filele mele.

sâmbătă, 31 martie 2012

O amnezie a sufletului.

Dupa multe zile de amanat, am reusit sa vad filmul "The Vow", un film care il recomand cu drag, e inspirat din poveste adevarata; e imposibil sa nu inveti ceva din el.

Stii ce mi-am dat eu seama? Mi-am ales meseria de psiholog pentru a ajuta la vindecarea oamenilor, dar psihologul nu poate actiona decat la nivelul creierului, el are pregatire in tot ce tine de neurologie, psihologie, psihiatrie (ma refer la psihoterapeuti si consilieri), dar am realizat ca nimeni nu poate ajuta la vindecarea sufletului! Puteti veni cu argumente ca prin terapie si consiliere se poate, sau prin alte metode, dar eu ma refer la altceva...

Avem perioade in care sufletul trece printr-o amnezie, da, o amnezie a sufletului, atat de puternica incat simte ca are sentimente dar nu stie pentru cine sunt! Sufletul ajunge intr-un stadiu in care se rataceste in propria lui viata, devine amnezic si nu mai stie de ce a ales pe acel cineva si cum ar trebui sa se comporte de acum incolo!

Am trecut prin aceasta amnezie de ceva timp, si inca invat sa-i amintesc sufletului de ce am ales sa impart sentimentele cu acel cineva, de ce am ales sa iubesc si cum sa iubesc. Probabil tine de faptul ca fiecare isi are perechea undeva acolo, tot ce trebuie sa faci e sa astepti si sa te consulti cu sufletul inainte de a face un pas.
Inca invat sa iubesc neconditionat si sa accept sa fiu acolo la bine si la rau; inca invat sa tac cand e nevoie sa tac si sa vorbesc cand are nevoie sa vorbesc; dar totodata am ramas eu, nu m-am schimbat pentru el ci el m-a luat asa cum sunt, cu tot cu vise, dorinte si defecte!

Recunosc, inca nu am trecut prin nici o proba de foc, in care sa fim nevoiti sa ne acceptam si cu rele...inca suntem "copii", dar copii sinceri care cauta o vindecare a amneziei sufletului, care a fost candva mult prea avansata pentru gandirea rationala.

Inca am amnezie, dar e atat de usoara incat daca ma fortez, imi pot aminti totul; dar se intampla ca sufletul sa vrea sa fie amnezic, pentru o vreme, sa-si adune forte noi, sa retraiasca momente placute, sa se reindragosteasca, sa treaca prin toate starile de fericire care aduc la vindecarea amneziei....

Sufletul meu vrea sa fie amnezic, asa cum tu, cand citesti o carte care ti-a placut foarte mult, ajungi sa iti doresti sa nu o fi citit, ca sa o poti reciti cu aceleasi emotii....totul tine de emotii, acele emotii puternice de care sufletul e dependent!
Trimiteți un comentariu
A apărut o eroare în acest obiect gadget

Postări populare