filele mele.

vineri, 28 mai 2010

Ma simt "om"

E prea frumoasa luna in seara asta sa nu o bag in seama...razele ei rosiatice imi bat in geam si ma indeamna sa ii raspund provocarii de a vorbi cu ea...dar in seara asta am ales sa o refuz, vreau sa vorbesc cu Tine!
Stii ca Ti-am promis ca nu ma voi duce prea departe de Tine? Sunt falsa, am mers...si nu voit...si nu intentionat...nimic din asta, ci am mers in aceeasi frica care e pornita din copilarie...mi-e frica, Doamne, mi-e pur si simplu frica!!!
Si ma doare ca in asa mic detaliu credinta mea nu ajunge la marimea unui bob...si nu pentru ca nu vreau ci pentru ca mi-e teama si sa pierd frica asta...ah'dar ce folos sa ma pierd printre atatea cuvinte? Intelegi cel mai bine despre ce vorbesc....si am preferat sa vorbesc cu Tine...pentru ca pe langa ca ma intelegi..ma si iubesti si ma asculti! Ce poate fi mai minunat la un prieten decat sa aiba rabdare cu tine?
Din nou ravasita de sentimente confuze ma apropii de Tine...si ma las purtata pe aripa Ta..e asa de bine cu Tine; Tu nu ma lasi sa ma simt vinovata de vinovatia altora, ci ma imbraci in cea mai puternica armatura a sigurantei si ma pregatesti de cea mai apriga lupta care sta in fata drumului meu; dar chiar sunt eu gata de asa ceva?
Ma simt "om"...si ma sperie gandul acesta...vreau sa fiu ca Tine...vreau sa fiu indeajuns de buna, calma, puternica, placuta, sincera, perfecta; vreau, dar sunt "om" si nu pot fi nimic fara Tine...am vrut sa fiu cea mai puternica dar nu pot sa fiu nimic fara puterea Ta.
Nu pot sa cer nimic...iar de promis nici nu mai vreau, pentru ca sunt "om"; dar vreau sa te rog...continua sa ma salvezi...continua; chiar daca merit asa de putin...!!!
Si ma consolez cu gandul care mi-a fost adresat de atatea persoane speciale...."esti cea mai frumoasa cand plangi..."...si probabil nu vorbeau de frumusetea exterioara ci de "purificarea" sufletului dupa golirea sentimentelor negre cu ajutorul lacrimilor...nu stiu cat de frumoasa ma vezi Tu...dar ma simt placuta in prezenta Ta...si multumesc ca desi nu merit, ma iubesti!!!

miercuri, 26 mai 2010

Melancolica.

Sunt invelita in aripa melancoliei...iar luna....ma invaluie in armonie...e perfecta melancolia armonioasa..chiar daca e o stare care ma face sa plang foarte repede...sunt sentimente de bucurie pline de tristete...care se amesteca perfect cu imagini din trecut care isi croiesc drum prin prezent sa ajunga in viitor.
E liniste umpluta de melodia lui Bruno Mars (Talking to the moon)...se combina perfect...in tacerea melancoliei mele chiar stau singura in camera si vorbersc tacand cu luna...si ea prin tacerea ei imi raspunde; e placut sa conversezi in tacere...:)
Ma deranjeaza placut cu afirmatiile lui...e placuta melancolia din seara asta...as zambi...si lacrimile de bucurie nu intarzie sa apara...sunt melancolica in seara asta, e normal!
Si tot in melaconlia in care sunt invelita...privesc dincolo de luna...si Te simt..esti si Tu in cercul meu..suntem 4 acum...doar ca Tu nu ma deranjezi...ma lasi doar sa iti simt prezenta...care e atat de perfecta in mediul meu, esti placut, ma simt placuta....suntem placuti!
Stelele prin sclipirea lor imi zambesc si imi amesteca melancolia cu clipe scurte si dese de fericire...luna imi ofera din misterul ei si asa devin enigmatica...sunt enigmatica!
Acum...as vrea sa fiu intr-o masina...sa conduca el si eu sa stau in dreapta si doar sa tac...sa tacem...si sa lasam piesa lui Bruno sa ne umple de entuziasmul de a privii luna...as vrea!
Dar acum mai bine merg sa dorm...pana nu dorinta devine insuportabil de doritoare si pana inca mai am sansa sa adorm cu luna la geamul meu...stiai? Chiar ador luna!

duminică, 23 mai 2010

Ce inseamna pentru mine sa fiu binecuvantata?




Oh'Doamne, iti aduci aminte cand ai spus sa fie o "ea"? Si acum suntem multe...eu sunt una din ele..si simplul fapt ca sunt creatia Ta ma face sa fiu plina de zambet. Binecuvantarea e in fapt ceva mult prea mare pentru a putea fi descris in cuvinte...ma simt binecuvantata cand ajung in cea mai josnica vale si Te simt cum ma ridici, atunci cand incep sa deznadajduiesc si sa ma intreb unde esti..atunci sunt cea mai binecuvantata pentru ca atunci Tu pregatesti ceva fabulos pentru viata mea...imi daruiesti picuri in ploaia vietii...pe rand...cand stii Tu ce trebuie si nu cand vreau eu!
E umezeala in ploaia binecuvantarilor Tale...dar e o umezeala care o ador! E placut sa fiu numita "copil de-a lui Dumnezeu", sunt plina de fericire cand stiu ca am onoarea sa ajung in vesnicie cu Tine...sunt uimita in fiecare dimineata cum iti lasi razele soarelui sa imi indulceasca privirea, cum lasi in mijlocul zilei natura sa imi sopteasca ca am cel mai maret Dumnezeu...sunt plina de mirare seara cand privesc pe Cer si inexplicabil cum ziua devine noapte...e un fenomen spectaculos...esti Minunat!
Binecuvantata ma simt si atunci cand privesc in jurul meu...familia si prietenii sunt ce am mai de pret, in fiecare zi sunt fermecata de dragostea ce o poarta pentru mine; sunt plina de fericire cand vad ca Biblia e adevarata, in fiecare zi imi dovedesti ca daca Te caut toate necesitatile mi le vei da pe deasupra, dar tu imi dai mai mult decat necesitate...ma rasfeti, cum nimeni altul nu o face!
Acum gust dintr-o alta noapte...si ma simt binecuvantata prin simplul fapt ca am ocazia sa scriu despre minunea ce ai pus in mine...sunt o minune creata de Tine...si stiu, sunt nimic fara Tine!

vineri, 21 mai 2010

Hai sa dansam.

Stiu, sunt fata, iar luand din Codul Bunelor Maniere fata nu invita niciodata baiatul la dans; dar eu te invit!
Hai sa dansam in stilul nostru...si nu dupa un anumit gen de muzica ci dupa muzica care ne canta in sufletul nostru...prin dans sa ne rupem de realitate si sa ne construim o lume noua...in care sa dansam constant. Hai sa dansam pana picioarele noastre se obosesc atat de tare incat avem impresia ca zburam...asa vom zbura impreuna! 
Hai sa dansam pana corpul nostru devine imun si miscarile noastre vor vorbi in locul cuvintelor; sa dansam pana la epuizare...dar sa nu grabim pasii ca nu cumva sa terminam dansul inainte sa se termine cantecul inimii noastre.
Hai sa dansam pana simtim ca viata noastra are un rost...dar hai sa nu dansam pentru noi ci sa dansam pentru Cel care ne-a dat inima si cantec, minte si corp; iar dansul nostru sa fie doar de bucurie plin.
Hai sa dansam, caci in final viata e doar un abur...si aburii ne pot ajuta sa acoperim greselile care se ivesc in timpul dansului...deci hai...hai sa dansam!

marți, 18 mai 2010

Oare cat mai e pana la ultima mea suflare?

Doamne, e din nou sfarsitul unei zile pe acet pamant...ma ingrozeste intunericul care apasa seara, vederea din camera mea cuprinde partea de nord a orasului...si ma gandesc la miile de oameni care isi traiesc viata in nestiinta; ma ingrozeste cand iti citesc venirea si cuvintele care imi sunt stapane pe ganduri sunt : " Cautati pe Domnul cata vreme se poate gasi; chemati-L, cata vreme este aproape."(Isaia 55:6)
Nu vad rostul sa ma intreb oare cum traiesc acesti oameni, pentru ca intai ma intreb oare cum traiesc eu? Cum pot spune ca imi e mila de cei care nu Te accepta, cand eu Te am in permanenta si nu fac intru totul voia Ta? Incapatanarea din mine devine prea egoista, si incep sa ma tem ca nu voi fi pregatita pentru Cer...inca ma infioara gandul ca as putea fi intre cei care "vor arde ca miristea..."(Maleahi 4); caut cu ravna binelui sa fiu pe placul Tau si stiu ca nimic din ce fac nu e destul...ai pus in mine prea multi talanti si eu iti dedic prea putin timp...Tu esti permanent langa mine si eu intotdeauna am altceva "mai bun" de facut decat sa stau sa impartasesc gandurile mele cu Tine.

Ma bantuie intrebarea "oare cat mai e pana la ultima mea suflare?"...e atat de ciudat sa te gandesti ca vei muri si ca desi iti carmuiesti o parte din viata prin luarea de decizii, realizezi ca nimic din ce alegi nu e voia Lui, ma intreb cat de departe sunt de Tine incat nimic din ce fac nu ajunge sa fie ca si dorinta Ta...sunt o incuiata! Defapt suntem toti incuiati! Ne incuiem in noi si nu acceptam mustrarea...oare daca Domnul deghizat ar veni in vizita ce ai face? Ce as face?

Inchei cu randurile notate in una din agendele mele..."Te prefaci ca esti de o sfintenie alba stiind ca sufletu-ti spre putrezire; o "albule" minciuna-o ti atat de stransa prin iubire, de ce nu alegi sa iubesti dreptatea Domnului Ceresc?"

duminică, 16 mai 2010

Provocata!!!!

" Intotdeauna mi-am dorit sa iti multumesc pentru tot ce esti...iti multumesc in primul rand pentru imperfectiunea din tine care e perfect compatibila cu imperfectiunea mea; iti multumesc ca imi accepti incapatanarea, rasfatul, mofturile, copilariile, maturitatea, seriozitatea...iti multumesc ca stii sa ma ierti, ca stii sa ma faci sa ma simt iubita, ca stii sa ma apreciezi.
Sunt uimita de rabdarea care o ai cu mine...mai ales atunci cand sunt prea sensibila; sunt impresionata de dragostea ce o porti in tine in primul rand pentru Dumnezeu si apoi pentru cei din jurul tau; sunt surprinza in fiecare zi de imprevizibilitatea ce o porti in tine...esti minunat!
Ma gandeam ca sa iti raspund si de ce te-am ales...nu doar pentru ca stii sa ma faci sa ma simt iubita ci si pentru faptul ca stii sa ma ti langa Dumnezeu, nu m-ai lasat nici o clipa sa ma indoiesc de dragostea Lui, indiferent de cat de puternic am fost lovita; imi place ca te implici in lucrarea Lui, si iti ador ravna care o ai dupa cunoastere in Dumnezeu. Foarte mult apreciez ca iti face o placere sa vorbesti cu mine, despre orice, doar sa vorbim.
Sunt prea multe de zis despre persoana ta, stiu ca pentru multi esti altfel...dar pentru mine esti deosebit. Inca ceva dragut e ca iti place cum gatesc si cum am grija de tine...la inceput chiar aveam emotii de cum o sa reactionezi. Imi place si atunci cand nu pot dormi ca stai treaz doar pentru mine...repet, iti apreciez enorm rabdarea care mi-o oferi.
O sa ma opresc aici, restul iti voi scrie data viitoare, pana atunci o sa te rog sa nu te schimbi decat in mai bine; sa cresti zilnic spiritual...si sa ma ti de mana cu tine...sa nu raman cu vreo treapta mai jos...defapt hai sa crestem amandoi!
Iar in final..ii multumesc lui Dumnezeu pentru tine! "

cu drag, "sotia ta"

Bun, am fost provocata sa scriu si eu despre cum imi vad viitorul sot, nu am vrut sa fiu prea directa si sa va dau mura in gura..dar sunt sigura ca va prindeti de idee. Si tin sa mentionez, chiar nu e scrisa pentru cineva concret...inca nu-mi cunosc viitorul sot :) 

vineri, 14 mai 2010

Sunt curioasa, si e bine!


Planul lui Dumnezeu e un mister, cine suntem noi sa ne opunem imprevizibilului vietii?
Caci ma gandesc la cuvintele lui nenea Filote, " Nu lasa ca muzica ta sa mearga cu tine in mormant, necantata!" , si cred ca sunt prea profunde cuvintele sa nu ma opresc si sa meditez, in fond, oricum se merita; si nu cred ca e vorba doar de ceea ce faci ci si de cum faci si pentru cine faci...cum faci?
Sau cum fac eu?

Ma gandesc din nou la Tine, Te cant bine? In fiecare detaliu si in fiecare rasuflare vreau sa rasune melodia Ta, e prea dulce sa nu o impart cu lumea...esti prea bun sa nu Te cant! Dar sunt om, si oamenii sunt egoisti...dar pana si egoismul meu ma cearta..in tacere...si imi spune intr-o melodie zgomotoasa sa tac si sa te las sa-mi canti...dar egoismul meu nu observa ca Tu canti mereu...la toti...oriunde privesc esti Tu si dragostea Ta invaluie lumea intr-o aroma dulce...care cand ajunge sa fie gustata toti o canta...si Te cantam impreuna...Te-am regasit in gandurile copilariei mele, azi mi s-a deschis ravna dupa curiozitatea cunoasterii....vreau sa stiu mult, nu tot, dar mult! Te-am gasit in multimea intrebarilor care le adresez acelora care ma asculta, chiar daca ma lasa cu intrebarea neterminata sau fara raspuns.

Si totusi a fi curios e bine, daca stii cand trebuie sau daca stii cu cine; sunt curioasa, si am multe intrebari..prea multe...dar sunt constienta ca nu primesc raspuns, decat la momentul potrivit, caci in final toate lucrurile lucreaza pentru binele celor care Te slujesc...cat de minunat suna!

Curiozitatea mea incepe cand iti pui intrebarea "de ce?", pentru ca imi place sa provoc si intotdeauna o sa te intreb "de ce nu?"



miercuri, 12 mai 2010

As scrie...


" Si cu acel smerit suras, cu acea blanda fata, sa faci din viata mea un vis, din visul meu o viata...era un vis misterios si bland din cale afara, si prea frumos era de tot, de-a trebuit sa moara. Prea ne pierdusem tu si eu, in al lui farmesc poate, prea am uitat pe Dumnezeu precum uitaram toate...dar m-am retras din viata-n vis si m-am trezit la viata, iar cand amintirile-n trecut incearca sa ma cheme, pe drumul lung si cunoscut mai trec din vreme-n vreme...

As vrea sa scriu mai mult din mine, sa ma descarc pe niste foi, caci ma gandesc, ca tu, straine, cand vei citi sa te uimesti...de omenia mea smerita, care-n modestie-i invelita, si cu gura ei se lauda de smerenia ce o poarta...sau o cauta...de doua ore as pune pixul pe hartie si as scrie...mult as scrie, dar parca tot mai frumos este ceea ce nu se poate scrie. "
Maya T.
(30.03.2010)

Tu ce principii ai, ca baiat?

Bun, am decis ce sa fac pentru a implini 20 de ore de practica pentru facultate. O sa tin un studiu cu un grup de fete din biserica, tema am decis sa fie "Cum sa devii sotia din Proverbe 31". Am material destul, idei, multumesc Domnului pentru imaginatie. Dar nu sunt baiat si am nevoie de parerea voastra.

In special pentru baieti, dar accept si idei ale fetelor; cum v-ati vedea sotia potrivita pentru voi? Sa zicem si din punct de vedere etic, moral, spiritual, fizic, intelectual, financiar, social...cum vreti voi.

Am primit ceva raspunsuri pe messenger, dar am nevoie de cat mai multe raspunsuri pentru a putea ajunge la un rezultat din punct de vedere statistic. Va multumesc pentru ajutor!!

vineri, 7 mai 2010

E dimineata.


Ma ascund de zgomotul orasului, ma simt ca intr-o jungla de asfalt; ajung in camera mea si ma duc cu gandul la mare, ajung in fata marii ce priveste rasaritul de soare, aud multa liniste care se asterne in adancul apelor...valurile se insira pe pietrele obosite, as zice de la caldura, dar inca e dimineata...aud cum o pasare da din aripi si..melancolia ma preface intr-o stea ce vrea sa rasara aici, in viata mea, sub cerul amortit de sfarsitul unei nopti adanci.

Sunt pierduta-n mine si-n foaia de hartie. Dorinta mi s-a suit pe pe Soare, atractia a fugit cu Luna, mintea-mi se plimba pe Marte si sufletul...sufletul a ramas la Tine.

Cu un ochi privesc la ce-am pierdut si cu celalalt la ce as putea gasi; o ureche imi asculta trecutul, dreapta soarbe soaptele viitorului, o mana cauta fundul oceanului, stanga se inalta spre Cer; picioarele imi merg in gol...firul de nisip ramas din mine il spulbera vantul; doar daca nu cumva...ai sa ma strangi la pieptul Tau si ma vei scoate din melancolia care ma sufoca.

"Ce este optimismul? Este furia de a sustine ca totul este bine, cand iti merge rau."

miercuri, 5 mai 2010

Hai sa ne mintim.


Unele experiente din zilele trecute m-au facut sa ma gandesc...cat conteaza sinceritatea mea daca oricum sunt bagata in probleme prin minciunile altora?
Nu stiu exact raspunsul...dar prin asta Dumnezeu m-a trezit la realitate, si anume oricine te poate dezamagi in orice moment...fiindca suntem oameni si stiu ca la randul meu si eu am dezamagit, dar nu e vorba ca sunt dezamagita, in final o sa-mi treaca si asta...dar incerc sa inteleg...ce satisfactie au oamenii care iscodesc?

Fetele au obiceiul acesta in relatii si mai ales cand sunt in pragul despartirii ajung atat de disperate incat sunt in stare de orice...si nu inteleg faptul ca asa sunt baietii...sau in conceptia mea asa ii vad...ipocriti cu totii, pana inteleg ca nu numarul fetelor cucerite sau dorinta de a-ti satisface poftele sunt importante..ci relatia cu Dumnezeu iti da persoana potrivita cu care sa imparti totul...nu o zic cu jignire sau o intentie rea..dar asta e realitatea; cel putin din punctul meu de vedere. Cat despre cei care sufera, indiferent ca e fata sau baiat, as zice sa nu mai cautam sa rezolvam noi totul...sa lasam sa fie asa cum e, pentru ca in final..fiecare lucru isi are vremea lui. La ce folos sa ne opunem planului lui Dumnezeu? Ceea ce face omul , Dumnezeu poate distruge, dar ce face Dumnezeu omul nu are putere sa se opuna, si cred ca lectia asta trebuie sa o invatam cel mai bine...cat despre gandul cu care am inceput si m-am pierdut din nou printre cuvinte, o sa iau totul ca o lectie si daca pana acum stiam ca nu e bine sa minti si sa iscodesti...doar pentru ca am vazut cum te simti sa fi mintita...o sa incerc sa nu provoc acelasi sentiment altuia, in final suntem oameni, gresim si iertam...pentru ca judecata e in mana Lui.

Si va las cu inca un gand...nu faceti nimic ce nu ati vrea sa vi se faca si mai mult nu ati vrea sa fiti gasiti facand cand vine Isus!!!

sâmbătă, 1 mai 2010

Si adorm cu un singur gand treaz...


E noapte..adanca, as vrea sa dorm dar momentan doar visez la momentul in care o sa am inca o data onoarea sa imi odihnesc gandurile in patul copilariei mele.

Pana atunci incerc sa-mi pregatesc gandurile pentru odihna...le calmez cu putina amintire din scurta viata a trecutului meu, presar peste ele dragostea parinteasca si a fratilor mei...presar si putina intelegere din partea prietenilor si incerc sa le relaxez cu putina muzica -The Afters~Ocean Wide-, cu grija sa nu rascolesc vreo amintire care sa imi tresara gandurile...ma calmez si ma refugiez in caldura sufletului meu...acolo sunt la loc sigur!! Acolo Il am pe Dumnezeu..si incep sa vorbesc...stii, ca si cum as vorbi cu tine...doar ca in El am incredere mai mare.

In noaptea asta sunt scurta la vorba, simt nevoia sa tac si sa ascult...linistea Lui e atat de muzicala incat ii simt vibratia pana in strapunsul oaselor...as spune ca e magic..dar nu e, e binecuvantarea de a simti prezenta Lui, e magnific!

Incep sa imi pun gandurile in ordine si le pun sa asculte linistea Lui si ma pun si eu..si adorm...incet gandurile dispar rand pe rand si imi lasa o tacere ascunsa in minte...e bine!! Acum pot dormi linistita, siguranta Lui si-a spus inca o data cuvantul.

Si adorm cu un singur gand treaz...am cel mai superb Dumnezeu!!!
A apărut o eroare în acest obiect gadget

Postări populare