Mi-ai facut bagajul...si plec!!!

Stateam si meditam ...doream sa-Ti scriu..dar nu gaseam un scop..dar mi-am dat seama ca Tie nu trebuie sa iti scriu cu un anumit scop, la Tine vin pentru ca esti Taria mea...viata mi-o poti schimba in cer senin..fara motiv!

Stiu ca deja stii ce am sa-Ti scriu...imi stii toate remuscarile, multumirile, mahnirile, bucuriile...caci cine ma mai cunoaste cum ma cunosti Tu?

Ma simt atat de bine cu Tine, ma inconjori cu atata pace si siguranta...esti atat de Perfect!!! Eu Te vad ca Dumnezeul care traieste impreuna cu omul...simti cu mine, te bucuri si plangi cu mine...esti prea minunat!

Mi-ai daruit pensula si culori, flaut si muzica, samanta si pamant, incaltaminte si harta, impreuna am plans si am ras, am ascultat si am vorbit, am intrebat si am raspuns, am luptat si ne-am odihnit, acum Tu stai in prag...ma vei ajuta sa-mi fac bagajul?!? Si inca Te intreb...sunt gata sa ies? E asa de bine la adapostul aripilor Tale!!!

Aprobi...e vremea sa ies...ai investit destul incat sa pot iesi in Intunericul lumii...e negru totul si ma umplu de groaza cand vad in ce chinuri nestiute traiesc toti...sunt egoista ca vreau la adapostul Luminii Tale? Ei nu stiu de Tine...nu au crescut in dragostea Ta...nu au vazut binecuvantarile Tale...si nu Te cunosc; se lupta cu morile de vant si uita ca muzica vietii trebuie dansata incet...se grabesc!
Si totusi in tot Intunericul in care am fost trimisa...ma fascineaza un lucru...cosmosul viu al omului, inca imi da speranta!

Vulnerabilitatea face parte din bagajul meu, ea imi poate fi de folos, alteori o neputinta, care ma face nefolositoare zile la rand, cand ma intorc in mine insumi pentru a redeveni intreaga. Si totusi, nu indraznesc sa ma rog pentru invulnerabilitate, bagajul Tu mi L-ai facut cand m-ai scos aici...imi doresc sa fiu atat de intreaga inauntru incat sa pot bandaja micile zgarieturi; caci Tu preferi sa folosesti slabiciunea din mine.

In final..Iti soptesc strigand...esti un Dumnezeu bun....foarte bun!!!