filele mele.

vineri, 21 octombrie 2011

Afara din cuibul viperelor crestine.

S-a trezit grabita si s-a pregatit de plecare. Era imbracata in haine de vara, lejere....vantul de dimineata adia in parul ei proaspat spalat, iar razele proaspte a soarelui ii lumina pielea bronzata.


Pe drum, vedeai cum isi misca buzele, ca si cum ar vorbi in soapta cu cineva...si chiar vorbea, multumea Domnului pentru inca o zi. In pas grabit ajunge la locul de munca, era asa de optimista, era un loc crestin unde totul trebuia sa se lege in pace si armonie.


A inceput ziua bine, toti colegii o salutau si ii zambeau; aveau si de ce, era imposibil sa nu observi frumusetea care o purta pe fata...se vedea ca totul vine din inima. A inceput ziua de lucru, se simtea in siguranta intrun mediu crestin, ce putea sa ii mearga rau? Chiar daca ar fi gresit cu ceva, era iertata, deoarece asa fac crestinii, nu?


Nu! Spre surprinderea ei, ziua ia fost ruinata si zambetul s-a transformat intr-o mare de lacrimi....fara ca ea sa inteleaga exact de ce, a fost sanctionata si toata lumea a inceput sa o evite. Cauta un raspuns, cauta o dovada vie, cauta ceva...si a gasit, era acolo pe perete agatat...acel proverb care ia reinviat zambetul:  "El da izbanda celor fara prihana, da un scut celor ce umbla in nevinovatie" (Proverbe 2:7) . Desigur, se simtea nevinovata si nu intelegea de ce unii oameni au placerea de a scoate barfe si cuvinte pline de ura si dispret, insa a inteles...ceea ce trebuia sa faca ea nu era sa ramana si sa incerce sa faca dreptate...ci trebuia sa iasa din cuibul de vipere crestine....si sa dea piept cu lumea adevarata, in care putea pasi cu adevarat in nevinovatie si sa simta izbanda Lui!


In drum spre casa, desi proverbul a incurajat'o se simtea lovita, insa la colt de strada s-a intalnit cu copilasul pe care il hranea in fiecare zi, zambea larg, stia ca urmeaza sa primeasca mancare; dupa ce ia dat sandvisul pus bine in geanta, a continuat drumul, parca mai clar ca niciodata vedea oamenii care strigau cu inima dupa ajutor...era batranica din scaunul cu rotile, era baiatul care parea drogat si dormea pe o banca, erau fetele care erau imbracate sumar si stateau pe marginea soselei....erau copilasii nevinovati care se jucau in parc cu porumbeii, iar cand a intrat in casa si-a vazut familia si da, erau si ei!

Dar pana sa spuna ceva....se trezi, suna ceasul, trebuia sa mearga la munca din nou....era toamna tarzie, bruma a albit totul din jurul casei...s-a imbracat gros, fularul ii acoperea jumatate din fata....in drum spre lucru a lasat sandvisul la copilas si un zambet larg ca desert, ia spus buna dimineata batranicii din scaunul cu rotile si l-a acoperit cu un carton pe baiatul ce dormea pe banca. Cand a ajuns la lucru, toti colegii o priveau incruntati si satui de viata, iar ea le raspundea cu un zambet larg; intrata in biroul directoarei, ii spune plina de bucurie "Demisionez", iar directoarea sceptica si sigura ca e o gluma, raspunde ironic " si unde crezi ca mai gasesti un loc de munca la fel de bun?", iar ea in timp ce se indrepta spre usa, raspunde :"Acolo, afara din cuibul viperelor crestine...acolo unde simt ca primesc izbanda", iar ochii ii erau atintiti pe peretele unde atarna versetul!!!

Iar din acea zi...a inceput sa traiasca cu adevarat!!!

miercuri, 19 octombrie 2011

Iti multumesc :)

Nu ti-am multumit de mult timp, am si uitat cum e sa iti simt placerea cand auzi cuvintele mele de multumire si satisfactie. Era atunci, o vreme, apusa, cand stateam seara de seara in bratele tale puternice si tandre, nu pot uita cum ma priveai si ma citeai din gesturi, stiai ce gandesc intotdeauna, fara sa spun nimic, dupa care ma incurajai cu o imbratisare plina de dragoste neconditionata, era asa frumos sa fiu iubita si sa invat sa iubesc!

Acum, acum...dau vina pe timp, nu mai am timp sa stau sa ma asculti, nu mai am timp sa iti multumesc pentru fiecare zi in care ma faci sa zambesc, pentru fiecare cadou cu care ma surprinzi mereu, pentru simplu motiv ca si la bine si la rau esti cu mine. Nu am timp sa iti multumesc pentru felul in care imi arati plin de simplitate ca ma iubesti...nu am timp sa iti multumesc pentru motivul ca m-ai ales!

Insa tot acum, mi-am facut putin timp...sa iti multumesc pentru ca m-ai modelat si inca investesti in mine, desi merit prea putin; pentru ca ma intelegi cand nici eu nu stiu ce gandesc si ce sa fac, pentru ca ma indrum la fiecare pas; pentru ca natura e cel mai mare dar, pentru ca viata e in mana Ta, pentru ca ma chemi si ma ridici, pentru ca sunt libera sa simt ce vreau sa simt!!!

Iti multumesc pentru cerul senin in care razele soarelui ma lumineaza, multumesc pentru Luna ca mi'o dai ca prietena in noptile singuratice; multumesc pentru zilele ploioase ca imi aduc aminte de partea melancolica din mine....iti multumesc pentru zilele geroase ca imi aduc aminte de caldura care o emana sufletul cand e langa Tine, iti multumesc pentru zapada, ca imi aduc aminte de puritatea prin care am fost creata!!!

Sunt atatea lucruri pentru care iti multumesc si prin care imi dovedesti ca ma iubesti!!

In final iti spun doar MULTUMESC si te rog...invata-ma si pe mine sa iubesc




marți, 4 octombrie 2011

Toti avem zile proaste!!!

Ca orice om, am avut si eu o zi proasta!!! Nu sunt superstitioasa, chiar deloc!!! Insa azi, marti, am avut de'a face cu numarul 13, cu pisica neagra si cu multe drumuri facute aiurea...la ora 11 a.m. eram cu nervii la pamant si ma rugam sa se termine ziua...defapt nu ma rugam, imi doream....

In drum spre casa, pe autobuz, ma gandeam de ce e o zi asa de groaznica?!? Mi-am dat seama ca am iesit dimineata la 8, fara sa Il bag in seama, nu am multumit, nu m-am rugat pentru o zi ocrotita...defapt n-am facut absolut nimic pe plan spiritual...am fost prea ocupata de aspect si sa ajung la timp! La timp...sa aflu ca am mers degeaba (nu conteaza unde).

Fiind foarte nervoasa am refuzat sa ma autocontrolez...sa nu mai fiu bosumflata pe strada si sa incerc sa ma controlez...pana cand, stand in statie...asteptand al doilea autobuz...o fetita de maxim 2 anisori, ma privea insistent si imi zambea larg...tinea o bucatica de corn in mana si manca incet, sa zambeasca era mai important in momentul acela, avea o fata senina si gingasa, ochii mari si negrii, si parul carliont, era o papusica!!! Ce m-a mirat a fost faptul ca s-a holbat efectiv la mine si zambea larg...pana i-am raspuns inapoi cu un zambet! Dupa ce i-am zambit si-a vazut de mancare...

Pe drum ma gandeam la cat de importante sunt detaliile mici cand vine vorba de gandire pozitiva...m-a facut sa inteleg ca un zambet daruit cu dragoste face mai mult decat toate incercarile care le-am avut azi....si m-a lamurit ca nu merita sa te gandesti la superstitii...

Ajunsa acasa, tot ce imi doream era sa fac un dush si sa dorm....sa ma trezesc dimineata cu speranta ca o sa am o zi mai buna...pana am intrat in curte si mi-am vazut catelusa foarte incantata sa ma vada....parca mai bucuroasa ca niciodata; am decis sa ies cu ea la plimbare...dealul din spatele casei e locul nostru preferat....mi-a inseninat fata, imi venea sa alerg si eu cu ea pe deal...sa adulmec si eu mirosul ierbii uscate si sa ma bucur de natura!!!

Dupa plimbarica, am decis sa o ajut pe mama prin gradina...am cules rosii si gogosari...mi-am dat seama cat de minunat a putut crea Dumnezeu lumea aceasta...si cat de darnic a fost cu noi cand a venit vorba de mancare....m-am simtit binecuvantata prin natura.

Acum, la finalul zilei...desi am avut o dimineata agitata si plina de stres...realizez ca Dumnezeu a vrut doar sa ma trezeasca la realitatea Lui....scopul Lui de a intelege maretia Lui si darnicia sunt mai importante decat realizarile mele pe plan profesional si rezolvarea altor probleme!!!

Cred ca cu totii avem zile in care ne vine sa stergem cu buretele si sa tregem la o zi mai buna....dar probabil nu exista zile bune si zile rele....ci exista zile cum ni le facem noi...si cum le vedem noi.

Hai sa vedem optimismul din rasaritul soarelui...din picurii de ploaie si din fulgii de zapada, sa vedem veselia florilor si dansul fulgilor de nea, sa ne bucuram impreuna cu natura care e intr-o continua miscare plina de veselie si dragoste.

Hai sa fim plini de bucurie in El...si sa dedicam fiecare zi, pe rand, strict pentru a fii ceea ce vrea El sa fim!!! Nu e minunat sa intelegi nici 1% din creatia Lui?!?

Postări populare