vineri, 1 mai 2009
E dimineata....
Tocmai mi-am adus aminte de niste cuvinte rostite de un pastor : " Lumea nu duce lipsa de vedete ci de sfinti!"...priveam in biserica duminica trecuta, atatia incercau sa iasa in evidenta, erau cu mana in par, sa fie siguri ca firul 21 sta cum trebuie, isi asezau intruna hainele pe ei, in timpul rugaciunii butonau telefoane, sau incercau sa afle ce mai face persoana de langa ei.
Oare chiar exista fariseism in biserici? Cat de dureros trebuie sa fie pentru Tatal Ceresc.
Oare cum se desfasoara viata unui fariseu? In fond, toti ajungem sa fim farisei pentru o clipa, cel putin. Atunci cand cineva e jos, in loc sa-l ridicam prin Scriptura, avem tendinta sa ne laudam cat de minunat a lucrat Domnul in vietile noastre, ah'de cate ori nu am experimentat asta cu multi din presupusii mei amici. Mami m-a crescut cu o dorinta, sa imi doresc indeajuns de tare sa fiu la fel de neprihanita ca si Iov, incat sa si reusesc. Nu zic ca am reusit, dar imi doresc, si o sa-mi doresc pana o sa reusesc!
Spunea cineva intr-o predica: " Sa aratam credinciosia pentru El prin dovada credintei si trairii prin El si nu prin faptele care se vad, ca sa nu ne laudam." Dar sincer, carui om nu i-ar place sa fie laudat de intreaga biserica? Carui om nu i-ar place sa fie implicat in atatea activitati incat sa para cel mai smerit? Carui om nu i-ar place sa aibe cea mai buna voce, sa fie cel mai vestit la predicat, sa fie cel mai apreciat la recitat?
Cred ca stiu raspunsul, fariseilor sau oamenilor falsi, cum vreti sa-i numiti. Ce om smerit asteapta lauda din gura oamenilor? Ce om smerit doreste sa fie considerat smerit?
Ah'din nou am intrat intr-un sir de intrebari care parca nu ajung la sfarsit. Dar o sa incerc sa ma opresc, azi am timp de mine, am timp sa vad cat fariseism se ascunde in mine? Dupa ce aflu am timp sa ma spal in sangele Lui.
Ma retrag, din nou ma doare nesimtirea celor din jur, Domnul ii striga si ei resping chemarea, acum merg, merg sa accept chemarea Lui, e dimineata, e minunat sa incepi ziua cu El, sa privesti rasaritul soarelui care parca iti inunda inima in bucurie, sa asculti concertul pasarilor care ridica in mine dorinta sa-I cant Domnului neincetat, pana si aglomeratia din oras ma face sa stau in prezenta Lui; am ajuns sa-I simt linistea exact acolo unde nu-i, sau asa crede omul!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări populare
-
Bun, am decis ce sa fac pentru a implini 20 de ore de practica pentru facultate. O sa tin un studiu cu un grup de fete din biserica, tema am...
-
Oh'Doamne, iti aduci aminte cand ai spus sa fie o "ea"? Si acum suntem multe...eu sunt una din ele..si simplul fapt ca sunt...
-
Stiu, sunt fata, iar luand din Codul Bunelor Maniere fata nu invita niciodata baiatul la dans; dar eu te invit! Hai sa dansam in stilul nos...
-
E prea frumoasa luna in seara asta sa nu o bag in seama...razele ei rosiatice imi bat in geam si ma indeamna sa ii raspund provocarii de a v...
-
Aud tot mereu intre oameni vorba : " Viata e prea grea."...si ma intreb foarte des, comparand viata cu ce?!? Ca si orice om, si e...
-
Planul lui Dumnezeu e un mister, cine suntem noi sa ne opunem imprevizibilului vietii? Caci ma gandesc la cuvintele lui nenea Filote, "...
-
" Si cu acel smerit suras, cu acea blanda fata, sa faci din viata mea un vis, din visul meu o viata...era un vis misterios si bland din...
-
E liniste peste tot...sunt din nou la munca...singura, defapt cu prezenta Ta. Privesc pe geam, se simte toamna...stejarii din cetate deja i...
-
" Intotdeauna mi-am dorit sa iti multumesc pentru tot ce esti...iti multumesc in primul rand pentru imperfectiunea din tine care e perf...
-
Sunt sigura ca ati auzit cel putin o data de "strumfi", da, acei pitici dragalasi si albastrii, cu caciulitele lor albe si fetele ...
2 comentarii:
nu stiu cati cititori ai, dar stiu sigur ca eu cand citesc ma umplu de pace! o sa te rog sa scrii zilnic, poate chiar si dimineata si seara;)) felicitari ca te simti si tu, si nu dai impresia ca judeci pe cei din jur! :)
e frumos sa cresti in ascultare .
te felicit .
Trimiteți un comentariu