Desi mi-am luat un angajament sa postez zilnic, m-am oprit din a posta...nu din a scrie, a aduna povesti si peisaje din cuvinte in inima mea.
M-am oprit din teama de a arata vulnerabilitatea in care eram scufundata la mijlocul lunii, gandindu-ma la aceasta reactie a mea de a evita sa scriu pe blog am ajuns la concluzia ca reactia fizica la necunoscut este prezenta si la mine, un amestec puternic de teama, anxietate si vulnerabilitate m-au cuprins intrutotul. Ca sa ma fac inteleasa, a fi departe de casa pentru prima data se Sarbatori, a avea langa mine pe sotul meu si atat, m-a facut sa cad in aceasta reactie normala, cum ar numi-o psihologii.
Nu stiu daca sunt singura care atunci cand trec printr-o stare imi place sa citesc despre asta, asta am si facut, citind cartea "Darurile imperfectiunii" de Brene Brown, asteptam sa gasesc definitii si tehnici de trecere peste aceste stari...raspunsul scriitoarei insa a fost : Rugaciunea seninatatii. Stiam rugaciunea, aproape pe de rost, insa niciodata nu am stat sa cuget si sa simt rugaciunea...astazi am facut asta si am ajuns la concluzia ca fac si eu parte din categoria de oameni care prefera sa se complaca si sa se planga de situatiile in care se afla fara a incerca sa schimbe in mod practic ceva. Rugandu-ma sincer si cu o dorinta arzatoare de a-mi schimba starea, am primit o ghidare inteleapta, sa invat sa accept lucrurile care nu le pot schimba. Gandidu-ma la acest lucru am inteles ca defapt nu vreau sa schimb nimic, nu momentan, nu doresc sa fiu in Romania acum, cand sunt in mijlocul visului de a termina un Master in Anglia.
Un alt lucru care l-am primit in timpul rugaciunii a fost sa inteleg ca Dumnezeu nu vrea sa traiesc nici o alta zi, decat ziua de astazi. Dumnezeu ma vrea prezenta cu tot ce sunt doar astazi, pentru ca noi depindem de El ca sa fim impliniti, si cum am putea sa ne umplem de El daca nu suntem prezenti in prezent?!
Inca am vise si dorinte, le tin in suflet si le las la vedere pentru Dumnezeu, dar ma lupt sa fiu prezenta astazi, si maine voi spune la fel!!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări populare
-
Cand am crezut ca mai am putin sa pasesc pe drumul bucuriei, m-am simtit impinsa inapoi, la inceputul drumului. Acum mie sufletul din nou af...
-
Am ajuns intr-o lume plina de umbre...calatoria mea parea sa fie mai lunga decat speram. Am ales o strada, era luminata...dar nu era lumina ...
-
Suntem ca paianjenii care incarca lumea cu panze, panze negre, pline de dezbinare si ura; oferim cu atata simplitate parerea noastra fara sa...
-
9-10-11 Decembrie au fost 3 zile in care oamenii care au incercat sa ma ispiteasca au reusit sa imi aduca aminte ca Dumnezeu vrea sa il laud...
-
Pentru lipsa mare de postari din anul acesta m-am decis sa scriu in luna Decembrie cate o postare zilnica, un fel de Advent Blog Month si sa... -
Yesterday, after school I was waiting for my bus in a bus station and an old man came to me, and asked if I know english, I said "yes... -
.jpg)
Mi-e dor de Tine, de binecuvantarea Ta, de imbratisarea Ta, de pacea Ta. Mi-e dor de mine, de zambetul meu, de calmul meu, de pacea mea. As ... -
Ai simtit vreodata cum tot trecutul devine atat de apasator incat ai vrea sa te intorci si sa repari totul, incat fiecare vorba, fapta, sent... -
Am fost intrebata de ce nu mai scriu pe blog, e simplu, sunt prea revoltata, as parea o persoana care detesta 100% lumea in care ia fost dat...
-
"Ma simt atat de mica cand ma uit la ce am...ma simt atat de neputincioasa in ce am de facut...ma simt atat de goala pe cat de plina su...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu