Fata in fata cu Dumnezeu.

De mica am auzit de Judecata, de ziua in care Dumnezeu o sa vina si o sa ne puna in fata toata viata noastra, cu bune si cu rele, mai ales cu rele!!! Intotdeauna am avut frica aceea de a sta in fata Lui, simteam, doar gandindu-ma, cum ma topesc de rusinea faptelor mele; ca atunci cand eram la gradinita si imi placea sa fiu "sefa" si nu lasam pe nimeni sa se joace cu ce vroiam eu, desi suna comic, stiam ca nu e bine ce fac si ca Dumnezeu ma vede...dar imi placea ideea de "Sefa", iar cu cat am crescut, am pacatuit mai mult, imi placea sa ies in evidenta, invatm bine pentru ca asa eram laudata; cautam sa ma imbrac bine pentru ca asa eram admirata; mergeam la dans, handbal, ieseam pe teren sa studiez natura pentru biologie; faceam ORICE, sa fiu in prim plan...si am reusit, sa-mi tin statutul de "sefa a clasei" pana in a12a...chiar daca la note oscilam, in functie de cat de adanc mergeam oriunde stiam ca o sa fiu luata in seama....

Pana intro zi, cand am realizat ca singura persoana care chiar ma lua in seama si la care trebuia sa apelez sa ma ia in seama era El; acela care in toti anii aceia in care, desi crescuta in familie cu frica de Dumnezeu, care ma ducea saptamanal in Biserica si parinti care imi umpleau mintea cu toate legile Lui si ce important e sa am frica de El...nu am inteles ideea aceasta decat cand am constientizat ca oamenii sunt oameni!!! 

Suflete care fiecare in parte tanjeste dupa atentie, si sunt in stare de orice sa fie luati in seama; ne hranim cu cuvinte pline de dragoste si atentie; ne place sa fim in fata, sa fim "sefii". Dar intotdeauna, acei care sunt curajosi vor fi in fata, se vor considera sefi si vor uita, sau nu vor crede ca exista un Singur Sef..

Eu am realizat, si acum, dupa atatia ani, samanta care au aruncat-o parintii,...a sadit o frica imensa de ziua aceea, in care El imi va derula toata viata mea...si eu...eu voi recunoaste...desi si acum simt cum ma voi topi de rusine a ceea ce am vrut sa fiu, ceea ce am fost....dar e bine...ca ceea ce sunt acum, cauta Fata Lui....si nu fata oamenilor; si poate...poate a uitat El...mai repede faptele mele...decat oamenii...care tot ce e negativ, nu uita niciodata despre tine....

Eu, nu stiu cand o sa am ultima suflare, nu stiu daca apuc batranetea, nu stiu daca imi termin tineretea; dar un lucru stiu sigur....nu mai vreau rusine in fata Lui...vreau sa stau linistita si cu capul sus....am facut ce am putut mai bine !!!!