"Niciodata nu am crezut ca Dumnezeu chiar scrie povestea de dragoste a fiecaruia...si TU imi dovedesti asta in fiecare zi! Momentan al tau viitor sot, anonim!"
"Anonim?!?" S-a intrebat ea,"e a 4 oara in aceasta luna cand primesc mesaje anonime , cu tente romantice."
Nu a mai putut adormi, gandul la aceste mesaje anonime o framantau ingrozitor. Era noapte tarziu, luna nu se zarea pe Cer, intunericul domnea peste tot ce o inconjura...si totusi i se parea o noapte atat de frumoasa si plina de detalii dragute, sunetul broscutelor de pe valea de langa casa, greierii care suna foarte veseli din iarba proaspat taiata in curte, bufnita care statea pe o creanga chiar langa terasa, atatea detalii care o copleseau si ii ofereau emotii unice; iar impreuna cu gandurile care o framantau in legatura cu anonimul era sentimentele potrivite pentru a zambi cufundata in lacrimi...era doar ea, acum fara luna, era doar ea...si incerca sa-i caute Bratul sa se odihneasca!
Avea atata dragoste de oferit incat nu mai avea rabdare sa-si gaseasca sortitul, simtea o nevoie nebuna sa isi descarce doza de dragoste neconditionata. Visa cu ochii deschisi la o familie fericita si unita. Dorinta ei cea mai mare era sa fie o sotie si o mama fericita!
In alta seara calduroasa de vara, in care ea nu putea adormi...a auzit din nou, aceleasi sunete asemanatoare ca in alte seri, s-a decis sa iasa...si a vazut o umbra care incerca sa urce pe terasa. Grabita, dar incercand sa nu faca zgomot, a aprins lumina...iar umbra a inceput sa prinda contur...era el, baiatul pe care il privea in tacere de atata amar de vreme, baiatul care parea "invincibil" in mediul lui, care lasa impresia de om arogant si cu putina doza de narcisism, dar baiatul, pe care ea l-a vazut in interior, i-a vazut teama de a se afisa in public asa cum e, folosind pentru asta un perete pe nume Aroganta; folosea narcisismul pentru a-si ascunde defectele si a ascunde subaprecierea si neincrederea in sine. Ea il vedea cum era el cu adevarat...si asta a atras-o inconstient, si ii crestea doza de dragoste neconditionata...acea dragoste care o simti si stii ca esti pregatit sa o oferi dar inca nu esti sigur cui...
Acum a aflat, statea acolo, cu un buchet de trandafiri rosii si un plic; pentru a nu deranja linistea noptii, s-a apropiat de el si i-a luat plicul, a citit sorbind cuvintele, iar in final a lacrimat...cum putea el sa iubeasca o ea atat de timida si de linistita?!?
Multe seri de vara le-au petrecut astfel, erau seri in care Luna le mangaia cuvintele si ii umpleau de sentimente puternice si valoroase, in care stelele erau locul lor de joaca...in care privirile lor se pierdeau in etern, iar mainile lor ramaneau legate, astfel incat sa ramana conectate.
Vara era pe sfarsite, stiau ca trebuie sa faca un pas...fie renuntau fie paseau spre zi....acea zi in care trebuie s infrunti realitatea, in care toti te condamna si te arata cu degetul, in care fiecare e preocupat de propria persoana si totusi dau o mare importanta barfelor. Au decis sa iasa, impreuna...pregatiti si inarmati cu cuvinte pline de blandete...
Iesind la lumina, dragostea lor simteai cum stralucea si se lasa vinovata de strangerea puternica a mainilor lor...erau atat de legati, in trei! Emanau sentimente de fericire si siguranta, astfel incat, toti au simtit ca cei doi au revenit la viata!
Erau frumosi, erau doar ei cu Luna, doar ei cu Soarele, doar ei cu stelele...doar ei prin El si El cu ei!
Noi vedeam doi...dar erau trei....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu