filele mele.

marți, 28 februarie 2012

Sa fim mai "smurfi" !

Sunt sigura ca ati auzit cel putin o data de "strumfi", da, acei pitici dragalasi si albastrii, cu caciulitele lor albe si fetele lor zambarete!!! Tocmai ce m-am uitat la filmul "The smurfs", nu credeam ca ma va face sa ma gandesc la o comparatie intre ei si crestini!!! Intre reguliile lor si legile noastre.

Daca ne uitam in Biblie, in foarte multe locuri vom gasi " Bucurati-va....", sa ne bucuram indiferent de moment!!! Ei'bine, acesti strumfi dragalasi, traiau intr-o continua fericire, aveau un imn plin de veselie...emanau pace si fericire...au fost o "pilda" pentru oameni, cand au ajuns in New York (trebuie vazut filmul), se vedea ca ceea ce trebuie sa creada, nu doar ca si cred, dar si traiesc ceea ce cred!!!

Stiu ca strumfii nu exista, dar ideea de strumf ascultator de al lor "Papa", ma duce cu gandul la noi, care trebuie sa fim ascultatori de "Dumnezeu"...strumfii au fost o pilda prin devotamentul lor, prin fericirea si puritatea lor, prin simplul fapt ca au fost naturali, au fost ce a trebuit sa fie. Observi? asta ne cere noua Biblia, sa fim puri!!! Sa fim pilde, sa fim sinceri, deschisi, luminosi, veseli, optimisti...

Ca si ei, avem un dusman care doreste sa ne distruga...ca si ei, trebuie sa ne ferim zilnic de el, ca si ei, trebuie sa luptam continuu!!!

 Dar oare chiar facem asta? Nu e mai usor sa stam in fata calculatorului si sa ne uitam online la program duminica? Nu mai consumam benzina pana la Biserica, putem dormi mai mult. Nu e mai usor sa ne luam masca de prefacut in lumea laica? Ne prefacem ca suntem ca ei, cand defapt prin fapta noastra chiar suntem ca ei!!  In Biserica, suntem atat de incruntati ca ma mir ca Domnul mai e prezent! Ne lasam condusi de gelozie si lacomie, de invidie si barfa...nu mai salutam lumea...nu mai exista unitate, sprijin sau acceptare!!

Strumfii, au fiecare nume dupa ceea ce sunt ei( Impiedicatul, Bucatarul, Oratorul, etc), au o eticheta care ii reprezinta, dar nu in sens negativ, ci foarte pozitiv, ii face sa se accepte pentru ceea ce sunt si sa invete sa se adapteze cerintelor fiecaruia.

Noi, avem ca scop sa fim acceptati ca cei mai buni, mai nou toti crestinii sunt cantareti, poeti, scriitori, fotografi, predicatori...insa ma intreb, cati dintre noi mai sunt cu adevarat crestini?!? Cati mai sunt ca strumfii, sa radieze de fericire in mijlocul necazului, sa lacrimeze de bucurie la implinirile celor din jur, sa inteleaga nevoile celorlalti sau cel putin sa incerce!

Imi aduc aminte cu drag de copilaria mea, cand intram in Biserica si toata lumea se bucura sa te vada, iar la final cum stateau toti si parca nu vroiai sa plece acasa. Ma doare sufletul, acum, cand vad cum pleaca oamenii inainte de incheiere, pentru a nu da ochii cu unul si cu altul; ma deranjeaza ca nu pot avea oameni pe care sa ma pot baza oricand, ma deranjeaza sa vad ca batranii raman nevizitati, bolnavii neajutati!

Si ce ma doare cel mai tare, e ca stiu  ca orice schimbare incepe cu mine!!!
Trimiteți un comentariu
A apărut o eroare în acest obiect gadget

Postări populare