Dupa o pauza destul de lunga, am cautat pe undeva prin mintea mea aglomerata de ganduri si temeri, un moment in care sa scriu. Nu stiu cati dintre voi sunteti casatoriti si ati trecut prin pasii care trebuie facuti dupa nunta...sa accepti ca nu e cale de intoarcere, sa devii mai responsabil din toate privintele, sa lasi parintii in urma si sa te concentrezi pe nevoile de cuplu...e greu, nu?
Si asta nu e tot, schimbarea ce apare e si la locul de munca, esti tratat diferit dar cerintele sunt mai mari si ajungi in pragul in care simti ca motivatia ai lasat-o undeva in pragul Bisericii inainte de cununia religioasa si cand ai iesit, ai uitat sa o iei, e greu sa faci ceva in numele Domnului cand nu ai motivatie, e greu sa ajungi acasa dupa o zi in care ai investit tot ce ai mai bun din tine in altii si sa nu fii multumit ca ai avut ocazia sa vorbesti altora despre o viata mai buna...nu e greu, e imposibil sa fii multumit fara motivatie!
E greu sa faci pasi mari intr-o viata atat de scurta si de limitata de mintea noastra, e greu sa iesi din zona de comfort si sa spui ca vrei ceva nou si ceva unic, vrei ceva care sa iti dea un impuls in viata si sa te creasca, sa te motiveze si sa te ajute sa descoperi noi talanti...iubesc sa fac pasi mari intr-o viata atat de scurta!
Probabil nu intelegi scopul postarii de azi, dar daca ai trecut pe aici, cu siguranta intelegi in ce stadiu e mintea mea...iubeste, iubeste si iubeste...dar cu temeri si ganduri inutile...nu de regret ci de multumire.
Oricat de infricosator ar parea, recomand oricui, sunt contra vorbei Apostolului Pavel si incurajez casatoria, de ce? Pentru ca e cel mai minunat lucru sa nu te simti singur, sa ai cu cine vorbi despre absolut orice lucru fara sa te simti limitat sau criticat, sa ai cu cine impartasi atat bucurii cat si necazuri, sa stii ca e cineva acasa dupa o zi plina de incercari si esecuri care o sa iti spuna ca te iubeste chiar si asa...e minunat sa te simti iubit si sa poti raspunde cu aceeasi moneda si oricat de infricosator ar parea si oricat de greu e inceputul, orice strada noua are momente cand are soare si cand nu, totul depinde de punctele cardinale...iar noi ne indreptam spre sud :)
Nu stiu cum esti tu si nu stiu ce ganduri ai, dar am o intrebare...esti multumit ?!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări populare
-
Bun, am decis ce sa fac pentru a implini 20 de ore de practica pentru facultate. O sa tin un studiu cu un grup de fete din biserica, tema am...
-
Oh'Doamne, iti aduci aminte cand ai spus sa fie o "ea"? Si acum suntem multe...eu sunt una din ele..si simplul fapt ca sunt... -
Stiu, sunt fata, iar luand din Codul Bunelor Maniere fata nu invita niciodata baiatul la dans; dar eu te invit! Hai sa dansam in stilul nos... -
E prea frumoasa luna in seara asta sa nu o bag in seama...razele ei rosiatice imi bat in geam si ma indeamna sa ii raspund provocarii de a v... -
Aud tot mereu intre oameni vorba : " Viata e prea grea."...si ma intreb foarte des, comparand viata cu ce?!? Ca si orice om, si e... -
Planul lui Dumnezeu e un mister, cine suntem noi sa ne opunem imprevizibilului vietii? Caci ma gandesc la cuvintele lui nenea Filote, "... -
" Si cu acel smerit suras, cu acea blanda fata, sa faci din viata mea un vis, din visul meu o viata...era un vis misterios si bland din... -
E liniste peste tot...sunt din nou la munca...singura, defapt cu prezenta Ta. Privesc pe geam, se simte toamna...stejarii din cetate deja i...
-
Doamne, e din nou sfarsitul unei zile pe acet pamant...ma ingrozeste intunericul care apasa seara, vederea din camera mea cuprinde partea de...
-
" Intotdeauna mi-am dorit sa iti multumesc pentru tot ce esti...iti multumesc in primul rand pentru imperfectiunea din tine care e perf...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu