filele mele.

sâmbătă, 11 februarie 2012

Urmariti de trecut

Ai simtit vreodata cum tot trecutul devine atat de apasator incat ai vrea sa te intorci si sa repari totul, incat fiecare vorba, fapta, sentiment de vinovatie sa-l stergi cu un burete si sa iti traiesti prezentul linistit?!?
Fiecare avem greseli, e omenesc, insa de multe ori sunt imagini, lucruri care ne rascolesc si daca avem putina omenie, devenim agitati si suparati pe noi...ca nu am luat decizia cea mai buna, atunci, cand trebuia!

Intotdeauna m-am intrebat de ce mai exista sentimentele de vinovatie daca deja ne-am cerut iertare de atatea ori, daca ne-am rugat neincetat, daca am si postit pentru asta?!? Oare e atat de insistent trecutul incat ne urmareste pas cu pas?!?

Sau, poate nu Dumnezeu e "vinovatul", El poate ne-a iertat, dar nu am reusit sa ne iertam noi! Poate niciodata nu am incetat sa ne invinovatim si sa ne culpabilizam pentru toate esecurile, pierderile, rezultatele negative...poate inca nu am reusit sa ii iertam pe cei care ne-au ranit.

Uneori, suntem atat de oameni, incat ma intreb daca mai exista vreo farama de sentimente in noi..sau s-au epuizat de tot?

Am invatat sa iert celui ce-mi greseste, dar nimeni nu mi-a spus ca e o adevarata arta sa stii sa te ierti pe tine insuti!
Am invatat ca de trecut nu ai cum sa scapi, insa viitor il poti schimba incepand cu prezentul!
Trimiteți un comentariu
A apărut o eroare în acest obiect gadget

Postări populare