filele mele.

vineri, 18 decembrie 2009

Sunt doar un fulg....

Nu e ciudat? Sa ai tot ce ai vrut intotdeauna si intr-o fractiune de secunda sa ramai fara nimic...defapt, eu am ramas cu strictul necesar, se spune ca daca ai o casa, mancare si haine esti printre cei 15% din populatia lumii care e fericita, asta inseamna ca 75% din populatie nu au strictul necesar? Si totusi ma intreb, oare ce sunt toate acestea daca nu ai fericirea de a fi copilul Lui?

Sunt acel fulg de nea care cu cat priveste mai mult cum coboara cu atat stiu ca ma voi topi candva...poate mai curand decat cred eu sau poate mai tarziu; in final exista si ierni mai lungi!
Si ajung sa privesc in jur, ceilalti fulgi par atat de diferiti, parca nu s-ar gandi ca o sa vina vremea "topirii", si pur si simplu zburda in aer, foarte jucausi, iar cand ajung jos, crezand ca destinatia finala e pamantul inghtetat pe care fulgii sunt asezati, cand ajung jos sunt mandrii in miezul zilei, cand razele soarelui se abat asupra lor si ii fac sa sclipeasca...dar ei nu stiu ca soarele te arde, te topeste si totul o face prin purtarea blanda si sireata a lui, si ajung fulgii sa se topeasca cand se asteapta mai putin sau...poate nu se asteapta deloc!

Ma simt ca si un fulg, ce am ajuns pe un pamant rece si astept sa ma topesc; dar stiu ca felul topirii mele depinde de mine...daca ma port smerita si fac ceea ce mi s-a dat sa fac, topirea mea v-a fi doar pentru a ma curata si a-mi oferi posibilitatea transformarii intr-un inger alb si pur care nu se poate topi; sau aleg sa ma port ca toti fulgii...mandra, si sa ma folosesc de "armele soarelui" sa pot fi stralucitoare si admirata de fulgii din jurul meu dar sa supar Creatorul si cand va veni vremea topirii nu o sa arda doar raul din mine, ci voi arde vesnic cu totul!
Ma simt ca un fulg...dar oare daca maine e vremea topirii eu cat voi arde?

As vrea sa ma topesc sa fiu fulgusorul care isi atinge scopul, care se joaca cu cei mici si ofera ajutor parintilor, care sa iubeasca si sa ierte neconditionat...sa fiu ceea ce vrea al meu Creator sa fiu...si tot mai mult in dragoste sa cresc!
Si poate e doar o simpla curiozitate, dar tu ce fel de "fulg" esti?

Si mai am un gand...ca si om...cat ma rog, cat te rogi? Se stie ca daca am intelege pe deplin ca Dumnezeu este Dumnezeul nostru, rugaciunea nu ar tine cont de timp.

luni, 7 decembrie 2009

Ma mut pe luna.

M-am gandit sa scriu aceste randuri pentru ea..prietena mea!
Cu ea adorm..cu ea ma trezesc...cu ea zambesc, cu ea clipesc...cu ea chiar plang...si plang razand cand ma gandesc cat de naiva sunt!
Cand privesc spre ea simt imbratisarea Ta...iubesc creatia Ta, Dumnezeule, e atat de perfecta...iubesc imaginatia Ta, si mi se umple inima de bucurie sa stiu ca fac parte din creatia Ta!
Iubesc luna...pentru ca tace...cand se supara trage un nor in fata ei ca sa nu o mai pot vedea...iar ziua, imi lasa razele prietenului ei, soarele, si asa...ma simt eu fericita.
Vreau in lumea mea, sa ma mut pe luna...e liniste si lipseste ipocrizia celor din jur, in totalitate!

Postări populare