La intalnire....

Calcam incet...intunericul era luminat de blanda Luna...paseam spre locul in care obisnuiam sa ne intalnim....stiam ca vei fi acolo, ajunsa mai repede, asteptam.

Parca asteptarea era lipsita de rabdare, iar trupul imi tremura de emotii..."ai uitat sa vii?" , era singura intrebare care imi rasuna in minte..iar teama, teama de a nu te vedea ma chinuia amarnic.
Speram ca vei venii, imi aranjam hainele sa arat impecabil, trupul imi tresarea la fiecare sunet care il auzeam...buzele deabia asteptau sa se deschida in fata ta, aveam atatea sa-ti spun.

Insa tu nu apareai, am inceput sa visez...visam cu ochii deschisi, atintiti spre Luna...cum paseai incet spre mine si ma imbratisai cu caldura ta eterna...era atat de placuta mireasma sufletului tau, buzele mele au inceput sa se deschida...iti povesteam tot ce mi-am pregatit dinainte, stiam totul ca pe o poezie. Eram pregatita sa ma intalnesc cu el, aveam ce sa ii spun, vroiam sa vada cat de impecabil arat la exterior...dar tu, nici macar in vis nu reactionai...erai rece si distant....doar ma priveai.

Am asteptat destul...am decis sa ma intorc, pasind incet sub clar de Luna...cu corpul inghetat de frigul noptii...am inceput sa alerg incet...iar parul crea tot felul de umbre ciudate...ma speriasem, de ce nu erai cu mine?!?

Am ajuns in camera mea, rece si goala...lacrimile nu incetau sa curga pe obrajii imbujorati de frig, m-am asezat la birou pregatita sa iti scriu, cand am gasit un biletel pe care scria...


"Data viitoare incearca sa ai ochi si pentru Mine la intalnire!" 

Eu?!? Tresar speriata, dar il iubeam asa de mult, faceam totul pentru el, ma aranjam, imi pregateam cuvinte fabuloase prin care sa-l impresionez, eram pregatita sa il vad!!!
Apoi,am adormit, plangand, cu sufletul plin de durere si dor! In somn...un vis ciudat mi-a aparut....eram eu, asteptand sa il vad, imbracata ca in aceasta seara la intalnire, eram asa de frumoasa si impecabila...ma vedeam cum repetam cuvintele ce vreau sa i le spun; apoi...privindu-ma mai bine, am vazut cum in spatele meu statea EL...si astepta sa imi fac timp sa il vad...eram atat de ocupata cu mine incat am evitat sa il privesc.
Cand m-am trezit, am fugit la pomul nostru....L-am privit si i-am multumit..."Multumesc ca nu m-ai bagat in seama cand eram prea ocupata cu mine...si cand exteriorul nu era deloc asemanator cu interiorul..." 

Nu era deloc uimit de cuvintele mele, stia ca daca ma va ignora, voi realiza cat de grav este cand traiesc in rutina...cand stiu cuvintele pe de rost, cand am grija ca imbracamintea mea sa fie cum cere traditia...dar uit de cum sa fiu libera cand sunt cu El...defapt, uitam...

Si am invatat ca ignoranta Lui e doar constructiva...a tacut si a stat, a asteptat sa Il vad eu...nu sa ma vada El, sa imi fac timp EU pentru El...si nu El pentru mine!!!

Tu cum te pregatesti cand te intalnesti cu El?!?