filele mele.

duminică, 11 aprilie 2010

Peniel.

Nu cred ca exista moment mai important in viata decat acela in care simti ca esti imbratisata de persoana care ti-a dat viata, e vorba nu de parinti, ci de Tatal Suprem.

Am fost la bine cunoscuta conferinta nationala Peniel, care a avut loc in Targu Mures; si spre surprinderea mea, s-au atins exact temele care le cautam cu atata inversunare...si nu ca nu as stii foarte multe despre subiecte, dar pentru a imi reaminti ca pocainta autentica merge exact paralel cu modul meu de viata...ce mod? Pai sunt vazuta drept persoana care e implicata in multe acte de caritate, tot felul de activitati crestine, voluntara la fundatii, stundenta si incerc sa-mi castig banii din munca mea (ore de engleza); si nu o spun spre lauda mea...chiar nu imi place descrierea..ok, as putea deduce ca sunt o persoana care ii place sa fie buna!!! Oare?

Am inteles dupa aceasta conferinta un lucru, nu e important ce fac daca nu fac pentru Domnul...degeaba sunt buna daca nu fac in numele Lui...si fac, fac multe..dar uit ca trebuie sa fac nu doar spre satisfacerea mea ci si spre satisfacerea Lui. Am inteles ca trebuie sa imi ascult parintii mai mult, daaaa si la 21 de ani trebuie sa fii ascultator de parinti; si cine ma cunoaste mai bine decat ei?

In ultima perioada m-am gandit mult la "acel ceva" ce tot astept sa se intample in viata mea, si am inteles ca defapt totul depinde de mine si de deciziile care le iau, si am decis sa fac ceea ce imi place si ma pricep cel mai bine!!!

Sa imi las inima sa fie un adevarat templu de inchinare si mintea mea sa fie plina de intelepciunea Lui, caci in final, la ce folos sa am inima dupa El si mintea dupa mine, sau la ce folos sa gandesc cum vreau eu?

Si ma intreb...tu cum te-ai intors din Peniel?
Trimiteți un comentariu
A apărut o eroare în acest obiect gadget

Postări populare