filele mele.

marți, 14 decembrie 2010

Exista dragostea de a darui in fiecare...

De obicei in perioada aceasta aud foarte des comentarii despre daruire, sa fim mai buni si sa daruim de Sarbatori.Duminica seara la Biserica am auzit o predica care m-a pus pe ganduri, "darul lui Dumnezeu pentru noi"...stii care e darul Lui pentru tine?!?

Eu stiu...e jertfa fiului Sau...e cel mai scump dar din toate timpurile si e atat de mare incat il poate primi oricine...de aceea, daca si tu esti convins ca mine ca purtam in noi cel mai special dar, hai sa invatam sa il pastram cum trebuie si sa il daruim mai departe prin ceea ce suntem noi prin El: smerenie, pace, zambet, ajutor, evanghelizare. Stiai ca nu poti intoarce toata lumea la Dumnezeu? Dar poti sa intorci pe cel de langa tine....

Cati din jurul tau stiu ca tu esti crestin? Cati din jurul tau vad ca esti diferit? Cati din jurul tau au simtit mana ta la lucru in nevoile lor? Stii sa daruiesti? Cand ai daruit ultima data?

Stiai ca dragostea daruieste? Ah'si cand daruieste, nu se umfla de mandrie, bah'chiar ramane de multe ori anonima...ramane scrisa doar Sus.

Hai sa ne facem timp sa ne dam interesul fata de darul care L-am primit de peste 2000 de ani; sa devenim pilde si oameni de ajutor pentru cei din jur...oamenii nu au doar nevoi materiale ci mai degraba spirituale; cat iti dedici din timpul tau sa faci un bine? Munca voluntara face parte din programul tau?!?

Eu inchei...tu ramai cu un gand...viata aceasta nu e vesnica si nici nu iti apartine; viata cealalta depinde doar de tine unde o vei petrece, si tine cont ca aceea e vesnica!!!
cu dragoste  , Maya. 

luni, 6 decembrie 2010

Ganduri depresive ocolite....

Imi place sa ma joc cu  gandul...sa mi-l patrund prin imaginatie si creativitate si sa-mi creez o adevarata poveste imaginara; care nu dureaza mai mult de cateva secunde...si totusi, imi place!!!

Privind in jurul alb ce ma inconjoara afara...realizez cat de intunecat e totul in jurul dinauntrul meu, ciudata observatie; privesc pe cerul negru de la noapte si iau o stea ca si calauza....ma indrept spre Luna; mie dor de Luna care ma adormea si ma trezea noptile sa ii soptesc povestile nemuritoare ale muritorilor, mie dor de conditiile de la fosta casa, in care intimitatea gandurilor nu imi era niciodata deranjata de nimeni...eram doar eu cu El...si Luna!!! Acum ma intorc....revin...nu-mi place sentimentul de dor...ma doare; desi dorul e primul sentiment cand intru in gandurile mele...nu e ciudat cum viata se schimba radical cand nici nu iti dai seama?!? 

Acum...jocul nu e cum e de obicei....nu e plin de entuziasm si pace, nici macar un zambet schitat sau fortat nu gasesc...e totul gol si rece, si nu cred ca iarna afecteaza cu ceva, din contra, chiar iubesc iarna; probabil e de la faptul ca inca astept acea minune?!? Si ma intreb uneori, oare astept bine? 

Ma retrag acum...inainte ca gandurile depresive sa imi schimbe complet starea de spirit...si mai bine imi ridic privirea Sus, poate...poate acum primesc raspunsul minunii ce o astept :) 

Postări populare