filele mele.

vineri, 17 septembrie 2010

Cum comunic eu cu El?

Ma scurg cu cat cresc mai mult,
Ma topesc cu cat inghet in mine,
Ma dobor cu cat urc mai sus,
Ma pierd cu cat sunt gasita mai des...

Stiai ca nu pot nimic fara Tine?
Stiai ca ma topesc cand ma departez...
.
Stiai ca fiecare pacat pe care il savarsesc imi doboara fiecare ridicare din mandrie, fala, lauda sau narcisism?
Stiai ca nu ma simt niciodata indeajuns de buna pentru dragostea Ta?
Stiai ca ma pierd cand nu ma simt gasita de Tine ci de oameni?

Nu-mi place ca oamenii sa patrunda in mine cum patrunzi Tu...nu vreau ca oamenii sa ma cunoasca cum ma cunosti Tu, nu vreau sa cresc in ochii lor, nu vreau sa ma laude gura lor, nu vreau sa ma topesc la cuvintele lor...tot ce vreau e:

Sa cresc in Tine si sa ma scurg de eu-ul meu,
Sa inghet in mine tot pacatul si sa dezghet dragostea Ta,
Sa urc in ochii Tai si sa cobor in ochii mei,
Sa fiu gasita in Tine si sa ma pierd de mine...

Cum poti sa ma iubesti cand sunt om? Cum poti avea atata indurare de mine cand eu-ul meu e in fata? Cum ma poti ierta de fiecare data cand te rog asta?

Esti atat de nemarginit in toate...esti atat de plin de Tine...si asta suna bine...ma simt coplesita sa fiu numita fiica Ta.
De aceea ultima mea rugaciune e sa ma faci sa fiu intotdeauna ce sunt prin Tine..
Invata-ma sa vad pe cel de langa mine mai sus,
Invata-ma sa iubesc orisicand,
Invata-ma sa iert, pentru ca si altii ma iarta...
Invata-ma sa zambesc...pentru ca sunt binecuvantata,
Invata-ma sa plang cand sunt incercata...dar nu fara Tine!
Invata-ma cate putin din toate...sa pot fi o pilda pana'n moarte...
Invata-ma, doar invata-ma....

joi, 16 septembrie 2010

Tu cum te imbraci?!?

Tot in Piata Cetatii, acelasi loc de munca...mai putini turisti, mai multe frunze cazute...si foarte multi elevi. Nu e socant cat de repede se "maturizeaza" adolescentii din ziua de azi?!?

Uniformele cu fusta cat se poate de scurta, sacoul cat se poate de mulat pe talie si decoltat; fardul sclipeste la razele soarelui...prea mult, prea putine haine...moderna?!?

Imi amintesc cand eram eu in liceu...moda noastra era jeansi, tenisi si tricouri cat mai haioase, lejer, confortabil, neispititor si specific varstei noastre!!!

Cum poti sa sustii ca esti o adevarata pilda pentru numele Lui, cand baietii intorc capul dupa formele trupului tau? Cum poti sustine ca porti in tine lumina Lui cand exteriorul spune altceva? Intradevar, in toate conteaza interiorul, dar oare interiorul nu se reflecta la exterior?

Si nu insinuez sa vad fetele crestine imbracate in robe, sau fuste lungi si batic cu colt legat in fata; din contra...Biblia ne invata sa nu fim nici exagerati in purtarea noastra.
Recunosc, am avut si eu tendinta de multe ori sa arat cat mai bine imbracata, e placut sa ti se spuna ca arati bine, mai ales complimente facute de catre baietii care sunt mai populari, nu?!?

Intre timp, ia-ti timp si gandeste-te, cum te imbraci? E bine sa fi admirata, dar e mai bine sa nu fi criticata, sau sa poticnesti pe altii prin imbracamintea ta...fii demna de dragostea Lui si prin exteriorul tau!!!

miercuri, 8 septembrie 2010

Si inceputul toamnei il incep cu Tine.

Din nou intunericul invaluie imprejurimile din vederea de la geamul meu...doar luminile orasului ma lasa sa observ ca totusi e suflare..inca exist...inca respir...

Iesind pe terasa simt mirosul toamnei, si melancolia incearca sa imi patrunda gandurile...dar Tu decizi sa ii iei locul, ce placut e...parca iti simt fiecare imbratisare, simt cum aripile Tale ma invaluie in ocrotire...dragostea Ta ma face sa zambesc...ma simt implinita cand esti langa Mine...defapt...Tu esti tot timpul...ar trebui sa spun..ma simt implinita cand vin eu langa Tine?!? 

Oh'de n-ar fi eu-ul meu atat de incapatanat...de as face totul dupa voia Ta...ma intreb, mai exista oameni care sa fi renuntat 100% la eu-ul lor pentru Tine?!? Ma indoiesc ca in ziua de azi mai exista asa ceva...chiar azi ma gandeam...priveam pe geam, de la locul de munca la oamenii grabiti...statistic vorbind cred ca undeva la 99% din ei erau ingandurati cu privire la problemele care ii afecteaza in principal pe ei...in fond, la ce mi-ar ajuta sa ma consum pentru problemele altora?!? 

Cred ca ma opresc aici...nu vreau sa ma pierd de imbratisarea Ta gandind prea mult...vreau sa raman cu Tine...iar dimineata, daca e dupa voia Ta...vreau sa incep o noua viata impreuna cu binecuvantarea Ta...ah'si stii de ce? Esti singurul demn de orice lauda...si nu vreau sa incetez sa iti multumesc pentru tot...cu familia, prietenul si prietenii mei...ma simt cea mai binecuvantata...

Acum ma retrag din mediul public...vreau sa raman cu Tine...ma simt atat de bine langa Tine....ma pregatesc sa adorm in bratele Tale, intre timp...spune-mi, unde trebuie sa ma mai schimb?!? 


sâmbătă, 4 septembrie 2010

Tu cum te rogi?!? Sau...te mai rogi?

A mai trecut o saptamana din vacanta asta...prima saptamana de toamna...in care din melancolie m-ai transferat la meditatie...si am meditat mult asupra rugaciunii....probabil m-a provocat si cartea "Prea ocupat pentru a nu ma ruga"..care o recomand oricui! :)

Da...ma intrebam, cat de corect ma rog? Meditand am inteles ca prima greseala imensa o fac cand spun, ca si toti crestinii aproape, "Doamne fi cu mine"...cum putem sa fim atat de inconstienti sa cerem ceva ce deja El face, oare El nu repeta de cateva ori ca e omniprezent si spune..."Cu nici un chip nu va voi lasa..."?!? Da, primul lucru ce l-am schimbat a fost sa incep sa ma rog..."Doamne, ajuta-ma sa fiu eu prin Tine in momentul cutare..." .

Alt lucru care l-am inteles e ca nu exista rugaciune adevarata fara comuniune adevarata cu Dumnezeu...nu inteleg zecile de biserici in care ti se impune cand sa incepi sa te rogi si cand sa incetezi...oare chiar putem toti sa gandim si sa interactionam la fel si in acelasi timp? Sunt eu cea mai inceata de niciodata nu imi termin rugaciunea la timp sau se roaga lumea tot mai putin?

Nu vreau sa se creada ca judec, nici nu am vreun interes in a face asa ceva...pur si simplu ma gandeam...in final fiecare stie mai bine ce e intre el si Domnul...si stie mai bine cat de "om al rugaciunii" e...

Stiu ca dupa saptamana asta chiar vreau sa cresc...ce poate fi mai placut pentru un copil decat sa se stie cat mai aproape de parinte? Drumul...in fiecare dimineata mi-l innoieste si e un drum placut dar totusi plin de gropi...e noroios dar Soarele are grija sa mi-l netezeasca, e lung....dar puterea Lui mi-l scurteaza, e obositor dar dragostea Lui mi-l revigoreaza...e drumul meu...si il pasesc asa cum e...ah'si de 2 luni nu-l pasesc doar eu...il pasim in doi...si pentru asta se dubleaza toata descrierea...dar e mai bine sa fie doi decat unul....

Si mai am o curiozitate....tu cum te rogi?  Sau sa fiu mai directa...te mai rogi ?
A apărut o eroare în acest obiect gadget

Postări populare