vineri, 1 mai 2009
E dimineata....
Tocmai mi-am adus aminte de niste cuvinte rostite de un pastor : " Lumea nu duce lipsa de vedete ci de sfinti!"...priveam in biserica duminica trecuta, atatia incercau sa iasa in evidenta, erau cu mana in par, sa fie siguri ca firul 21 sta cum trebuie, isi asezau intruna hainele pe ei, in timpul rugaciunii butonau telefoane, sau incercau sa afle ce mai face persoana de langa ei.
Oare chiar exista fariseism in biserici? Cat de dureros trebuie sa fie pentru Tatal Ceresc.
Oare cum se desfasoara viata unui fariseu? In fond, toti ajungem sa fim farisei pentru o clipa, cel putin. Atunci cand cineva e jos, in loc sa-l ridicam prin Scriptura, avem tendinta sa ne laudam cat de minunat a lucrat Domnul in vietile noastre, ah'de cate ori nu am experimentat asta cu multi din presupusii mei amici. Mami m-a crescut cu o dorinta, sa imi doresc indeajuns de tare sa fiu la fel de neprihanita ca si Iov, incat sa si reusesc. Nu zic ca am reusit, dar imi doresc, si o sa-mi doresc pana o sa reusesc!
Spunea cineva intr-o predica: " Sa aratam credinciosia pentru El prin dovada credintei si trairii prin El si nu prin faptele care se vad, ca sa nu ne laudam." Dar sincer, carui om nu i-ar place sa fie laudat de intreaga biserica? Carui om nu i-ar place sa fie implicat in atatea activitati incat sa para cel mai smerit? Carui om nu i-ar place sa aibe cea mai buna voce, sa fie cel mai vestit la predicat, sa fie cel mai apreciat la recitat?
Cred ca stiu raspunsul, fariseilor sau oamenilor falsi, cum vreti sa-i numiti. Ce om smerit asteapta lauda din gura oamenilor? Ce om smerit doreste sa fie considerat smerit?
Ah'din nou am intrat intr-un sir de intrebari care parca nu ajung la sfarsit. Dar o sa incerc sa ma opresc, azi am timp de mine, am timp sa vad cat fariseism se ascunde in mine? Dupa ce aflu am timp sa ma spal in sangele Lui.
Ma retrag, din nou ma doare nesimtirea celor din jur, Domnul ii striga si ei resping chemarea, acum merg, merg sa accept chemarea Lui, e dimineata, e minunat sa incepi ziua cu El, sa privesti rasaritul soarelui care parca iti inunda inima in bucurie, sa asculti concertul pasarilor care ridica in mine dorinta sa-I cant Domnului neincetat, pana si aglomeratia din oras ma face sa stau in prezenta Lui; am ajuns sa-I simt linistea exact acolo unde nu-i, sau asa crede omul!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări populare
-
Haide, in seara asta sa ne rupem de lume, sa fugim si sa ne adapostim la poalele Lunii, razele ei sclipitoare sa fie singura noastra sursa d...
-
...I shiver and pull the blanket tight around myself, for I am colder than I had realized and I wonder that all things seem to be from hell ...
-
Ce-i viata ta? E o penita, cu care scrii pe-al vietii drum... Si vorbe-n vant si fapte rele, raman scrise intr-un album. Ce-i viata ta? E o ...
-
E un moment in care nu mai inteleg nimic...mie frica sa accept realitatea, de ce e asa greu sa vrei dar sa nu ai acazia sa poti face?!? Am ...
-
Toti oamenii spirituali au tendinta sa se ingrijeasca inauntru, sufleteste; dar ma intreb cati dintre noi suntem in stare sa nu cadem in nic...
-
This text is a part from my jurnal, an experience that I think everybody should read it . It was written 1 year ago: "Yesterday after...
-
Life is becoming. less livable. with each new person I meet I wonder, is this the day fate has chosen, or is fate what I have chosen t...
-
Draga suflete nemantuit, iti scriu cu speranta ca vei citi si ne vei ierta pe noi, toti care se presupune ca suntem mantuiti, dar uitam ca t...
-
Ca orice om, am avut si eu o zi proasta!!! Nu sunt superstitioasa, chiar deloc!!! Insa azi, marti, am avut de'a face cu numarul 13, cu p...
2 comentarii:
nu stiu cati cititori ai, dar stiu sigur ca eu cand citesc ma umplu de pace! o sa te rog sa scrii zilnic, poate chiar si dimineata si seara;)) felicitari ca te simti si tu, si nu dai impresia ca judeci pe cei din jur! :)
e frumos sa cresti in ascultare .
te felicit .
Trimiteți un comentariu