filele mele.

luni, 27 august 2012

Vreau o tara educata!


De obicei caut poze cu mesaj pozitiv, insa aceasta poza mi-a adus aminte de ceva legat de poporul roman, v-ati prins?
Da, exact, romanii sunt vestiti in a arata cu degetul si a rade de actiunile celor din jur, fara sa intrebe, sa verifice motivul si motivatia persoanei in cauza!

Recent m-am intors din Anglia, unde mi-a fost imposibil sa nu observ educatia oamenilor si respectul care il arata semenilor sai. De mic esti invatat sa dai intaietate varstinicilor si persoanelor cu dizabilitati, sa saluti respectuos, sa zambesti politicos si sa te comporti asa cum ai vrea cei din jur sa se comporte cu tine.

E enervant de frustrant ca nu imi pot lauda poporul din care fac parte cu astfel de cuvinte, si nu din cauza ca NU PUTEM ci pentru ca NU VREM sa fim educati! Citesc destul incat sa descopar cat de educata era Romania in vremea monarhiei. Poporul stia ce inseamna cultura si absolut toata lumea era incurajata sa invete; intradevar erau si atunci clase sociale, probabil m-ai pronuntate decat acum, insa nu erai obligat sa ramai acolo, daca erai talentat si daca vroiai sa iti valorifici talentul, nu aveai nevoie de fraza "cunosc eu pe cineva" ci ti se valorifica talentul fara nepotism. Daca vroiai sa ajungi sus trebuia sa inveti, sa inveti mult, sa te culturalizezi si sa te auto-educi; sa ai un stil de viata sanatos incat sa poti face fata vietii!

Romania a fost educata..insa in zilele noastre tinerii nu ar fi in stare sa defineasca cuvantul "educatie"!

De ce am atasat asemenea poza si vorbesc de lipsa educatiei din Romania?! Pentru ca doar o persoana lipsita de educatie ar avea curajul sa judece si sa critice pe cineva, indiferent ca ii cunosti motivul pentru care face acel lucru sau nu!

Imi doresc o tara educata, si cred ca daca am avea la conducere oameni educati si culturalizati, am avea sanse sa de re-educam tara!


sâmbătă, 4 august 2012

He is my miracle.

This text is a part from my jurnal, an experience that I think everybody should read it . It was written 1 year ago:


"Yesterday after school I was waiting for my bus in a bus station and an old man came to me and asked if I know english, I said "yes". He needed informations about how to get to Sangeorgiu de Padure,  he had to wait for the bus in the same station where I was waiting and because we didn't have anything else to do, we start talking and after 10 minute we were talking about the difference between West Europe and East, and about the romanian people who are going to west for "a happy life". 


What I've discovered while we were talking is that he wasn't surprised in anything I was saying.


After that talk about differences, he asked me if I found my true happines, I told him that  I am christian and I found my happiness in God, he told me he is a christian too and because his bus has to come, he wanted to pray for me in that moment. I didn't had time to react because he started immediately. I was to shocked to pray, also the bus station was full of people, and they were
looking at us;  I was shocked when I was listening to his words, he was praying for my life and 
for my problems like I ever told him how I am and what I need. 


When he finished he told me that God wants me home, back home, and that the Holy Spirit is helping and 
suporting me in my prayers. I felt that my heart is full of peace and power while I was talking with him. I told him 
that I think God put him in my way, he didn't say anything, he was smiling at me; he was old, more then 65 years, 
but I could see on his face that he was happy inside and young in his life.  I invited him to visit Sighisoara when he
has  time, but respond me with this words:  "I hope I will see you Up there, sister". 


Then the bus came, and those minutes witch seemed for me hours had to stop, I thought that my peace will go
with him. Before he got in the bus, he turned to me and shout "Be blessed sister" , everybody was looking at me
but I couldn't do anything then smile. 


He was gone and I couldn't understand what was it, and why did he picked me from all the people who were in 
that bus station. Why was he so misterious?!? 


I can't answer to my questions but what I understand is that God wants me to know that He is still in my life control,
that He still cares and even if there are months since I wait for some answers, He listen to my prayers, He still 
counts my tears. It was the answer that I was looking for. 


A few days ago I was praying for a sign, for something that I could be sure that He still cares. So, He gave me 
what I asked for, even if it wasn't how I was imagining but it was the greatest minutes I ever spent with someone. 


All I can say is that yesterday God let me feel a part of His truly presence.


Why I wrote this? Because I want to tell you that God is there, is with you, is in you. He feels with you, He listen 
even if He is not answering right away. 


He still loves you, and He wants your simplicity to walk with His Holy Spirit. 


God still loves you, brother/sister, and He still do miracles when you expect less. 


I know life is though, I know people are mean, I know that the devil is more involved in our lifes then in past, I
know all this stuff, but I also know that God made us a promise, that He will win and He will take us back home,
when the time will come. 


Pray..is the only way to feel the truth, spread love and joy, is the only way to show everyone that you are happy; 
tell eveyone about the truth, it is the only way to serve Him."


Do all of this and you will see His miracle in your life. 

vineri, 13 iulie 2012

De ce sa inveti la CBEE?

Nu, nu m-a pus nimeni sa fac publicitate sau sa-mi exprim parerea. Nici macar nu am cerut voie sa fac asta!

Insa am simtit nevoia sa imi exprim parerea si sunt convinsa ca nu gresesc daca fac asta. Acum cativa ani, chiar in vara cand am terminat si eu cu Bac-ul (promovata cu nota buna), nu stiam pe ce drum sa o iau, imi doream atat asistenta sociala/psihologie/sociologie (una din ele) cat si mass media. Am intrat a 10a la Universitatea de Vest din Timisoara, eram convinsa ca acolo voi ramane; pana am dat de site-ul  CBEE  si am citit viziunea lor care m-a acaparat total, si da, am simtit ca trebuie sa incerc si asa am facut.

Mi-am retras dosarul din Timisoara si am mers la interviul pentru admitere, inca si acum imi aduc aminte cat de emotiva eram, deabia vorbeam desi aveam atatea sa le spun; am reusit sa imi citesc ce am pregatit, sa dovedesc ca am abilitati de scriere si imi si place sa scriu. Nu stiu nici in ziua de astazi motivul pentru care m-au ales, insa pentru mine a fost o dovada ca am facut bine cand m-am decis sa ma retrag din Timisoara.
Am simtit mana lui Dumnezeu de cum am ajuns acolo, stateam intr-un apartament cu alte 6 colege de an, eram din toate colturile tarii, fete crestine si deschise pentru nou. Dupa cum ziceam, mana lui Dumnezeu a fost peste mine din prima zi, m-am integrat printre colegi si in a3a sau a4a zi de scoala directorul m-a chemat in birou sa imi spuna ca exista un sponsor care vrea sa ma sustina pe parcursul scolii, un imens dar si raspuns ca locul meu e acolo, oare?!?

Cursurile la mass media erau foarte interesante, predate de oameni cu experienta de la care, personal, am invatat cateva detalii cu privire la viziunea mea. Insa, unul dintre ei, nu o sa dau nume ca e mai bine, a reusit sa imi deschisa ochii atat de bine incat dupa nici un an de studii am fost pregatita sa renunt! De ce? Exact nici eu nu pot raspunde, insa nu imi mai simteam locul si nu ma vedeam devenind o jurnalista. Nu m-am putut integra cum ar fi vrut celelalte fete intre ele, nu pentru ca nu mi-au placut, toate erau superbe in felul lor; insa niciodata nu am reusit sa fiu destul de "fata" sa stiu sa ma comport cu fetele, intotdeauna m-am inteles mai bine cu baietii...hehe :)

Si da, am renuntat, cu greu...dupa multe intalniri cu mentorul meu personal, o doamna pe care o respect enorm, dupa intalniri cu directorul scolii, un frate in Domnul care e la locul si momentul potrivit si dupa discutii cu colegii care ma incurajau sa raman, scumpii de ei!

Am scris pe scurt experienta mea la CBEE, o experienta despre care am refuzat tot timpul sa vorbesc, probabil pentru ca inca nici eu nu mi-am raspuns la anumite intrebari sau poate din simpla teama de a fi criticata pentru decizia mea. Am renuntat dar am continuat, am citit toate cursurile si am parcurs studiul biblic, am reusit sa trec prin toata Biblia cu ajutorul sfaturilor de la ei si sa imi schimb multe in viziunea mea, dar sa imi intaresc visul, de a avea propria mea organizatie/fundatie/proiect.

De ce sa alegeti CBEE? Pentru ca e locul care iti ridica stima de sine la nivelul potrivit visului tau, pentru ca te indruma sa faci ceea ce stii sa faci cel mai bine si nu in ultimul rand iti modeleaza caracterul sub viziunea lui Dumnezeu. Nu exista scoala sau loc perfect, am avut mici dezamagiri si lucruri cu care nu eram neaparat de acord, insa e locul cel mai bun sa te perfectionezi prin Dumnezeu.

Nu te astepta sa cresti spiritual doar pentru ca mergi la o scoala biblica, relatia personala cu Dumnezeu nu are nimic de'a face cu ceea ce iti predau profesorii, decat ca te incurajeaza si iti dau motive de ce e bine sa ai o relatie!

Sper ca te-am convins de ce se merita sa alegi o scoala biblica, fie ca e teologie sau mass media! Intr-o scoala nu conteaza atat materia care o inveti pe cat de mult conteaza oamenii care te invata; si o pot spune sincer, profesorii din CBEE sunt oameni cu caracter!

marți, 10 iulie 2012

Dati cezarului ce e al cezarului!

"Dati cezarului ce e al cezarului!" Sunt convinsa ca va suna cunoscuta expresia, e biblica, e adevarata si e incurajata de insusi Creatorul nostru!

Nu cunosc multe din politica, nici nu ma pasioneaza, insa stiu cat trebuie sa stiu ca si cetatean roman. Toti ne plangem ca ne merge greu, ca avem oameni la conducere incapabili, ca suntem saraci...ati observat ce comunicare dezvoltata exista la romani? Toti comunica, tot ce nu trebuie, dar nimeni nu actioneaza; insa si daca se gasesc persoane sa actioneze le este taiat elanul de populara expresie "In Romania nu o sa mearga asa ceva!" .

Imi povestea un prieten cum un grup s-au mobilizat sa curete Parcul Central al unui orasel din tara noastra, faceau totul benevol si cu banii lor, insa aveau nevoie de o aprobare, sa fie legal. Cand au mers la primarie si au reusit sa intre in biroul primarului, nu doar ca au fost tratati cu lipsa de respect dar au fost si luati de sus, cum de isi permit ei sa isi doreasca sa curete Parcul Central?!? Intradevar, suntem o tara care nu stie sa fie unita si care nu stie ce inseamna sa fim un suport unii pentru altii.

Nu dau vina pe presedinte si nici pe altii, noi i-am ales, noi suferim consecintele...plus'presedintele poate avea  idei bune, conteaza si echipa din spate. Nu vreau nici comunism , nici democratie...vreau libertate si egalitate. Nu ma contrazice, democratia in sine e bazata pe un plan de reguli stricte, care nu mai exprima libertatea la a fi si a trai!

As spune si eu ca toti: "Daca as avea puterea as schimba..." , insa nu spun, stii de ce? Pentru ca pot, am puterea sa ma rog pentru tara mea, am puterea sa fiu un crestin autentic care cu riscuri, isi exprima ideile si dovedeste ca se poate trai in pace. Crestinul autentinc sta in exemplul lui Pavel, nu ma laud cu mine, ma laud cu ce face Domnul prin mine!

Nemultumitule, tu cu ce te lauzi in tara ta?!?

miercuri, 4 iulie 2012

Suntem niste "masoni nelegitimi"

Zilnic aud discutii despre oameni bolnavi, despre oameni care sunt pe moarte; insa atunci cand se vorbeste de persoane apropiate sentimentele de groaza se schimba in ceva mai adanc, intr-o frica inexplicabila si un regret amar!

Astazi una dintre persoanele apropiate care este foarte bolnava a spus o fraza valoroasa : 
"Nu sunt suparata pe Domnul ca ma incearca atat de grav, merit, meritam toti toate necazurile, pentru ca stim ce avem de facut dar evitam sa facem, sa ne smerim si sa ne pocaim!" 


Un adevar mai simplu nu putea fi zis de o persoana incercata, inlacrimata si plina de regrete...nu avem nevoie de o alta lectie sa realizam cat de scurta e viata, cat de valoroasa e viata si cat de simpla e viata. Ne complicam singuri deoarece credem ca stim ce vrem si putem face singuri totul. Suntem niste "masoni nelegitimi" care cred in propria forta si atat. Avem regulile proprii stricte, le facem ca trebuie nu ca simtim nevoia sa le facem; ne imbracam smerit nu ca stim ca asa e bine ci ca sa evitam vorbele celor din jur; sustinem ca facem doar ce simtim noi ca e bine dar sfarsim in a face tot ceea ce ne dicteaza altii. Suntem fatarnici cu propria persoana.

Da, cred si eu la fel ca majoritatea ca sfarsitul e aproape; ca au inceput sa se intample lucrurile scrise de Sfantul Ioan. Ne cautam placerile in lucrurile veacului acestuia si preferam invataturile diferite de cele ale Cuvantului..suntem exact ceea ce nu trebuie sa fim, suntem caldicei!

Eu imi doresc sa ma schimb, vreau o primavara plina de nou si o reinviere a sufletului meu pustiit de amaraciunea rezultata din dorintele veacului. Vreau sa fiu noua si plina de ravna de a face bine , sa am fapte pline de credinta si credinta cu fapte!


Tu ce iti doresti sa schimbi la tine?!?


vineri, 22 iunie 2012

Iubeste cat poti, nu cat esti iubit!

 Cu totii avem momente in care actionam fara sa gandim, ne pripim sa actionam si dupa verificam daca am actionat bine. 

La fel este si in relatii, toata lumea vorbeste de dragostea adevarata, de Corinteni 13; toata lumea stie citate despre dragoste, oricine ar putea filosofa pe tema aceasta...dar prea putini stiu sa dovedeasca spusele prin fapte. 

Nu degeaba a fost creat citatul " Iubeste persoana cat o ai langa tine, nu dupa ce ai pierdut-o." , cred ca toti am gresit cel putin o data persoanei iubite, cu totii am fost raniti de persoana iubita. 

Sunt fata, sunt sensibila, si da'sunt un vas slab care are nevoie de un sprijin stabil pentru a nu ma sparge. Probabil de aceea avem si inima atat de fragila si usor de ranit, pentru ca fetele sunt cele care inteleg mai bine  tot ce tine de emotii si sentimente. 

Cred ca Dumnezeu ne-a creat diferit pentru a ne completa, fetele sa ofere catifelarea emotiilor din cuplu , iar baietii sa fie un stalp si incurajarea. Baietii sa gandeasca logic si sa poata fi cei care iau deciziile intelepte, iar fetele sa fie cele care sustin ideile si principiile baietilor, bineinteles cat timp intra in campul ce tine de moralitate.                                                                                                                                                                                                                    


Directia 5 prin melodia "O fata ca ea", a reusit sa puna punctul pe "i", sa aduca aminte omenirii ca suntem sortiti unei singure persoane, ca deciziile pripite care le luam ne pot destrama visul Lui de a fi fericiti langa persoana care ne face fericiti. 

Iubiti  persoana de langa voi nu cat va iubeste ea, ci cat puteti oferi voi, cu toata inima si cu toata priceperea.


vineri, 15 iunie 2012

Iubesti omul ?!?

Stiai ca moartea e mai aproape de cat te astepti? Esti inca tanar, ai bani, ai un loc de munca, studiezi la o scoala de renume, ai prieteni care sunt si te fac populari, ai un look placut si ingrijit; esti, as putea spune, o persoana cu un nume sus pus, dar e sus pus in societatea post moderna in care traim si nu in fata celui care chiar ti-a dat un nume, un nume de ucenic, un nume de prieten, un nume de copil al Lui.

Daca societatea te-a etichetat, inseamna ca esti slavul lor...sclavul banilor, al viicilor, al dorintelor si poftelor ce tin de cotidian si de lumea in care traim. Cu totii ne dorim lucruri noi si moderne, sa fim vazuti bine si sa fim laudati intr-o continuitate de neinteles, chiar si eu recunosc ca de multe ori ma simteam inferioara fata de cei care aveau mai mult, sau lasau impresia ca au!

Dar am constientizat ca eu am mai mult decat orice om cu bani din lumea asta, sunt bogata pe vesnicie, am o bogatie plina de logica si magie...sunt bogata prin simplul fapt ca imi iubesc Creatorul; iar prin asta stiu ca nu voi muri niciodata, pamantul e doar o proba de trecere in Lumea Magica a Creatorului, e doar 1% din minunile care le voi vedea dincolo...tu esti dornic sa traiesti vesnic sau te multumesti cu 1% ?

Am inceput vorbind de moarte...moartea pandeste la orice colt, poti muri prin cele mai banale moduri sau poti muri crunt, jertfindu-te in numele cuiva...poti muri martir sau poti muri pacatos...totul tine de alegerile personale. Dar va veni o zi in care vei sta in fata Lui si nu te vei putea ascunde dupa nici o scuza...vei fi doar tu, gol pe dinauntru, si Dumnezeu...si vei raspunde la cea mai simpla intrebare: "Mai urmat in toata viata ta?" , nu vei putea minti, nu vei putea nega...vei fi obligat sa fii sincer si indiferent de sinceritatea de care vei da dovada acolo, va fi in zadar daca nu poti raspunde cu "da" intrebarii....

Te intreb si eu, si raspunde-ti tie....il urmezi indiferent de situatie? Il urmezi in saracie, in incercare, in pierderi, in bogatie, in belsug?!? Il iubesti prin fapte?

Inchei cu versetele pe care le am in gand de cateva zile :
"De aceea, dati-va si voi toate silintele ca sa uniti cu credinta voastra fapte, cu fapta, cunostiinta; cu cunostiinta, infranarea; cu infranarea, rabdarea; cu rabdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de frati; cu dragostea de frati, iubirea de oameni." ( 2 Petru 1 : 5-7)

Vezi ce simplu e? Daca reusesti sa iubesti omul, inseamna ca reusesti sa faci toate celelalte enumerate in fata...:)


miercuri, 13 iunie 2012

Domnul Ion vrea sa mearga din nou!

Domnul Ion locuieste intr-o casa parasita dintr-o padure, in jud. Caras Severin, la aproximativ 15 km de cea mai apropiata localitate, Bozovici. Nu are adresa, nu are curent electric, iar in zona nu exista semnal la telefonul mobil. In urma cu 9 ani, viata lui s-a shimbat complet, in urma unui accident in padure. Lucra pe un TAF, era iarna si cobora muntele. Masina a derapat si s-a rasturnat intr-o rapa. A fost aruncat afara din cabina, iar cabina a cazut peste el, retezandu-i ambele picioare si toate degetele de la mani. Acum se deplaseaza greu, cu ajutorul unui vechi carucior cu rotile. Din acest motiv si datorita izolarii in care traieste, nu a reusit inca sa obtina pensia de handicap. Visul lui cel mai mare este sa poate merge din nou. Lucrul acesta nu este posibil decat cu ajutorul unei proteze. De aceea, facem un apel la toti romanii care doresc sa il ajute pe domnul Ion cu fonduri pentru cumpararea a doua proteze, pentru ambele picioare. Ambele proteze se ridica la pretul de 3000 de euro (in pret sunt incluse si cheltuielile de transport, tratament si ingrijire).


Pentru a afla mai multe detalii despre acest caz, acceseaza site-ul Speranta pentru Romania

Cei care sunt interesati ca sa il ajute pe domnul Ion, ne pot contacta la adresa de email: misiuneasperantapentruromania@yahoo.com, sau telefon:  0766 365 833  sau  0749 402 098
Cei care locuiti in zona Caras Severin, Timisoara, Mehedinti si doriti sa il vizitati personal sau sa il ajutati personal, ne puteti contacta si ne putem deplasa impreuna la domnul Ion.
Cei care doriti sa faceti donatii pentru cumpararea acestor doua proteze, aveti modalitatile expuse mai jos:
1. Online direct cu cardul prin Epayment, aici: http://slujirecrestina.ro/doneaza/
2. Prin depuneri in conturile bancare ale Asoc. Crestine Misiunea Speranta pentru Romania, deschise la Raiffeisen Bank:
-IN LEI: RO 39 RZBR 000 006 001 204 2338 deschis la Raiffeisen Bank
-IN EURO:  RO 24 RZBR 000 006 001 218 9757, la Raiffeisen Bank, CODE  SWIFT: RZBRROBU
Dupa depunerea oricarei donatii, va rugam sa ne confirmati lucrul acesta la telefon sau pe email, specificand destinatia donatiei dvs, catre domnul Ion.

Rares vrea sa traiasca!

Rares Basarab are 3 anisori si este din Calan, jud. Hunedoara. S-a nascut cu o boala incurabila, amiotrofie spinala, asociata cu retard motor mediu, atrofie fronto-temporala si hipotonie generalizata severa. Lui Rares i se mai spune ,,copilul din plastilina”. Asta inseamna ca Rares nu va putea merge niciodata de unul singur, oboseste foarte repede si este expus infectiilor de tot felul, din cauza imunitatii extrem de fragile. De multe ori Rares ajunge in stare grava la Clinica de Pediatrie din Cluj, ca urmare a unei insuficiente respiratorii severe. Rares este mentinut in viata cu ajutorul unui concentrator de exigen, un aparat care il ajuta sa respire. Este conectat zilnic la acest aparat care il ajuta sa traiasca. Aparatul acesta prin care este ventilat Rares este foarte scump. De multe ori face insuficienta respiratorie cronica, muschii sunt atât de slabiti incat nu permit cutiei toracice sa se deschida, sa intre oxigenul, neoxigenandu-se plamanul, automat creste dioxidul de corbon care ii otraveste corpul”, ne-a spus Daniela Basarab, mama lui Rares.


Merita sa dai mai departe sau sa ajuti chiar tu, orice banut e bine venit :) 


Afla mai multe detalii pe Speranta pentru Romania 



Cei care doriti sa donati pentru Rares, puteti face lucrul acesta in modalitatile prezentate mai jos:
1. Online cu cardul, aici: http://sperantapentruromania.ro/doneaza/
2. Prin PayPal, aici: http://sperantapentruromania.ro/doneaza/
3. In conturile bancare de mai jos, deschise pe numele Asociatiei Misiunea Speranta pentru Romania la Raiffeisen Bank:
-IN LEI: RO 39 RZBR 000 006 001 204 2338 deschis la Raiffeisen Bank
-IN EURO:  RO 24 RZBR 000 006 001 218 9757, la Raiffeisen Bank, CODE  SWIFT: RZBRROBU
ATENTIE!!
Pentru cei care fac donatii in conturile bancare, va rugam sa specificati destinatia sumei: PENTRU RARES

marți, 12 iunie 2012

Cronicile din Narnia

    Sunt sigura ca majoritatea dintre voi ati vazut filmele Cronicile din Narnia sau ati citit cartile lui C.S. Lewis, dar nu stiu cati dintre voi v-ati gandit la adevarata insemnatate a povestii in sine.


    Ieri am revazut primele doua filme si m-au pus pe ganduri, am inteles multe detalii "din magia adanca" de care vorbeste Lewis, multi critici literari si nu numai au ajuns la concluzia ca toate volumele din Cronicile din Narnia sunt bazate pe crestinism, cu detalii biblice; si asa si este, Aslan (Leul) este Dumnezeul poporului din Narnia, vrajitoarele sunt Diavolul, care se transforma si in sarpe sau raceste totul, cu o dorinta negativa de stapanire a tarii lui Aslan. Poporul Narniei este devotat lui Aslan, chiar si atunci cand e nevazut.


    In fiecare volum din carti exista un scop si un motiv intemeiat pentru care se lupta, ca si in realitate, ne luptam zilnic cu raul si negativismul care ni-l induce Diavolul; uitam cine suntem si ne ascundem in adancul inimii viziunea si visul nostru, ca si copacii padurii fermecate, care au inceput sa mai vorbeasca pentru ca s-au racit din cauza rautatii din jurul lor, dar si-au revenit cand Aslan a suflat peste ei, ca si Domnul, care pune suflare de viata in noi, si ne reinnoieste ori de cate ori Il chemam. In primul volum, primii 4 frati, copii, care ajung in Narnia, invata sa ierte, invata sa puna valorile in fata defectelor si sa mai dea o noua sansa (fratelui lor Ed). Tot aici, Aslan isi da viata pentru iertarea lui Edmund, dar invie pentru ca a murit pe masa fermecata, care invinge si moartea si ii salveaza pe cei care au murit fara de pacat, magic, dar relationand cu realitatea, si pentru noi, intr-un mod magic, Domnul si-a dat viata si a inviat!
    Spre finalul volumelor, o sa dati de Taramul lui Aslan (Imparatia lui Dumnezeu), unde sunt tot cei care mor sacrificati in numele Leului, unde mor cei fara vina si fara pacat. Aslan îi aștepta să le spună că a sosit clipa sfârșitului. Deschizând ușa Grajdului,copiii și ceilalți supraviețuitori au fost martori la sfârșitul Narniei.Aslan a chemat pe toți locuitorii la el.Cei care i-au fost credincioși i-a luat pe tărâmul său unde i-au întâlnit pe cei care trăiseră și muriseră în Narnia.Cei care îi fuseseră necredincioși au fost lăsați la intrare.Tărâmul lui Aslan era mai mare și mai bun decât vechea Narnie,cei care muriseră se găseau în ea pentru că era “cea reală”,pe când vechea Narnie nu fusese decât o copie.”Acela a fost visul, acesta este realitatea”. Este la fel ca si la crestini, viata de aici trece ca un vis, viata de dincolo e infinita! 


    Desi multi credinciosi nu vor sa accepte ca Dumnezeu ne-a dat imaginatia, si nu am luat-o singuri, C.S. Lewis a avut un dar fantastic, de a gandi dincolo de barierele societatii, de a vedea dincolo de normalul anormal al lumii, de a simti farmecul prin care am fost creati si de a putea sa descrie totul in cuvinte, e magic, "magie adanca"!


    Va recomand sa revedeti filmele, sau sa cititi cartile...incercati sa va regasiti si sa va imbunatatiti imaginea despre Dumnezeu, care e Singurul adevarat, sincer, bun si iertator!


sâmbătă, 9 iunie 2012

Aglomerare de emotii.

Sunt sigura ca multi dintre voi ati avut perioade aglomerate, si nu doar pline de activitati, ci aglomerate sufleteste. Perioade unde ati trecut prin toate starile suflestesti, prin toate tipurile de emotii si stari.

Sunt zile in care gusti din toate, incepi ziua cu un val de emotii de bucurie ca finalizezi cu succes un proiect, apar sentimentele de culpabilitate ca nu ai dat tot ce puteai si putea iesi mai bine; continui cu sentimente de bucurie ca ii vezi pe putinii oameni din viata ta care iti spun prin fapte ca le pasa de tine si inchei ziua cu un gust amar, a venit momentul sa risti, sa te sacrifici cu dragoste...emotii peste emotii! Probabil acesta e si motivul pentru care ma abtin sa scriu pe blog, pentru ca m-ar putea prinde intr-o pasa negativa, unde as avea multe de "aruncat", sau m-ar prinde intr-o stare mult prea pozitiva si nu ar parea credibil ce scriu....

De o luna si ceva trec prin asta si realizez cat este de greu sa faci fata tuturor si cat de usor le este celor din jur sa iti spuna ce si cum ar trebui sa faci; dar am invatat ceva, sa nu fac nimic din ce spuneti voi, ci sa fac tot ce spune Cel care imi ghideaza viata! 

Astazi mi s-a spus ca nu stiu sa fac sacrificii, ca nu gandesc pozitiv si ca nu sunt pregatita sa fac pasi mari in viata...nu stiu cat sunt si cat nu sunt pregatita sa imi iau avant spre necunoscut, dar stiu ca atata timp cat stiloul vietii mele e in mana Lui, e imposibil sa calc stramb, iar daca e sa pierd din cauza asta, nu pierd ceva important pentru viitorul meu, pierd ceva din care am avut de invatat acum ca sa imi foloseasca pe viitor! 

Imi plac oamenii care sunt directi si spun in fata, dar nu apreciez oamenii care au curajul sa isi spuna parerea asupra lucrurilor necunoscute...in final, scopul oamenilor e sa traiasca si a Domnului e judecata! 
Imi plac oamenii cititi si care au propriile lor filosofii despre viata, dar nu imi plac cei care cand isi exprima gandurile sunt plini de aroganta! 
Imi plac oamenii in general, si nu am nici un "dar" aici...iubesc omul, e cea mai pura creatie care a putut-o crea Dumnezeu...depinde de noi cum ne mentinem puritatea, iar puritatea nu sta in aspectul fizic, ci in cel a sufletului! 

Va doresc un suflet pur si mergeti pe drumul ingust, unde nu merg toti necugetatorii, astfel ai siguranta ca te aflii intre cei care stiu ce fac si te incurajeaza sa faci si tu! 


miercuri, 30 mai 2012

What is a fashion victim acording to christianity?

     A few days ago I was talking with some friends from America about "fashion victims", they didn't knew what that means and I couldn't find an example. But this morning I was checking my facebook and I saw a photo with a lots of shoes and the girl that post it described the picture "HEAVEN" , yes, this means to be a fashion victim...to put all that you are in some textiles, to dedicate all your time to fashion, to wear only good brands and so on....


     I am writing about this because I remembered the passage from the Bible , from 2 Timothy 3 : 
"But mark this : There will be terrible times in the last days. People will be lovers of themselves, lovers of money, boastful, proud, abusive, disobedient to their parents, ungrateful, unholy, without love, unforgiving, slanderous, without self-control, brutal, not lovers of the good, treacherous, rash, conceited, lovers of pleasure rather than lovers of God/ having a form of godliness but denying its power. Have nothing to do with them."


      I think that those people who declare themself fashion victims are described above, because they love money, are proud, they love themselves, ungrateful all the time because they want more, without love for people and lovers of pleasure. They have nothing to do with beeing a christian, even if they say that they believe in God, even if they go sometimes to church. It is a big difference between faith and acts in faith, God will measure our life considering our acts, good work in name of Jesus and also He wants us to give our hearts in His hands, to let Him to model and to carve us. 




      A fashion victim is that person who all the time is taking care of their look, fashion victims are victims because they are vulnerable to faddishness and materialism, two of the widely recognized excesses of fashion, and consequently are at the mercy of society's prejudices or of the commercial interest of the fashion industry, or of both. According to Versace , "When a woman alters her look too much from season to season, she becomes a fashion victim." And is not anly for women, men can be fashion victims too.*Wikipedia 


    The term originally referred to a person who was slavishly devoted to fashion trends — someone willing to wear unflattering styles simply because the style was “in.” These people often spent considerable amounts of money to ensure that their wardrobes included all the most recent fashions. Such “trend-hopping,” however, creates a lack of personal or signature style. This category of fashion victim also runs the risk of attaching themselves to styles that never catch on, despite a designer’s best attempts.


      It is normal to be careful what you buy and to define your own style, but it is wrong to become dependent of  it. It is absolutly normal to take care of yourself, to use cosmetics and to define your own style but it is wrong to focus all day long only on those things. God gave us a life to live it, not to spend it on material things. 


       The idea of this post was to explain what a fashion victim is, in a few words, and from a christian perspective.I wrote this post in english so my friends could read it (international friends).

joi, 10 mai 2012

Scrisoare pentru tine.

Lasule, de ce ai renuntat la lupta? De ce spui "Doamne ajuta", dar nu-mi dai ocazia sa te ajut? De ce te faci ca esti inteligent cand esti lipsit de inteligenta fara Mine?!?

Suflete ratacit, de ce mai vi cu corpul pe bancile Bisericii cand inima ai lasat-o in aceasta lume fara scop? La ce folos zambetul tau fals cand tot ce faci e sa aduni mai multe informatii pentru noi barfe si judecati? La ce folos toate acestea?!?

Preaiubitule, de ce iti ascunzi talantii dupa hainele de lux? Nu stii tu, copilul Meu, ca inima imi e plina de bucurie doar atunci cand esti dependent de Mine?

De ce te plangji, tu omule, ca nu te simti binecuvantat ci doar incercat? Nu stii tu ca Eu sunt cel ce numara lacrimile si le binecuvanteaza atunci cand cred Eu ca e vremea potrivita?

Te-am creat si te-am ales, te vreau in planul Meu, vreau sa iti dau binecuvantarea Mea, sa te invat ce e dragostea, pacea si zambetul. Mantuirea Mea nu cere varsta dar cere vointa!

Eu am fost gata de la Inceputul Inceputurilor sa-ti fiu Tata, esti tu gata sa-mi fi fiu?

duminică, 22 aprilie 2012

Invata-ma sa zbor

M-ai luat asa, plina de amaraciune si inecata in dor apasator. Credeam ca dorul trece, iar dragostea se poate inlocui usor; m-am lasat dusa de dorinta fericirii prin care sa-mi hranesc sufletul flamand de dor si pace.

Nu ai schimbat nimic in mine, nici vise, nici dorinte. Acum, tot ce iti cer e sa ma scoti din intunericul sufletului, in care gem de dor dupa fericire, in care simt cum ma adun si ma inghesui sa ma fac cat mai mica, mai invizibila si mai uitata...acum, schimba-ma, schimba visele si ideile, schimba-mi stilul  de viata, astfel incat lacrimile sa-si gaseasca greu locul in fata zambetului. Dar stai, nu la om se cauta scaparea, nu la tine am valoarea..in ochii tai sunt mult mai mica, acum eu plec...spre El in tihna.



Ia-ma de mana si du-ma spre Cer, ridica-mi valoarea incat sa nu pier. Pune o frumusete aparte in mine, astfel incat sa seaman cu Tine. Goleste intunericul din mine si pune Lumina ta sa-mi fie acea calauza in orice decizie.
Ridica-ma in inaltimile unde rautatea umana sa nu ajunga, atat de sus incat sa simt cum sufletul mi se umple de bucurie si pace. Unde visele mele sa prinda contur, iar dorintele sa fie pline de insemnatate si logica.
Ridica-ma si invata-ma sa zbor, sa ma ridic din valea plangerii si sa invat sa prind curajul fericirii. Invata-ma sa zbor, sa pot ajunge in locurile unde sa invat adeavarata dragoste, unde sa vad cum se iubeste si sa invat sa iubesc mai bine!
Invata-ma sa zbor, sa pot ajunge in locurile in care sa pot vedea prin ochii copilariei, plini de inocenta si vise.
Invata-ma sa zbor, sa pot ajunge in locurile unde pot invata sa visez si sa sper din nou!

miercuri, 18 aprilie 2012

Concert Michael W. Smith

Am fost rugată de amicul meu din Timisoara, Cristi Matiaş să dau sfoară în ţară că în data de 2 iunie 2012, îm Timişoara va susţine concert Michael W. Smithş iar în deschidere vor concerta Speranţa şi Cristocentric.

Preţul biletelor : 125 lei VIP, 50 de lei pentru locuri normale si 40 de lei pentru elevi si studenti.

Mai multe informatii gasiti dând click aici.

duminică, 15 aprilie 2012

Hristos a inviat!

Mi s-a spus ca am un spirit critic dezvoltat si care da bine pe blog. Nu stiu cati sunteti de acord, dar cred ca uneori e bine sa o lasam mai moale si sa fiu putin mai calma si ingaduitoare.

Astazi sarbatorim Invierea Domnului, a Mantuitorului!
Cunosti puterea cuvantului "Mantuitor"? Eu am crescut cu acest cuvant in familia mea, insa am facut cunostiinta in sufletul meu doar de cativa ani, ani in care m-am schimbat radical, m-am maturizat spiritual si am devenit crestina!

Am primit multe urari de la cunostiinte, cele mai multe cu "Hristos a inviat!" , ai cugetat vreodata la aceste cuvinte?! Chiar a inviat din morti pentru tine, pentru mine, pentru noi toti; a inviat sa ne salveze din marea neagra a pacatului, a inviat sa ne ridice din mocirla grea in care de avantam cu atata pofta de lucruri lumesti!

Ai realizat cat de mare si puternic e Dumnezeu? Are o putere nemarginita , o dragoste neconditionata si o bunatate desavarsita!

Nu vreau sa critic, intentia mea e de a va provoca sa va ganditi la cuvintele care le rostiti cu atata usurinta in prag de sarbatoare! Tu simti in inima ta ca Domnul a inviat pentru tine?!?



Hristos a inviat! Un Paste minunat!

sâmbătă, 31 martie 2012

O amnezie a sufletului.

Dupa multe zile de amanat, am reusit sa vad filmul "The Vow", un film care il recomand cu drag, e inspirat din poveste adevarata; e imposibil sa nu inveti ceva din el.

Stii ce mi-am dat eu seama? Mi-am ales meseria de psiholog pentru a ajuta la vindecarea oamenilor, dar psihologul nu poate actiona decat la nivelul creierului, el are pregatire in tot ce tine de neurologie, psihologie, psihiatrie (ma refer la psihoterapeuti si consilieri), dar am realizat ca nimeni nu poate ajuta la vindecarea sufletului! Puteti veni cu argumente ca prin terapie si consiliere se poate, sau prin alte metode, dar eu ma refer la altceva...

Avem perioade in care sufletul trece printr-o amnezie, da, o amnezie a sufletului, atat de puternica incat simte ca are sentimente dar nu stie pentru cine sunt! Sufletul ajunge intr-un stadiu in care se rataceste in propria lui viata, devine amnezic si nu mai stie de ce a ales pe acel cineva si cum ar trebui sa se comporte de acum incolo!

Am trecut prin aceasta amnezie de ceva timp, si inca invat sa-i amintesc sufletului de ce am ales sa impart sentimentele cu acel cineva, de ce am ales sa iubesc si cum sa iubesc. Probabil tine de faptul ca fiecare isi are perechea undeva acolo, tot ce trebuie sa faci e sa astepti si sa te consulti cu sufletul inainte de a face un pas.
Inca invat sa iubesc neconditionat si sa accept sa fiu acolo la bine si la rau; inca invat sa tac cand e nevoie sa tac si sa vorbesc cand are nevoie sa vorbesc; dar totodata am ramas eu, nu m-am schimbat pentru el ci el m-a luat asa cum sunt, cu tot cu vise, dorinte si defecte!

Recunosc, inca nu am trecut prin nici o proba de foc, in care sa fim nevoiti sa ne acceptam si cu rele...inca suntem "copii", dar copii sinceri care cauta o vindecare a amneziei sufletului, care a fost candva mult prea avansata pentru gandirea rationala.

Inca am amnezie, dar e atat de usoara incat daca ma fortez, imi pot aminti totul; dar se intampla ca sufletul sa vrea sa fie amnezic, pentru o vreme, sa-si adune forte noi, sa retraiasca momente placute, sa se reindragosteasca, sa treaca prin toate starile de fericire care aduc la vindecarea amneziei....

Sufletul meu vrea sa fie amnezic, asa cum tu, cand citesti o carte care ti-a placut foarte mult, ajungi sa iti doresti sa nu o fi citit, ca sa o poti reciti cu aceleasi emotii....totul tine de emotii, acele emotii puternice de care sufletul e dependent!

vineri, 23 martie 2012

Ce trebuie sa fac ca sa ma ierti?!

Un preot si un enorias de-al sau , foarte tanar si harnic, aveau o discutie aprinsa. Enoriasul a gresit si nu stia cum sa fie iertat, si-a cerut iertare de la Domnul, dar preotul a zis ca nu e de ajuns, trebuie sa isi recastige increderea in el din nou. 
Si asa enoriasul muncea zilnic, iar cele mai multe treburi erau cele care normal ii reveneau preotului; astfel preotul avea foarte mult timp liber. Dupa o luna, tanarul si-a facut curaj si l-a intrebat pe preot daca a fost iertat; insa preotul a spus ca inca nu a reusit sa treaca peste greseala facuta, iar tonul cu care i se adresa il facea pe tanar sa se simta si mai vinovat, astfel incat muncea zilnic cat pentru doi. 
Intr-o duminica, dupa biserica, a venit un alt preot in vizita la ei si l-a intrebat pe tanar de ce a slabit asa de rau. Tanarul i-a povestit ca munceste prea mult si de multe ori ramane nemancat, dar e multumit sa stie ca lupta pentru iertare. Preotul a ramas uimit de explicatia tanarului, dar neavand permisiunea sa se bage in relatia lor, l-a intrebat : "Dar Domnul te-a iertat?", tanarul foarte sigur pe el a zis ca da, prima data si-a cerut iertare de la Dumnezeu, insa nu e de ajuns pentru a-l ierta si preotul lui, care are nevoie de fapte. Musafirul i-a mai pus inca o intrebare dar a zis ca nu vrea un raspuns : " Nu trebuie noi sa fim asemenea Domnului?!?" . 

In urmatoarea zi, tanarul se gandea foarte mult la intrebarea preotului, si s-a gandit ca avea dreptate; daca Domnul deja l-a iertat fara fapte, de ce preotul lui are nevoie de fapte?!? 
Seara, la cina, i-a spus preotului ca de maine munceste doar ce i se cuvine unui enorias sa faca; pana sa reactioneze preotul, tanarul a continuat: "Azi am invatat o lectie, sa nu pun pe nimeni deasupra lui Dumnezeu, iar  faptul ca tie trebuie sa iti dovedesc prin fapte ca imi pare rau si Domnul mi-a mangaiat sufletul cu iertare printr-o singura rugaciune, ma face sa ma simt ca iti slujesc tie ca preot mai mult decat Dumnezeului meu!" 

Preotul ramase foarte surprins de raspunsul tanarului, insa ranit in orgoliu, a renuntat la el si l-a dat afara. Tanarul era foarte multumit de decizie, iar in loc de ramas bun i-a spus preotului : "Eu te-am iertat deja si pentru asta!" (maya)

De multe ori trebuie sa "dam cu capul" ca sa realizam cat de mult ne dedicam celor din jur si cat de putin lui Dumnezeu. Tot mai  mult cautam sa ii multumim pe altii, insa tot mai putin il intrebam pe Dumnezeu daca El e multumit de noi! 

Am scris povestioara de sus cand am inteles ca daca Domnul ne iarta si noi trebuie sa iertam gresitilor nostri, si asta nu doar in rugaciunea "Tatal nostru", ci in viata de zi cu zi. De prea multe ori cand ne greseste cineva, ne umplem cu atata aroma de razbunare incat refuzam orice urma de iertare, dar continuam sa ne numim crestini! 

Ceea ce am vrut sa transmit prin aceasta povestioara e ca nu e nevoie sa dovedesti  oamenilor de ce meriti iertare, ci lui Dumnezeu. Si stii de ce? Pentru ca Dumnezeu ne iarta si cand nu meritam!




marți, 28 februarie 2012

Sa fim mai "smurfi" !

Sunt sigura ca ati auzit cel putin o data de "strumfi", da, acei pitici dragalasi si albastrii, cu caciulitele lor albe si fetele lor zambarete!!! Tocmai ce m-am uitat la filmul "The smurfs", nu credeam ca ma va face sa ma gandesc la o comparatie intre ei si crestini!!! Intre reguliile lor si legile noastre.

Daca ne uitam in Biblie, in foarte multe locuri vom gasi " Bucurati-va....", sa ne bucuram indiferent de moment!!! Ei'bine, acesti strumfi dragalasi, traiau intr-o continua fericire, aveau un imn plin de veselie...emanau pace si fericire...au fost o "pilda" pentru oameni, cand au ajuns in New York (trebuie vazut filmul), se vedea ca ceea ce trebuie sa creada, nu doar ca si cred, dar si traiesc ceea ce cred!!!

Stiu ca strumfii nu exista, dar ideea de strumf ascultator de al lor "Papa", ma duce cu gandul la noi, care trebuie sa fim ascultatori de "Dumnezeu"...strumfii au fost o pilda prin devotamentul lor, prin fericirea si puritatea lor, prin simplul fapt ca au fost naturali, au fost ce a trebuit sa fie. Observi? asta ne cere noua Biblia, sa fim puri!!! Sa fim pilde, sa fim sinceri, deschisi, luminosi, veseli, optimisti...

Ca si ei, avem un dusman care doreste sa ne distruga...ca si ei, trebuie sa ne ferim zilnic de el, ca si ei, trebuie sa luptam continuu!!!

 Dar oare chiar facem asta? Nu e mai usor sa stam in fata calculatorului si sa ne uitam online la program duminica? Nu mai consumam benzina pana la Biserica, putem dormi mai mult. Nu e mai usor sa ne luam masca de prefacut in lumea laica? Ne prefacem ca suntem ca ei, cand defapt prin fapta noastra chiar suntem ca ei!!  In Biserica, suntem atat de incruntati ca ma mir ca Domnul mai e prezent! Ne lasam condusi de gelozie si lacomie, de invidie si barfa...nu mai salutam lumea...nu mai exista unitate, sprijin sau acceptare!!

Strumfii, au fiecare nume dupa ceea ce sunt ei( Impiedicatul, Bucatarul, Oratorul, etc), au o eticheta care ii reprezinta, dar nu in sens negativ, ci foarte pozitiv, ii face sa se accepte pentru ceea ce sunt si sa invete sa se adapteze cerintelor fiecaruia.

Noi, avem ca scop sa fim acceptati ca cei mai buni, mai nou toti crestinii sunt cantareti, poeti, scriitori, fotografi, predicatori...insa ma intreb, cati dintre noi mai sunt cu adevarat crestini?!? Cati mai sunt ca strumfii, sa radieze de fericire in mijlocul necazului, sa lacrimeze de bucurie la implinirile celor din jur, sa inteleaga nevoile celorlalti sau cel putin sa incerce!

Imi aduc aminte cu drag de copilaria mea, cand intram in Biserica si toata lumea se bucura sa te vada, iar la final cum stateau toti si parca nu vroiai sa plece acasa. Ma doare sufletul, acum, cand vad cum pleaca oamenii inainte de incheiere, pentru a nu da ochii cu unul si cu altul; ma deranjeaza ca nu pot avea oameni pe care sa ma pot baza oricand, ma deranjeaza sa vad ca batranii raman nevizitati, bolnavii neajutati!

Si ce ma doare cel mai tare, e ca stiu  ca orice schimbare incepe cu mine!!!

marți, 21 februarie 2012

Ce inseamna "adevar" ?!?

Pe vestita retea de socializare FaceBook vad tot mai multe statusuri despre adevaratii prieteni, adevarata fericire, adevaratul scop in viata, adevaratii dusmani, adevarata moda...etc. Totul se rezuma la ce este adevarat. 


Intrebarea mea  este ce inseamna "adevarat"? 


Am dat un search pe prietenul meu Google si mi-a dat o definite a cuvantului "adevar" 1. Concordanță între cunoștințele noastre și realitatea obiectivăoglindire fidelă a realității în gândireceea ce corespunde realitățiiceea ce există sau s-a întâmplat în realitate. * Adevăr obiectiv = conținutul obiectiv al reprezentărilor omuluicare corespunde realitățiilumii obiectiveindependent de subiectul cunoscător.Adevăr relativ = reflectare justăînsă aproximativălimitată a realității.   



Acum ca am vazut toate cele 3 definitii( adevar, adevar obiectiv si relativ), cred ca toti tindem sa gandim relativ; ne place sa ne scufundam in realitatea noastra si nu cea obiectiva. Daca o persoana ne vorbeste urat tindem sa gandim relativ, in loc sa luptam si sa ne zbatem sa intelegem adevarul unor cuvinte, noi le dam sensuri si intelesuri.

Din pacate toate sensurile care le dam sunt relative si negative; tindem sa vedem intotdeauna partea neagra a lucrurilor si ne inchidem in carapacea noastra si tanjim dupa pozitivism! 

Cu totii vrem o lume mai buna, pace mondiala, fericire...perfectiune! Insa nimeni nu face nimic...ne inghesuim sa spunem teoria dar suntem intotdeauna prea ocupati sa avem timp de practica...ramanem in realitatea relativa. Nimic din ce vrem nu exista pentru ca noi nu vrem...relativ sau obiectiv?!? 

Ne place sa complicam lucrurile simple, ne place sa spunem ca viata e grea cand defapt e atat de usoara si noi suntem atat de greu de urnit din loc. 


In final, traim intr-o realitate relativa unde adevarul este relativ...obiectiv, nu? 

joi, 16 februarie 2012

Povestea unei veri...

 " S-a trezit brusc, deranjata de un zgomot puternic care venea de pe terasa, s-a ridicat pasind incet pe covorul moale si gros...cand a ajuns in usa terasei a vazut un buchet mare de trandafiri rosii si un bilet:
"Niciodata nu am crezut ca Dumnezeu chiar scrie povestea de dragoste a fiecaruia...si TU imi dovedesti asta in fiecare zi! Momentan al tau viitor sot, anonim!" 
"Anonim?!?" S-a intrebat ea,"e a 4 oara in aceasta luna cand primesc mesaje anonime , cu tente romantice." 


Nu a mai putut adormi, gandul la aceste mesaje anonime o framantau ingrozitor. Era noapte tarziu, luna nu se zarea pe Cer, intunericul domnea peste tot ce o inconjura...si totusi i se parea o noapte atat de frumoasa si plina  de detalii dragute, sunetul broscutelor de pe valea de langa casa, greierii care suna foarte veseli din iarba proaspat taiata in curte, bufnita care statea pe o creanga chiar langa terasa, atatea detalii care o copleseau si ii ofereau emotii unice; iar impreuna cu gandurile care o framantau in legatura cu anonimul era sentimentele potrivite pentru a zambi cufundata in lacrimi...era doar ea, acum fara luna, era doar ea...si incerca sa-i caute Bratul sa se odihneasca!

Avea atata dragoste de oferit incat nu mai avea rabdare sa-si gaseasca sortitul, simtea o nevoie nebuna sa isi descarce doza de dragoste neconditionata. Visa cu ochii deschisi la o familie fericita si unita. Dorinta ei cea mai mare era sa fie o sotie si o mama fericita!

In alta seara calduroasa de vara, in care ea nu putea adormi...a auzit din nou, aceleasi sunete asemanatoare ca in alte seri, s-a decis sa iasa...si a vazut o umbra care incerca sa urce pe terasa. Grabita, dar incercand sa nu faca zgomot, a aprins lumina...iar umbra a inceput sa prinda contur...era el, baiatul pe care il privea in tacere de atata amar de vreme, baiatul care parea "invincibil" in mediul lui, care lasa impresia de om arogant si cu putina doza de narcisism, dar baiatul, pe care ea l-a vazut in interior, i-a vazut teama de a se afisa in public asa cum e, folosind pentru asta un perete pe nume Aroganta; folosea narcisismul pentru a-si ascunde defectele si a ascunde  subaprecierea si neincrederea in sine. Ea il vedea cum era el cu adevarat...si asta a atras-o inconstient, si ii crestea doza de dragoste neconditionata...acea dragoste care o simti si stii ca esti pregatit sa o oferi dar inca nu esti sigur cui...

Acum a aflat, statea acolo, cu un buchet de trandafiri rosii si un plic; pentru a nu deranja linistea noptii, s-a apropiat de el si i-a luat plicul, a citit sorbind cuvintele, iar in final a lacrimat...cum putea el sa iubeasca o ea atat de timida si de linistita?!?
A luat-o de mana si s-au asezat pe leaganul de pe terasa...era prima lor intalnire in doi, in care cuvintele erau de prisos si totusi si-au gasit cumva locul...el a simtit o nevoie puternica de a izbucni in cuvinte..si nu catre ea ci catre Cel care l-a ajutat sa aiba curajul sa lupte, ea l-a insotit in multumiri, avand in final cea mai neasteptata si plina de farmec intalnire a lor!

Multe seri de vara le-au petrecut astfel, erau seri in care Luna le mangaia cuvintele si ii umpleau de sentimente puternice si valoroase, in care stelele erau locul lor de joaca...in care privirile lor se pierdeau in etern, iar mainile lor ramaneau legate, astfel incat sa ramana conectate.

Vara era pe sfarsite, stiau ca trebuie sa faca un pas...fie renuntau fie paseau spre zi....acea zi in care trebuie s infrunti realitatea, in care toti te condamna si te arata cu degetul, in care fiecare e preocupat de propria persoana si totusi dau o mare importanta barfelor. Au decis sa iasa, impreuna...pregatiti si inarmati cu cuvinte pline de blandete...

Iesind la lumina, dragostea lor simteai cum stralucea si se lasa vinovata de strangerea puternica a mainilor lor...erau atat de legati, in trei! Emanau sentimente de fericire si siguranta, astfel incat, toti au simtit ca cei doi au revenit la viata!

Erau frumosi, erau doar ei cu Luna, doar ei cu Soarele, doar ei cu stelele...doar ei prin El si El cu ei!

Noi vedeam doi...dar erau trei....

sâmbătă, 11 februarie 2012

Urmariti de trecut

Ai simtit vreodata cum tot trecutul devine atat de apasator incat ai vrea sa te intorci si sa repari totul, incat fiecare vorba, fapta, sentiment de vinovatie sa-l stergi cu un burete si sa iti traiesti prezentul linistit?!?
Fiecare avem greseli, e omenesc, insa de multe ori sunt imagini, lucruri care ne rascolesc si daca avem putina omenie, devenim agitati si suparati pe noi...ca nu am luat decizia cea mai buna, atunci, cand trebuia!

Intotdeauna m-am intrebat de ce mai exista sentimentele de vinovatie daca deja ne-am cerut iertare de atatea ori, daca ne-am rugat neincetat, daca am si postit pentru asta?!? Oare e atat de insistent trecutul incat ne urmareste pas cu pas?!?

Sau, poate nu Dumnezeu e "vinovatul", El poate ne-a iertat, dar nu am reusit sa ne iertam noi! Poate niciodata nu am incetat sa ne invinovatim si sa ne culpabilizam pentru toate esecurile, pierderile, rezultatele negative...poate inca nu am reusit sa ii iertam pe cei care ne-au ranit.

Uneori, suntem atat de oameni, incat ma intreb daca mai exista vreo farama de sentimente in noi..sau s-au epuizat de tot?

Am invatat sa iert celui ce-mi greseste, dar nimeni nu mi-a spus ca e o adevarata arta sa stii sa te ierti pe tine insuti!
Am invatat ca de trecut nu ai cum sa scapi, insa viitor il poti schimba incepand cu prezentul!

joi, 9 februarie 2012

Nimic fara Tine :)

" Un dor nepatruns imi inunda sufletul, un zbucium plin de framantari si lipsa...simt cum sufletul isi strange ultimele sentimente si se ascunde in spatele realitatii, se lasa purtat de imaginatia puerila si se scalda in visele imposibile...

Era soare, era puritate oriunde privea iar linistea ce ii umplea sufletul de bucurie era ca o cascada fara oprire. Era ce cauta de multa vreme, era ce simtea ca are nevoie pentru a continua. Cascada se afla sus, deasupra realitatii, unde fictiunea si creativitatea nu au limite, unde totul se schimba si devine cum vrei tu...era asa de frumos si bine...poate pentru ca se regasea in Tine?!?

Am pasit spre Tine si te-am luat de mana...am pornit impreuna si iti sopteam la fiecare popas , invata-ma rabdarea, invata-ma acceptarea, invata-ma daruirea, invata-ma nemurirea, invata-ma sa fiu...ca Tine!

Nu am reusit sa ajung in varful cascadei, insa am lasat ca apa ce curgea sa imi atinga si sa-mi mangaie trupul, simteam cum sentimente puternice imi inundau sufletul, cum dragostea Ta inunda fiecare celula, cum pacea ta a rasarit in zambetul meu si cum bucuria unei sanse la nemurire a reinviat in mine!

Inca o data, am inteles ca nici un om nu e capabil sa-mi ofere sentimentele puternice care mi le oferi Tu, am inteles ca oamenii sunt pentru a experimenta ceea ce invatam din intalnirile cu Tine.

Inca o data am inteles ca sunt nimic fara Tine!!! "

sâmbătă, 4 februarie 2012

Tu cum procedezi la un interviu ?!?

 tanara dorea sa se angajeze la o firma. Cand a citit o intrebare pe formularul de cerere, i s-au inmuiat picioarele. Intrebarea era: “Posedati aptitudini de conducator?” Fiind o fata sincera,ea a scris “nu” si a predat formularul cu o inima neincrezatoareSpre surprinderea ei, a primit o scrisoare de la conducerea firmei: “Citind cererile de angajare am constatat ca 1452 de solicitanti sunt buni de conducatori. Am acceptat cererea dumneavoastrapentru ca este a unei singure persoane care vrea sa se subordoneze.”


Aceasta povestioara m-a facut sa ma gandesc cat de lacomi suntem ca oameni, cat de mult ne dorim sa fim sus, cat de mult vrem sa scapam de ordine si de reguli care ni se par stupide. 
Si eu am vis in care eu detin acea fundatie cu regulile mele, unde eu accept sau refuz programele educationale, unde eu investesc cum stiu eu ca e mai bine si nu cum imi zic altii. 

Cand am citit povestioara mi-am adus aminte de versetul in care zice " Cei mari vor fi robii celor mici..." , si am inteles, inainte sa visez sa fiu sus, trebuie sa lupt, si lupta incepe prin robie...slujeste-i pe cei de langa tine si ei te vor aprecia!
 
Si am mai citit un verset care m-a cercetat mult :

 "Mai bine ce vezi cu ochii decat framantarea de pofte neimplinite: si  aceasta este o desertaciune si goana dupa vant. " Eclesiastul 6:9 

Cu totii visam sa fim sus pusi, sa depindem cat mai putin de oameni, sa avem siguranta zilei de maine. Insa trebuie sa acceptam ideea ca si El s-a lasat rob inainte sa fie Inaltat, si chiar daca e deasupra tuturor, a ramas Acelasi, plin de mila, dragoste si pace. 

Inainte sa incepem sa luptam pentru o pozitie sociala, hai sa invatam sa slujim celor mai slabi si in nevoi, sa iubim pe cei cu inima de piatra, sa imbratisam pe cei singuri si sa ne ferim de cei lacomi! 

Nu iti cunosc visul tau, insa stiu ca indiferent de ce visezi, pasii sunt aceeasi...iti doresc succes!


A apărut o eroare în acest obiect gadget

Postări populare