filele mele.

joi, 29 octombrie 2009

A fost odata...caci astazi...


Se spune ca Luna ne este sora, poate de aceea am sentimente atat de profunde cand o privesc, ma pierd prin ea si ma simt libera...imi vine sa strig de bucuria ce o emana, stie sa se poarte prin gingasia intunericului care o domina, noroc cu fratele Soare care ne ajuta sa o vedem.
Dar daca si acolo sus, genul masculin este ajutorul genului feminin, asa ar trebui si aici jos, baiatul sa ajute fata. Vasul tare sa sprijine vasul slab.

Nu e ciudat cat s-au schimbat timpurile? Nu mai gasesti nicaieri baieti cu bune maniere, care sa nu minta, sa stie sa se poarte; oare unde sunt acei baieti care iti deschid usa sa intri si iti trag scaunul sa iei loc? Oare unde sunt acei cavaleri care cand te invita la o plimbare te duc intr-un loc public si nu pe o alee pustie; care iti respecta feminitatea, care te suporta in decizii si nu fac pe inteligentii etaland telefoane, masini sau case ci isi arata inteligenta prin eleganta si stilul lor ordonat de viata. Mai exista asa ceva?

Dar totodata ma intreb, unde sunt acele fete care tin la onoarea lor de a fi fata, acele domnisoare care se respecta si vorbesc frumos, care tin cu adevarul si isi tin parerea fara a se lasa influentate de "vrajelile" baietilor. Unde sunt acele domnite care nu aveau curaj sa-si arate goliciunea si care tineau la puritatea lor, unde sunt acele fete care erau interesate sa citeasca si sa stranga o cultura generala, unde sunt acele domnite care invatau sa gateasca si sa tina curatenia in casa, care se pregateau sa fie sotia din Proverbe 31.

Chiar imi doresc sa fiu domnita aceea chiar daca as fi o ciudata in mediul in care traiesc, doresc sa gasesc un cavaler care sa ma respecte si sa tina la deciziile luate pentru puritatea si devotamentul meu fata de Dumnezeu. Imi doresc...

Trimiteți un comentariu
A apărut o eroare în acest obiect gadget

Postări populare