filele mele.

marți, 31 ianuarie 2012

Tu ce jungla preferi?

Bine cunoscutul scriitor al cartii "Crucea si pumnalul" ,  David Wilkerson incepea cartea numind orasul New York o "jungla de asfalt" . 

Umbland aproape zilnic prin oras, fie ca e Sighisoara fie ca e Tirgu Mures, sau altul, peste tot vad oameni grabiti, agitati, violenti, nepoliticosi, needucati, plini de lacomie...i-as numi salbatici si as privi orasele ca jungle omenesti, in care de multe ori frica de a pasi prin ele e mai mare decat intr-o jungla exotica.

Jungla creata de Dumnezeu e plina de natura, e plina de sanatate, e plina de logica...animalele au un ritm normal de traire, unul in care ciclul vietii merge in ritm normal si bine inteles, chiar daca din afara pare plin de cruzime! Pana si intunericul din mijlocul junglei pare mai pasnic decat mijlocul oraselor in care traim! 

Sa comparam junglele...umane vs. naturale; la cata violenta si lipsa de gandire in actiunile noastre exista, as prefera jungla naturala; insa daca privesc adanc gasesc in dedesubturi suflete pline de dorinta de a gasi un scop in viata, suflete care nu cunosc adevarul dar sunt intr-o continua cautare, suflete care se ineaca in dezamagirea neimplinirii viselor, suflete care ravnesc la o viata mai buna....vad in adancul junglei umane suflete omenesti!!!

Si as vrea sa ajung la fiecare inima, sa inlatur negura de ceata care acopera Adevarul care ne elibereaza si ne da o pace si pofta de viata! As vrea sa am puterea sa imbratisez fiecare suflet care zace in singuratate, sa zambesc celor ce stau cu fata trista, sa mangai pe cei inecati in lacrimi...as vrea....

As vrea sa transform jungla umana intr-o padure fericita, plina de bucurie si pace...in care sa nu ne mancam sufleteste, in care sa nu inghitim in gol de pofta fata de lucruri trecatoare, in care sa fim dispusi la orice ora sa ajutam si sa fim un sprijin in nevoi! 

As vrea...insa ma uit si in mine...sufletul meu cat de salbatic e?!? 

vineri, 20 ianuarie 2012

Eu renunt la religie! Tu?!?

Zilele trecute am avut marea onoare de a asculta marturia unei fete din Lituania. O marturie care m-a facut sa lacrimez, sa ma bucur, sa ma simt umilita de cat de putin fac eu pentru El si sa ma umplu de dorinta!

Era o fata, care avea o sora geamana, amandoua s-au nascut cu handicap, nu puteau vorbi si nu puteau umbla. Din acest motiv parintii au incercat sa le omoare, insa au reusit sa scape, iar bunica lor, fiind cu frica de Dumnezeu le-a luat in grija. Dupa multe rugaciuni facute de bunica ei, sora ei a avut un vis in care, impreuna cu sora ei, aveau 2 drumuri, fie alegeau sa creada in Dumnezeu si bunatatea Lui, fie ramaneau la fel. Au ales sa creada!

Iar incet, putin cate putin, au inceput sa lege cuvinte, au inceput sa paseasca si cel mai important in final au reusit sa mearga la o scoala normala. Acum au 28 de ani, sora ei este casatorita si are copii, iar ea este studenta la o scoala crestina de arte din Germania. Nu as fi zis nicioadata ca a avut probleme, are o fata senina si plina de zambet, are o putere in rugaciune incat te trec toti fiorii si mai ales...are dorinta de a spune celorlalti ca se merita sa traiesti pentru El!

Dupa marturie, am vazut video-ul acesta pe youtube : http://www.youtube.com/watch?v=NfRymA_cwA0 , si din nou am trecut prin toate starile descrise mai sus, insa m-a facut si sa inteleg ca religia ne distruge! Cat timp am facut doar ce spunea biserica, respectam toti "pasii" nu am simtit niciodata nevoia de a ma exprima liber, de a spune tuturor ce minunat este sa fii liber in El! Dar de cativa ani, de cand am ocazia sa cunosc fel si fel de oameni din lumea intreaga, pe zi ce trece imi doresc tot mai mult sa scap de religie si sa devin crestina! Sa scap de regulile omenesti si sa respect intru totul Cuvantul Lui, sa nu mai etichetez ci sa cred in om!

Dupa aceste 2 marturi, ma intreb cati dintre cei care stau in fata bisericii si de multe ori te incurca in versete ca habar nu au ce sa vorbeasca au o marturie vie , au o experienta exceptionala, minunata cu El? Cati dintre ei traiesc cu adevarat ghidati de Duh? Si m-am intrebat si de mine!

Eu aleg sa renunt la religie pentru a fii crestina! Nu renunt la mersul la Biserica, nu renunt la prietenia cu fratii dragi mie, nu renunt la moralitate, nu renunt la partasie, renunt la ipocrizie, idolatrie, minciuna, falsitate...renunt la tot ceea ce inseamna om religios!!

Te rog sa asculti cu atentie cuvintele femeii din clip si intreaba-te tu ai curajul sa fii liber sa spui intr-o sala plina de oameni farisei ca esti crestin?!?

O viata crestina iti doresc!

joi, 12 ianuarie 2012

Tu cum definesti necesitatea?

Noi vedem viata prin haine, mancare, aspect fizic. Nu mancam destul ca sa nu ne ingrasam;
 nu imbracam cu orice; devenim anorexici cu mancarea in fata!

 

  
Devenim "emo" pentru a iesi in evidenta! 
Parintii au ajuns atat de josnic incat isi omoara proprii copii, ii incurajeaza spre anturaje gresite, ii lasa fara o viata!!!


Investim in frumusete ca si cum am putea trai vesnic tineri!

Insa, Dumnezeu ne trezeste la realitate, 
intrebarea mea este, oare ne trezim?!? 
Ne face sa intelegem ca nu conteaza culoarea haine, conteaza sa ne bucuram de ea!
Prin catastrofe ne aminteste ca nu traim vesnic.
Prin boli ne aminteste ca nu conteaza frumusetea exterioara! 













 Ne aminteste ca mancarea e o binecuvantare care ne tine sanatosi! 
 Si ne mai aminteste ca imaginatia unui copil e cea mai pura gandire, lipsita de lacomie! :)







Acum te intreb, tu cum definesti necesitatea? :)



joi, 5 ianuarie 2012

Ce va doresc pentru 2012 :)

"Leg astazi de mine
Numele puternic al Trinitatii
Prin invocarea Aceluiasi
Trei in Unul si Unul in Trei .

Leg astazi de mine
Puterea lui Dumnezeu ca sa ma tina si sa ma conduca,
Ochii Lui sa ma priveasca, maretia Lui sa ma pastreze,
Urechea Lui sa-mi auda nevoia" Sf Patrick

Sunt randurile cu care am decis sa imi incep anul. Am ridicat cuvintele in fata Lui si pasesc in noul an cu credinta ca El e Acelasi si Acelasi va ramane in veci.

In 2011 am inteles ca nu exista lucru mare pentru El, nici mic, pentru ca El este toul, si umple totul in toti. Am mai inteles ca nu noi ne alegem darurile ci Dumnezeu le slefuieste in noi in functie de caracterul si temperamentul fiecaruia.

Va dedic tuturor cititorilor Psalmul 144:12 , fie sa se implineasca in fiecare suflet :

" Lasa sa cada roua tacuta a linistii Tale
Pana ce toate luptele noastre vor inceta.
Ia din sufletele noastre incordarea si stresul
Si lasa ca viata noastra ordonata sa marturiseasca
Despre frumusetea Pacii Tale."

Va doresc un an cu o inima plina de pacea Lui si de frumusetea binecuvantarilor Lui!!!


Pe curand, Maya :)
A apărut o eroare în acest obiect gadget

Postări populare