O viata de rugaciune.

Da, la acest titlu se rezuma viata noastra. Toata viata suntem intr-o continua rugaciune, fie ca e vorba de Dumnezeu, de speranta sau de oameni.

In orice imprejurare ne rugam sa fie bine, sa ni se implineasca dorinta si sa fim fericiti.

Doar ca nici oamenii si nici acea "speranta" de care se agata muritorii nu reusesc ce reuseste Dumnezeu, si anume, sa deosebeasca fiecare glas. In Psalmi, Dumnezeu este descris in mod poetic, ni-L putem imagina ca un Soare ce poate patrunde peste tot cu razele lui. Probabil Psalmistul l-a descris asa pentru a putea intelege ca planul Lui implica intreaga omenire, cu tot cu necredinciosi !

Poate pentru a deveni oameni cu o viata de rugaciune pura si simpla, si normal, satisfacatoare; ar trebui sa intelegem ca nu trebuie noi sa asteptam sa puna El mana pe planul nostru si sa ni-l conduca, ci noi trebuie sa apucam de planul Lui si sa ne lasam ghidati, doar asa Dumnezeu va reusi sa puna mana pe viata ta.

Stii ce e interesant la viata omului plina de rugaciune?!? Ca de fiecare data cand ne rugam, dar nu la Dumnezeu, ci la oameni sau "speranta", in momentul cand suntem aproape sa se implineasca visul, Dumnezeu ne trezeste la realitate, si ne face sa intelegem ca visele noastre mor cand actioneaza Dumnezeu !!!

Oamenii sunt cei mai buni cersetori in rugaciune....luam rugaciunea ca o oportunitate de a avea mai mult si mai mult....dar uitam ca rugaciunea defapt e o conversatie cu Dumnezeu si nu un monolog, cuprinde pasi si nu doar sa ceri...e nevoie de curaj si nu de nevoi...rugaciunea nu e sfanta, insa daca o faci pe placul Lui, te sfinteste!!!

Deci hai...sa avem o viata de rugaciune in fata Lui si nu in fata oamenilor!!!