Ma ascund de zgomotul orasului, ma simt ca intr-o jungla de asfalt; ajung in camera mea si ma duc cu gandul la mare, ajung in fata marii ce priveste rasaritul de soare, aud multa liniste care se asterne in adancul apelor...valurile se insira pe pietrele obosite, as zice de la caldura, dar inca e dimineata...aud cum o pasare da din aripi si..melancolia ma preface intr-o stea ce vrea sa rasara aici, in viata mea, sub cerul amortit de sfarsitul unei nopti adanci.
Sunt pierduta-n mine si-n foaia de hartie. Dorinta mi s-a suit pe pe Soare, atractia a fugit cu Luna, mintea-mi se plimba pe Marte si sufletul...sufletul a ramas la Tine.
Cu un ochi privesc la ce-am pierdut si cu celalalt la ce as putea gasi; o ureche imi asculta trecutul, dreapta soarbe soaptele viitorului, o mana cauta fundul oceanului, stanga se inalta spre Cer; picioarele imi merg in gol...firul de nisip ramas din mine il spulbera vantul; doar daca nu cumva...ai sa ma strangi la pieptul Tau si ma vei scoate din melancolia care ma sufoca.
"Ce este optimismul? Este furia de a sustine ca totul este bine, cand iti merge rau."
3 comentarii:
e dimineata unei noi perspective
fiecare dimineata e asa :)
dimineata ta.:)plimbareato:p
Trimiteți un comentariu