumesc pentru ajutor!!

vineri, 7 mai 2010

E dimineata.


Ma ascund de zgomotul orasului, ma simt ca intr-o jungla de asfalt; ajung in camera mea si ma duc cu gandul la mare, ajung in fata marii ce priveste rasaritul de soare, aud multa liniste care se asterne in adancul apelor...valurile se insira pe pietrele obosite, as zice de la caldura, dar inca e dimineata...aud cum o pasare da din aripi si..melancolia ma preface intr-o stea ce vrea sa rasara aici, in viata mea, sub cerul amortit de sfarsitul unei nopti adanci.

Sunt pierduta-n mine si-n foaia de hartie. Dorinta mi s-a suit pe pe Soare, atractia a fugit cu Luna, mintea-mi se plimba pe Marte si sufletul...sufletul a ramas la Tine.

Cu un ochi privesc la ce-am pierdut si cu celalalt la ce as putea gasi; o ureche imi asculta trecutul, dreapta soarbe soaptele viitorului, o mana cauta fundul oceanului, stanga se inalta spre Cer; picioarele imi merg in gol...firul de nisip ramas din mine il spulbera vantul; doar daca nu cumva...ai sa ma strangi la pieptul Tau si ma vei scoate din melancolia care ma sufoca.

"Ce este optimismul? Este furia de a sustine ca totul este bine, cand iti merge rau."

miercuri, 5 mai 2010

Hai sa ne mintim.


Unele experiente din zilele trecute m-au facut sa ma gandesc...cat conteaza sinceritatea mea daca oricum sunt bagata in probleme prin minciunile altora?
Nu stiu exact raspunsul...dar prin asta Dumnezeu m-a trezit la realitate, si anume oricine te poate dezamagi in orice moment...fiindca suntem oameni si stiu ca la randul meu si eu am dezamagit, dar nu e vorba ca sunt dezamagita, in final o sa-mi treaca si asta...dar incerc sa inteleg...ce satisfactie au oamenii care iscodesc?

Fetele au obiceiul acesta in relatii si mai ales cand sunt in pragul despartirii ajung atat de disperate incat sunt in stare de orice...si nu inteleg faptul ca asa sunt baietii...sau in conceptia mea asa ii vad...ipocriti cu totii, pana inteleg ca nu numarul fetelor cucerite sau dorinta de a-ti satisface poftele sunt importante..ci relatia cu Dumnezeu iti da persoana potrivita cu care sa imparti totul...nu o zic cu jignire sau o intentie rea..dar asta e realitatea; cel putin din punctul meu de vedere. Cat despre cei care sufera, indiferent ca e fata sau baiat, as zice sa nu mai cautam sa rezolvam noi totul...sa lasam sa fie asa cum e, pentru ca in final..fiecare lucru isi are vremea lui. La ce folos sa ne opunem planului lui Dumnezeu? Ceea ce face omul , Dumnezeu poate distruge, dar ce face Dumnezeu omul nu are putere sa se opuna, si cred ca lectia asta trebuie sa o invatam cel mai bine...cat despre gandul cu care am inceput si m-am pierdut din nou printre cuvinte, o sa iau totul ca o lectie si daca pana acum stiam ca nu e bine sa minti si sa iscodesti...doar pentru ca am vazut cum te simti sa fi mintita...o sa incerc sa nu provoc acelasi sentiment altuia, in final suntem oameni, gresim si iertam...pentru ca judecata e in mana Lui.

Si va las cu inca un gand...nu faceti nimic ce nu ati vrea sa vi se faca si mai mult nu ati vrea sa fiti gasiti facand cand vine Isus!!!

sâmbătă, 1 mai 2010

Si adorm cu un singur gand treaz...


E noapte..adanca, as vrea sa dorm dar momentan doar visez la momentul in care o sa am inca o data onoarea sa imi odihnesc gandurile in patul copilariei mele.

Pana atunci incerc sa-mi pregatesc gandurile pentru odihna...le calmez cu putina amintire din scurta viata a trecutului meu, presar peste ele dragostea parinteasca si a fratilor mei...presar si putina intelegere din partea prietenilor si incerc sa le relaxez cu putina muzica -The Afters~Ocean Wide-, cu grija sa nu rascolesc vreo amintire care sa imi tresara gandurile...ma calmez si ma refugiez in caldura sufletului meu...acolo sunt la loc sigur!! Acolo Il am pe Dumnezeu..si incep sa vorbesc...stii, ca si cum as vorbi cu tine...doar ca in El am incredere mai mare.

In noaptea asta sunt scurta la vorba, simt nevoia sa tac si sa ascult...linistea Lui e atat de muzicala incat ii simt vibratia pana in strapunsul oaselor...as spune ca e magic..dar nu e, e binecuvantarea de a simti prezenta Lui, e magnific!

Incep sa imi pun gandurile in ordine si le pun sa asculte linistea Lui si ma pun si eu..si adorm...incet gandurile dispar rand pe rand si imi lasa o tacere ascunsa in minte...e bine!! Acum pot dormi linistita, siguranta Lui si-a spus inca o data cuvantul.

Si adorm cu un singur gand treaz...am cel mai superb Dumnezeu!!!

miercuri, 28 aprilie 2010

Hai sa ne jucam.


Hai sa ne jucam cu literele si sa formam cuvinte, cuvinte intelese doar de noi, care sa ne rupa de realitate si sa ne urce intr-o lume imaginara, unde totul e asa cum vrei tu, asa cum vreau eu, asa cum vrem noi!

Hai sa ne jucam cu cuvintele si sa formam propozitii, care prin comunicarea dintre noi sa ne unifice, sa revenim la realitatea cruda si sa facem bine impreuna.

Hai sa ne jucam cu propozitiile si sa formam fraze, prin care cu ajutorul literelor care le punem in cuvinte sa reusim prin vorba sa daruim pace.

Hai sa ne jucam cu frazele pana construim o adevarata carte, in care sa se vada cat de usoara e viata in realitate, cand jocul e prezent in toate!!!

duminică, 11 aprilie 2010

Peniel.

Nu cred ca exista moment mai important in viata decat acela in care simti ca esti imbratisata de persoana care ti-a dat viata, e vorba nu de parinti, ci de Tatal Suprem.

Am fost la bine cunoscuta conferinta nationala Peniel, care a avut loc in Targu Mures; si spre surprinderea mea, s-au atins exact temele care le cautam cu atata inversunare...si nu ca nu as stii foarte multe despre subiecte, dar pentru a imi reaminti ca pocainta autentica merge exact paralel cu modul meu de viata...ce mod? Pai sunt vazuta drept persoana care e implicata in multe acte de caritate, tot felul de activitati crestine, voluntara la fundatii, stundenta si incerc sa-mi castig banii din munca mea (ore de engleza); si nu o spun spre lauda mea...chiar nu imi place descrierea..ok, as putea deduce ca sunt o persoana care ii place sa fie buna!!! Oare?

Am inteles dupa aceasta conferinta un lucru, nu e important ce fac daca nu fac pentru Domnul...degeaba sunt buna daca nu fac in numele Lui...si fac, fac multe..dar uit ca trebuie sa fac nu doar spre satisfacerea mea ci si spre satisfacerea Lui. Am inteles ca trebuie sa imi ascult parintii mai mult, daaaa si la 21 de ani trebuie sa fii ascultator de parinti; si cine ma cunoaste mai bine decat ei?

In ultima perioada m-am gandit mult la "acel ceva" ce tot astept sa se intample in viata mea, si am inteles ca defapt totul depinde de mine si de deciziile care le iau, si am decis sa fac ceea ce imi place si ma pricep cel mai bine!!!

Sa imi las inima sa fie un adevarat templu de inchinare si mintea mea sa fie plina de intelepciunea Lui, caci in final, la ce folos sa am inima dupa El si mintea dupa mine, sau la ce folos sa gandesc cum vreau eu?

Si ma intreb...tu cum te-ai intors din Peniel?

miercuri, 24 martie 2010

Mi-ai daruit....


E primavara..nu doar afara...e primavara in mine, ai rasarit cand credeam ca inghetul va cuprinde toate maruntaiele din mine; ai aparut cand credeam ca totul e rece, pentru ca asa trebuie sa fie tot timpul; ai aparut...m-ai invaluit intr-o caldura plaucta...nu caldura torida de vara..ci o caldura primavaratica, care a reusit sa transforme totul in viata..sunt vie!!!

Aparand mi-ai daruit si pace, dragoste, calm....e soare!

Ai fost atat de dragut cu mine incat mi-ai daruit fericire...zambesc, asa cum doar cand eram copil zambeam..sau poate inca sunt...copil!!

Inainte sa pleci, mi-ai daruit si un ghiocel, ai spus ca puritatea trebuie sa fie in cel ce isi innoieste viata...am devenit...sau, din poate, poate eram..caci acum chiar ma simt...pura!!!

Desi as fi vrut sa mai stai, sa impartasesc cu tine bucuria de a fi un copil viu prin puritatea daruita de tine...am inteles...sunt multe alte suflete ce asteapta ca si mine, iar eu... acum sunt vie!!!

Mi-ai daruit sclipiri de Cer, iar la plecare mi-ai soptit, lasandu-ma inlacrimata:
- Esti cea mai frumoasa cand plangi.

Te voi astepta, si la sfarsitul iernii viitoare...sa-mi dezgheti sufletul si sa imi largesti zambetul...pana atunci....zambeste si tu!


Provocare!!!

Ey'daca timpul nu mi-a permis sa mai postez...ma gandeam dupa toate seminariile si cursurile la care am luat parte in ultima perioada, sa va provoc sa imi raspundeti la ceva:D
E vorba de puterea iertarii, de modul si conditiile, daca le pot numi asa, prin care reusim sa iertam.
Sunt 4 afirmatii, iar celor care au luat parte la acest seminar o sa va rog sa nu dati raspunsul:))
Ceea ce trebuie sa faceti e sa spuneti pentru fiecare punct daca e afirmativ sau negativ:

1. Nu poti ierta pe cineva in modul cel mai sincer numai daca persoana arata o remuscare pentru ce a facut.

2. Daca cu adevarat ai iertat pe cineva, ai vrea ca persoana sa fie dezlegata de consecintele actiunii ei.

3. Daca intr-adevar ai iertat pe cineva, trebuie sa-ti recladesti relatia cu persoana respectiva.

4. Daca cu adevarat ai iertat pe cineva, trebuie sa fii in stare sa uiti ce ti-a facut persoana respectiva.

miercuri, 17 februarie 2010

Pace sau amin?







Vream sa scriu despre ea, bunica mea, care azi a decedat; dar sunt prea pline de greutate emotionala gandurile incat sa scriu ceva care sa aiba ceva logic; dar am ramas cu o nedumerire; bunica fiind penticostala, e clar, atat la inmormantare cat si la priveghi o sa am parte de multe saluturi cu "Pace!"; dar ma gandesc...eu ce se presupune sa raspund daca nu am pace ci razboi in sentimente, cum sa spun "pace" cand in mine e o neliniste seaca!

Cei mai multi saluta astfel, pentru ca "asa e la pocaiti", dar daca nu ai pacea necesara in suflet, cum poti sa spui atat de simplu? Daca eu nu am pace, cum iti pot oferi tie prin cuvintele mele, pace?
Suntem, uneori, atat de falsi in detaliile minore, incat in detaliile mari si generale nici nu mai are rost sa afirm ceva!

Oricum ar fi, am doua alegeri, ori spun "pace" desi nu simt sa transmit asta dintr-o inima desarvasita, si asta ar insemna sa mint, ceea ce usor cine ma cunoaste si-ar da seama; ori raspund cu "AMIN", probabil va suna cam sec, dar chiar as vrea sa fie asa, sa am pace; si nu din egoism as alege sa fie amin doar pentru mine; dar mi se pare imposibil sa spun cuiva "pace" si eu nici macar sa nu simt un sfert din ea...

luni, 8 februarie 2010

Ai vrea o calatorie in Intunericul Intelectual?

M-am trezit cu un dor de a merge intr-o calatorie in mintea mea, mi s-a facut dor de plimbarile prin cetatea Sighisoarei, o zi de toamna, cu un covor primitor de frunze uscate; era mirifc, splendid, superb! Mi dor de bancuta din cimitirul cetatii, ma calma...privelistea!
Am pornit in calatorie, sperand ca imaginatia fiind stresata de sesiune nu ma va duce pe alte drumuri; in final am ajuns, cum am sperat, in cetate, doar ca era primavara, razele soarelui imi incalzeau obrajii, ochii imi sclipeau de fericirea visului implinit, eram in cetate!
Ca intotdeauna aveam o carte in geanta, ma asez pe banca preferata si incep sa citesc, cand din nou imaginatia incepe sa faca ce vrea ea, necontrolabila mie; a fost un cineva sau ceva era oricum; nu il puteam privi...era prea plin de lumina intunecata, a venit sa-mi spuna ca exista divinitate:
- Ai vrea sa vii cu mine intr-o scurta calatorie? E o vreme favorabila pentru un tur prin intunericul intelectual.
- De ce as vrea sa merg in intuneric daca eu sunt fiica a Luminii?
- Iti place sa gandesti, in intuneric esti liber arbitru, faci ce vrei, cand vrei si cum vrei!
- Suna bine, chiar imi place sa gandesc defapt mai degraba prefer sa meditez.
- Si asta poti face, e doar o calatorie, e gratis!!!
- Gratis? Si eu ce am de castigat din toata asta?
- Ai facut o calatorie si in Lumina si ai primit darul de a devenii fiica Luminii; daca iti place poti devenii fiica Intunericului Intelectual.

Cam asa a tinut o perioada conversatia, ma ademenea, sunt om! Firea ma tragea sa merg, cine nu ar vrea sa poata sa faca ce vrea si cand vrea, totul fara legi, reguli si Cuvant?!? Am crezut ca eu, dar nu...nu as vrea sa cred ca facand ce vreau e bine, totul ar deveni un viciu!
Da, imi place sa meditez, asa ca inainte de a raspunde am meditat, si nu e minunat sa ai intelepciune? Am ajuns sa privesc in jur si sa inteleg ca lipsa de curaj moral pentru a nu pasi pe urmele trasate de lume ii conduce pe multi sa-i urmeze pe cei invatati si, prin impotrivirea lor de a cerceta pentru ei insisi, ajung legati fara nadejde in lanturile Intunericului Intelectual.
Am refuzat...m-am retras din calatorie si am revenit la realitate; e grea realitatea din prezentul meu dar e mai blanda decat o viata in Intuneric!

vineri, 5 februarie 2010

Dar Tu nu ma uiti!


Din lut Tu Doamne m-ai creat,

Ai pus sclipiri de Cer in privirea mea...
Ai revarsat dragostea Ta in imbratisarea mea,
Ai lasat pacea Ta sa inunde inima mea...
Ai pus o inima care e fara valoare fara Tine in ea.

Mi-ai oferit echilibru cand ma clatinam,
Mi-ai dat zambet cand plangeam
Mi-ai dat tristete cand radeam,
Mi-ai dat raza de soare cand sufletu-mi era intunecat.

Viata mea a prins valoare prin Tine
Viata mea respira prin Cuvantul Tau,
Viata mea se hraneste din Tine,
Viata mea inseteaza dupa imbratisarea Ta.

Oh'Daca as stii cum sa iubesc mai mult,
Daca as putea sa scot eu-ul din mine
Defapt as putea...dar ce sunt eu?
Sunt doar un om, pierdut de lume
Dar tu Isuse, niciodata nu ma uiti!




luni, 1 februarie 2010

studenta in Romania.

Probabil vei spune ca toti avem si zile negre...sunt pe cale sa inchei una...azi chiar am simtit ce inseamna sa traiesti intr-o tara in care normele morale sunt la pamant. Unde s-a mai intamplat sa stai 10 ore pe un coridor sa astepti sa intri in sala de examen, sustinere de proiect, si cand reusesti intr-un final sa intri, profesoara, posibilitatea ca era extenuata e clar de cel putin 90%, dar eu ce vina am? Am stat si eu 10 ore pe o banca, asteptand...o nota! Si nu ca ar interesa-o pe ea cat am asteptat, s-a saturat draguta de ea sa asculte toate minunatiile si balivernele scrise de noi, studentii, si s-a apucat sa ma intrebe din cursuri...ce cursuri? Era vorba ca sustin un proiect..am pierdut o saptamana sa redactez ceva si nici macar nu ii pasa?!?; macar bine ca am luat examenul.
Ce s-a intamplat cu educatia din Romania? Daca si profesorii care predau despre educatie nu stiu sa fie corecti si nu sunt un exemplu...la ce sa te mai astepti in invatamantul romanesc sa vezi o implicare a profesorilor in educarea elevilor?
Oricum, sunt studenta si n-am dreptul sa comentez fata de "mai marii" nostri...ce fel de "mari" sunt, eu una nu stiu...au ei cunostiinta generala...sau au avut si ei pile ca si colega mea...oricum ar fi, cred ca o sa iau mai in serios ceea ce se rezuma la rugaciune pentru educatia din Romania, chiar e nevoie!
A apărut o eroare în acest obiect gadget

Postări populare