Alerg....daca mor unde ma voi opri?

Imi este dor de ea. O vreau inapoi, pe acea care m-a invatat ca fericirea nu poate fi acolo unde nu se conjuga verbul "a iubi", acea care intotdeauna avea dreptate, acea care intotdeauna a stiut sa ma faca sa zambesc si cand eram in cel mai josnic mod de a trai. O vreau pentru ca o vreau!

V-a mai veni ziua in care sa ma tina de mana pe strada, spunandu-mi mandra " ma bucur ca am ocazia sa ma plimb cu tine!", sau sa mai traiesc cu ea clipele in care ne bucuram si radeam din orice mic detaliu care oferea zambet. Persoana din care m-am rupt sa imi fac o lume a mea, persoana de care m-am dezlipit sa gust din lumea asta plina de amaraciune.

O vreau pe cea care m-a dezbracat de hainele punk si m-a imbracat in domnisoara "cu stil"; o vreau pe cea care vorbea cu ravna despre Dumnezeu, pe cea care a stiut intotdeauna ca premiul ca sa-l iei trebuie sa alergi pana la capat.

Dar stiu, daca vreau sa ocup un loc sub soare, trebuie sa ma ard din cand in cand. Acum frige...oare cat v-a mai dura? Alerg inca spre tinta...alerg, alerg, alerg!
Sunt franta dar trag tare! Si totusi, alergarea mea e buna? Daca acum as muri, unde s-ar sfarsi alergarea mea? Ah'cat doresc sa fie la picioarele Lui, am atatea intrebari sa-I pun.

Vreau sa alerg spre tinta, numai inainte, pana la capat!