filele mele.

luni, 14 noiembrie 2011

Tu ai prieteni?!? Eu NU!

De mica am invatat ce inseamna sa treci prin incercari, ce inseamna sa ai din punct de vedere material tot ce iti doresti, dar sa nu ai puterea sa te bucuri din cauza lipsei sanatatii.
Am invatat sa ma inchid si sa par fericita! Am invatat sa evit sa discut cu oamenii despre ce probleme am eu, toata lumea ma stia ca fata rasfatata si implinita, chiar credeti ca exista asa ceva?!?

Va zic eu, nu exista oameni pe deplin impliniti, decat cand cunosc cu adevarat scopul pentru care traiesc. Eu acum stiu pentru ce traiesc, dar stiu ca emotivitatea mea este atat de slabita incat nu pot sa raman imuna la problemele apropiatilor, care in final ma afecteaza si pe mine. Studiind psihologia am invatat ca motivul pentru care suntem asa multi oameni pe pamant este pentru ca avem nevoie unii de altii, si am acceptat sa ma deschid in fata multor prieteni care imi spunea ca sunt cea mai buna prietena a lor, ca le sunt un adevarat sprijin, le sunt draga, si multe alte afirmatii care se spun in relatiile de prietenie; si nu mare mi-a fost uimirea ca atunci cand m-am deschis...nu a fost nimeni sa ma asculte! Nu am suferit un soc, chiar ma asteptam sa fie asa...am invatat din lectiile de viata a altora ca prietenii sunt acolo cand au ei nevoie de tine...

Insa, acum, cand incercarile parca ma sufoca, am nevoie de sustinere "palpabila", ma descarc in fata lui Dumnezeu...dar tot Dumnezeu ne invata despre prieteni si rolul lor. Mi-am exprimat durerea, asteptand ca prietenii care sustin ca imi sunt prieteni sa imi sara in ajutor, ghiciti ce, ati ghicit , nu?!? Nici macar UNUL nu m-a cautat....insa, spre uimirea mea cea mare, am primit incurajari si maini mangaietoare(virtuale) de la persoanele care ma asteptam mai putin si care mi-au dovedit ca exista si OAMENI!

Nu judec, poate si eu am reactionat la fel la problemele celor din jur...insa niciodata intentionat! Nu barfesc, nu dau niciodata nume, doar eu si Dumnezeu stim despre cine e vorba. Nu ma plang, ci ma afirm...poate, tu, cititorule, vei invata din experienta mea...nu te descarca la cei care iti spun ca le esti prieten...descarca-te la cei care tac si fac, asta pentru a avea si roade!

Acum, ma opresc aici...revin cand uimirile mele cu privire la cei care sunt OAMENI, ma vor coplesi din nou! Prieteni OAMENI va doresc !

duminică, 13 noiembrie 2011

Stau, raman, adorm, te caut, vin si ma opresc.

O altfel de poezie, sau meditatie...: 



Stau langa Tine, caci dragostea Ta este atat de nepatrunsa...
Stau langa Tine, chiar daca firea mea striga dupa placerile lumii...


Raman langa Tine, desi ploile de incercari vor sa ma inece...
Raman langa Tine, indiferent de cat de mult trebuie sa inot...


Adorm langa Tine, caci siguranta mainii Tale e atat de protectoare...
Adorm langa Tine, lasand mangaierea Ta sa ma copleseasca,..


Te caut pe Tine, caci mintea mea ma rataceste...
Te caut pe Tine, caci esti Singurul care nu pleaca! 


Vin la Tine, cu sufletul invelit in spinii firii pamantesti...
Vin la Tine, ca sa primesc mantuirea prin Har...


Ma opresc la Tine, caci vreau sa stau in bratele Tale, sa raman sub ocrotirea Ta, sa adorm in linistea suflarii Tale, sa nu Te mai caut niciodata, sa nu mai vin din intuneric lipsita de Har.


O'astazi ma opresc la Tine, imi las sufletul in mana Ta si o singura rugaminte am , fa ce vrei Tu cu viata mea! 


miercuri, 9 noiembrie 2011

In 24 de ore vei muri...?!?

Daca in seara aceasta ar veni la tine Dumnezeu si ti-ar spune ca maine e ultima zi din viata ta...ce ai face?!?
Cu siguranta nu ai mai putea dormi, nu ai mai putea sa te gandesti la altceva decat la faptul ca vei muri...o sa apara tot felul de ganduri de automotivare...dar, cu siguranta o sa faci ce ar face toata lumea care traieste cu frica de Dumnezeu...te-ai pocai!!! Si nu ma refer sa te convertesti la vreo secta sau religie...ci sa iti deschizi sufletul in fata Lui, sa te lasi purtat o zi de Duhul Lui, sa te simti cu adevarat crestin!

Iti vei aminti ca Biblia ne spune ca Domnul va judeca dupa fapte, vei avea o zi in care vei calca peste mandrie, peste orgoliu, peste rusine...si vei avea curajul sa strigi ca Domnul e cel mai Maret lucru din viata oricarui om?!? Ca fara Dumnezeu suntem nimic?!? Vei darui tot ce ai celor saraci?!? Vei merge in spitale sa le spui celor care poate vor muri cu tine in aceeasi zi...ca exista viata dupa moarte? Vei merge la batrani sa te rogi pentru sufletele lor?!? Vei anunta familia de pierderea care o sa o aiba?!? Vei tine o zi de post pentru pacatele tale? Vei fi intr-o continua conversatie cu Dumnezeu?!? Iti vei cumpara haine curate si albe in care sa mori?!?
Ti-ai cere iertare de la toti cei la care le-ai gresit si pe care i-ai ranit?!?

Sunt atatea lucruri care cu siguranta le-ai face daca ai afla ca maine mori, ai fi atat de smerit si placut, ai fi o lumina crestineasca pentru cei care nu-L cunosc...ai fi cum vrea Domnul sa fii!
1
Vrei sa iti spun ceva?!? Ai , la fel ca mine, sansa sa mori chiar maine! Ai de unde stii cand poate da o masina peste tine, cand poti avea un accident, cand poti sa te imbolnavesti? Nu ai de unde stii..dar poti face ceva, sa te pregatesti din timp...sa nu trebuiasca sa stai 24 de ore sa te perfectionezi in fata Lui, oare crezi ca Dumnezeu nu stie tot , TOT, trecutul tau?

Dar cum crezi ca te-ai simti , daca ai grija de ce scoti pe gura, daca iti incepi si inchei fiecare zi cu rugaciune, daca ai o zi de post pe saptamana sau cel putin pe luna, daca daruiesti, daca ierti, daca stergi ranile provocate de altii, daca lupti sa fi o lumina intr-o jungla de oameni care traiesc in intuneric, daca lupti sa fii crestin prin fapte; te-ar deranja sa iti spuna ca mori maine?!? Sunt convinsa ca ai sta calm si te-ai bucura ca a venit si ziua in care sa inchei contractul pe Pamant si sa te pregatesti de un Rai, drept rasplata pentru FAPTELE tale!

Insa daca continui sa crezi ca viata ta e bine asa in rutina cum e, sa mergi la Biserica saptamanal, sa iti pui eticheta de crestin, sa te imbraci modest, sa stii toate evenimentele ce se petrec in mediul crestin pe internet, sa mergi la toate conferintele posibile, sa ai 1000 de prieteni pe facebook si sa te consideri popular, sa ai un blog pe care scrii citate si cuvinte fabuloase care iti pun o fata de crestin adevarat, dar viata ta sa fie rece, seaca, goala, plina de rutina si traditii; cum vei reactiona sa auzi ca mori? Exista probabilitatea sa crezi ca stai bine, si e bine asa cum traiesti...vei astepta si vei zambi, poate vei publica pe blog ca Domnul te cheama Acasa, poate vei pune status pe facebook ca vei pleca curand, si vei astepta sutele de like-uri si commenturi, de la oameni pe care nu ii cunosti, dar la care le-ai fi putut arata adevarata cale. Insa la Judecata te vei mira de ce nu intrii in Casa? Pentru ca faptele nu apar nicaieri!!!

Am scris eu, care nu ma laud cu viata mea de crestin, dar ma chinuie ideea ca maine poate mor, si atunci incerc sa imi indrept pasii spre calea cea stramta. Am scris eu, care am si blog si facebook, dar care am invatat ca nu conteaza prietenii de pe facebook ci prietenii adevarati, ca nu conteaza numarul like-urilor pe facebook ci aprecierile reale!! Am scris eu...un suflet egal cu tine!!!

Am scris eu, citesti tu...tu ce ai face maine daca peste 24 de ore vei muri?!?

luni, 7 noiembrie 2011

La intalnire....

Calcam incet...intunericul era luminat de blanda Luna...paseam spre locul in care obisnuiam sa ne intalnim....stiam ca vei fi acolo, ajunsa mai repede, asteptam.

Parca asteptarea era lipsita de rabdare, iar trupul imi tremura de emotii..."ai uitat sa vii?" , era singura intrebare care imi rasuna in minte..iar teama, teama de a nu te vedea ma chinuia amarnic.
Speram ca vei venii, imi aranjam hainele sa arat impecabil, trupul imi tresarea la fiecare sunet care il auzeam...buzele deabia asteptau sa se deschida in fata ta, aveam atatea sa-ti spun.

Insa tu nu apareai, am inceput sa visez...visam cu ochii deschisi, atintiti spre Luna...cum paseai incet spre mine si ma imbratisai cu caldura ta eterna...era atat de placuta mireasma sufletului tau, buzele mele au inceput sa se deschida...iti povesteam tot ce mi-am pregatit dinainte, stiam totul ca pe o poezie. Eram pregatita sa ma intalnesc cu el, aveam ce sa ii spun, vroiam sa vada cat de impecabil arat la exterior...dar tu, nici macar in vis nu reactionai...erai rece si distant....doar ma priveai.

Am asteptat destul...am decis sa ma intorc, pasind incet sub clar de Luna...cu corpul inghetat de frigul noptii...am inceput sa alerg incet...iar parul crea tot felul de umbre ciudate...ma speriasem, de ce nu erai cu mine?!?

Am ajuns in camera mea, rece si goala...lacrimile nu incetau sa curga pe obrajii imbujorati de frig, m-am asezat la birou pregatita sa iti scriu, cand am gasit un biletel pe care scria...


"Data viitoare incearca sa ai ochi si pentru Mine la intalnire!" 

Eu?!? Tresar speriata, dar il iubeam asa de mult, faceam totul pentru el, ma aranjam, imi pregateam cuvinte fabuloase prin care sa-l impresionez, eram pregatita sa il vad!!!
Apoi,am adormit, plangand, cu sufletul plin de durere si dor! In somn...un vis ciudat mi-a aparut....eram eu, asteptand sa il vad, imbracata ca in aceasta seara la intalnire, eram asa de frumoasa si impecabila...ma vedeam cum repetam cuvintele ce vreau sa i le spun; apoi...privindu-ma mai bine, am vazut cum in spatele meu statea EL...si astepta sa imi fac timp sa il vad...eram atat de ocupata cu mine incat am evitat sa il privesc.
Cand m-am trezit, am fugit la pomul nostru....L-am privit si i-am multumit..."Multumesc ca nu m-ai bagat in seama cand eram prea ocupata cu mine...si cand exteriorul nu era deloc asemanator cu interiorul..." 

Nu era deloc uimit de cuvintele mele, stia ca daca ma va ignora, voi realiza cat de grav este cand traiesc in rutina...cand stiu cuvintele pe de rost, cand am grija ca imbracamintea mea sa fie cum cere traditia...dar uit de cum sa fiu libera cand sunt cu El...defapt, uitam...

Si am invatat ca ignoranta Lui e doar constructiva...a tacut si a stat, a asteptat sa Il vad eu...nu sa ma vada El, sa imi fac timp EU pentru El...si nu El pentru mine!!!

Tu cum te pregatesti cand te intalnesti cu El?!?

joi, 3 noiembrie 2011

Ca doar nu ne plac tiganii/rromii, nu?!?

Astazi asteptam ca tot omul in autogara, autobuzul, trebuia sa astept cam 30 de minute, timp in care am decis sa fac ce imi place...sa studiez lumea!!!

Drept urmare am inceput sa privesc in jur...si nu mare mi-a fost mirarea sa vad 80% din cei care stateau in autogara ca sunt rromi, sau tigani, nici nu mai stiu cum sa ii numesc. Ey'nu e mare lucru in Romania sa ii vezi peste tot, dar mi-a atras atentia o fetita de vreo 9 luni, cu ochii mari si zambareata, o scumpete de fetita! Era fetita unui cuplu de tigani, nu le-as da mai mult de 19 ani la ambii, ceea ce m-a facut sa ii studiez incontinuu a fost dragostea cu care era tratata fetita, desi se vedea clar ca nu aveau o cultura si o educatie de invidiat, insa dragostea si devotamentul fata de familia lor , probabil proaspat unita(aveau si verighete) m-a uimit si chiar mi-a fost ciuda de ce noi cei care ii criticam si ii judecam mereu, nu avem atata dragoste pentru cei din familie, cum au ei...si nu, nu e doar un caz aparte, mai cunosc familii in care desi nu exista educatia si cultura cu care am fost noi crescuti, exista acea stare de protectie si siguranta in propria familie!!!

Apoi, pentru ca am ramas legata de tigani/rromi, am constat ca in autobuz s-a urcat o batranica cu nepotelul, tot tigani, imi dadeam seama si dupa vocabular...am ramas uimita ce bine vorbea baietelul la nici 4 anisori si cat de curios era de tot ce se petrece in jur, punea foarte multe intrebari, iar bunica ii raspundea cu foarte mult calm si dragoste.

Am regasit dragostea autentinca in familie astazi, insa nu la incruntatii nostri romani ci la cei pe care nu ar trebui sa ii discriminam niciodata...tigani!!!

Am crescut cu ideea ca nu e frumos sa razi de altii sau sa ii judeci...si asa sunt si acum, dar astazi am inteles mai bine...Dumnezeu ne-a creat pe fiecare cu un scop...astazi scopul tiganilor pe care i-am vazut a fost sa ma trezeasca pe mine la realitate...ca viata nu e facuta din miere si lapte, ci din dragoste si atentie!!!

Tu cum privesti tiganii?

marți, 1 noiembrie 2011

Cat de sanatos ti sufletul?

"Beti cel putin 2 L de apa pe zi pentru o viata sanatoasa."
"Mancati zilnic fructe si legume pentru o viata sanatoasa."

Va suna cunoscut? Mie da, foarte! Le aud zilnic la radio, TV, pe internet, ziare. Nu e rau, ne atrage atentia ca nu suntem de fier si nu ne putem bate joc de corpul nostru. Insa nu aud niciodata reclame legate de suflet!

Spunea un batranel ca e sanatos tun, doar ca il doare rau inima, si are o singura boala, a sufletului, descrisa printr-un dor de sotia lui decedata de cateva luni. Nu e interesant cum Secolul Vitezei ne tine fixati pe exterior si ne face sa ne ignoram interiorul?

Vorbeam azi cu o colega de facultate despre ce minunat este sa ai o relatie cu Dumnezeu, ce pace incomparabila primesti si ce stare de spirit optimista ai!

Mergi cu autobuzul in jurul orei 14, si priveste oamenii cat de incruntati si stresati sunt, lipsiti de rabdare si bun simt! Da, si bunul simt tine de starea ta de spirit. Si nu doar atunci, mergi in Biserici si priveste putinii oameni care mai frecventeaza slujbele....pana si acestia au uitat ce inseamna sa fii cu o inima deschisa!

Nu e trist?!? Si ma intreb de ce nu exista reclame care sa iti miste sufletul, care sa te provoace sa ai o viata spirituala activa, si prin fapte! Nu ajunge sa asculti muzica pe youtube, sa asculti predici online, sa iti pui statusuri cu teme crestine...etc, viata de crestin sta in cat ai facut pentru altii, nu cat ai facut pentru tine!

Cred ca pana cei din showbizz se vor gandi si la suflet, ar trebui noi, cei care inca mai realizam ce viata avem...sa fim exemple vii pentru cei care traiesc cu inima inchisa! Ce zici, te bagi?

Postări populare