filele mele.

luni, 28 octombrie 2013

Rugaciune de seara...

"Oh' de cata vreme nu ti-am mai scris in pragul serii, nu mi-am mai asternut gandurile in fata Ta, cu o rusine plina de speranta a intelegerii si cu un curaj nou vin pregatita pentru o noua intalnire cu Tine, in scris. 

Nu e scurta vremea de cand ma confrunt cu diferite ganduri si cu lupta tineretii de a-mi croi un drum, acum un drum nou cu sotul pe care l-am primit in dar; e atat de greu sa intelegem care e drumul cel mai bun si uitam de atatea ori ca doar rabdarea ne poate oferi un raspuns de la Tine...

Din frica de a nu scapa vreo oportunitate ajungem sa culegem sfaturi de la oamenii din jur si nu de putine ori deducem ca inca nu ai pus omul potrivit sa ne indrume pe o cale care merita pasita si cu ceea ce ramanem e doar rabdarea si speranta, dar o speranta care merita tinuta strans in inima noastra. 

Nu de putine ori ajungem sa fim epuizati de energie dupa o zi in care credeam ca am facut totul in numele Tau si sa fim epuizati spiritual pentru ca am uitat sa te punem pe Tine pe primul loc. Nu de putine ori s-a intamplat sa judecam oameni care s-au comportat fara intelepciune divina, pe cand tot ce trebuia sa fac era sa ma rog pentru ei, oameni care mi-au calcat peste vise si mi-au spus ca nu merita ascultate, oameni care cred ca e de ajuns sa fac ceva oricat de mic, pe cand Tu ai pus in mine resurse sa fac lucruri mari...dar stiu, e perioada de slefuire, doar ca unii slefuitori apasa fara mila si cu toata puterea incat simt ca o sa ma sparga si uit, din nou, ca sunt facuta din material divin. 

Doamne, rugaciunea mea de seara se rezuma la mine si doar la mine,
Ajuta-ma sa ma rog pentru oameni in loc sa ii barfesc,
Ajuta-ma sa zambesc oamenilor care ma privesc cu suspiciune,
Ajuta-ma sa ajut oamenii care nu vor sa ma ajute,
 Ajuta-ma sa incurajez oamenii care nu ma incurajeaza,
Astfel incat tot ceea ce fac sa fie facut fara sa asptept vreo rasplata de la ei ci sa astept doar o inima multumitoare ca Te-am facut pe Tine sa zambesti cu drag cand te uiti la actiunile mele.

Inchei cu un gand frumos si multumitor si anume ca toate se intampla cu un scop si ma rog sa pui rabdarea si intelepciunea de a intelege.

Acum ma retrag si aleg sa merg la o plimbare cu Tine...in gand, in meditatie, in cantec si dans, in bucurie si lacrimi, in zambet si seriozitate dar nu in ultimul rand, in dragoste! 

Iar pentru cei care citesc ii incurajez sa se alature si ei acestei plimbari in care sa simta cu adevarat ce inseamna sa fii parte din El si El sa fie parte din Tine...noapte buna suflete cautator de pace!"

duminică, 13 octombrie 2013

Viata dupa casatorie...

Dupa o pauza destul de lunga, am cautat pe undeva prin mintea mea aglomerata de ganduri si temeri, un moment in care sa scriu. Nu stiu cati dintre voi sunteti casatoriti si ati trecut prin pasii care trebuie facuti dupa nunta...sa accepti ca nu e cale de intoarcere, sa devii mai responsabil din toate privintele, sa lasi parintii in urma si sa te concentrezi pe nevoile de cuplu...e greu, nu?

Si asta nu e tot, schimbarea ce apare e si la locul de munca, esti tratat diferit dar cerintele sunt mai mari si ajungi in pragul in care simti ca motivatia ai lasat-o undeva in pragul Bisericii inainte de cununia religioasa si cand ai iesit, ai uitat sa o iei, e greu sa faci ceva in numele Domnului cand nu ai motivatie, e greu sa ajungi acasa dupa o zi in care ai investit tot ce ai mai bun din tine in altii si sa nu fii multumit ca ai avut ocazia sa vorbesti altora despre o viata mai buna...nu e greu, e imposibil sa fii multumit fara motivatie!

E greu sa faci pasi mari intr-o viata atat de scurta si de limitata de mintea noastra, e greu sa iesi din zona de comfort si sa spui ca vrei ceva nou si ceva unic, vrei ceva care sa iti dea un impuls in viata si sa te creasca, sa te motiveze si sa te ajute sa descoperi noi talanti...iubesc sa fac pasi mari intr-o viata atat de scurta!

Probabil nu intelegi scopul postarii de azi, dar daca ai trecut pe aici, cu siguranta intelegi in ce stadiu e mintea mea...iubeste, iubeste si iubeste...dar cu temeri si ganduri inutile...nu de regret ci de multumire.

Oricat de infricosator ar parea, recomand oricui, sunt contra vorbei Apostolului Pavel si incurajez casatoria, de ce? Pentru ca e cel mai minunat lucru sa nu te simti singur, sa ai cu cine vorbi despre absolut orice lucru fara sa te simti limitat sau criticat, sa ai cu cine impartasi atat bucurii cat si necazuri, sa stii ca e cineva acasa dupa o zi plina de incercari si esecuri care o sa iti spuna ca te iubeste chiar si asa...e minunat sa te simti iubit si sa poti raspunde cu aceeasi moneda si oricat de infricosator ar parea si oricat de greu e inceputul, orice strada noua are momente cand are soare si cand nu, totul depinde de punctele cardinale...iar noi ne indreptam spre sud :)

Nu stiu cum esti tu si nu stiu ce ganduri ai, dar am o intrebare...esti multumit ?!
A apărut o eroare în acest obiect gadget

Postări populare