filele mele.

sâmbătă, 5 martie 2011

Partea III din viata unei anonime :)

Era dimineata devreme, cand a deschis ochii speriata si a suspinat usor. "A fost doar un vis" se gandi ea si incerca sa adoarma la loc, dar nu a mai putut, simtea nevoia sa intampine rasaritul soarelui, chiar daca doar prin fereastra. S-a invelit in patura ei favorita si s-a inghemuit pe bancuta de sub fereastra si privea plina de admiratie cum primele raze ii zambesc de dupa dealul plin de zapada. Se simtea din nou copil, din nou toate gandurile si dorul i-au revenit in gand, se simtea capturata in memoria ei, dar era un moment atat de placut incat nu avea puterea sa se retraga; dorinta de a fi din nou copil, dorul de acea camera a ei, doar simpla idee de a fi din nou copil, o coplesea  si lacrimile pline de zambet au inceput sa se rostogoleasca pe obrajii improspatati de somn...era atat de simpla si de frumoasa...sufletul ei stralucea in privire iar razele Soarelui au inceput sa ii accentueze luciul din ochi, sclipea in splendoarea rasaritului...se simtea iubita, Domnul a adus putin Soare si aceasta noua zi.

In timp ce privea ingandurata, se gandi sa isi inceapa partasia de dimineata; de ceva vreme a renuntat la idee din cauza prea multor incercari si probleme; dar dimineata aceasta era deosebita si merita multumire din plin.
Ca in vremurile din trecutul apropiat, si-a inceput ziua cu Dumnezeu, ceea ce a umplut'o de puterea necesara sa infrunte o noua zi plina de norii care urmaresc sa-i acopere sclipirile din sufletu'i bland...

Dupa partasie, cobori la masa, ceea ce o astepta era peste asteptarile ei; mama ei pregatea micul dejun, tatal ei pregatea cateva versete pentru o partasie in familie, iar fratele ei impreuna cu familia lui, au decis sa ia parte si ei la micul dejun si cautau cantece in vechea Harfa a mamei ei. Era uimita si nu isi putea stapani lacrimile de bucurie....atat de repede sa-i fi raspuns Domnul la rugaciune?!? Sau...

Dupa ce au servit micul dejun, tatal a inceput cu o rugaciune, era atat de plina de cuvinte sincere si simple....dupa ce a citit cateva versete, mama ei a inceput sa fredoneze o melodie veche si plina de sinceritate...era o dimineata binecuvantata in familie; iar asta a facut'o sa aibe mai multa putere sa infrunte adevarata lupta din viata!!!

Dupa'amiaza a surprins'o cu o vizita neasteptata a prietenului ei, care dupa programul de Biserica a vrut sa treaca pe la ea; nu a mai avut timp sa o intrebe de ce nu a fost si ea, pentru ca dorinta ei de a impartasi ceea ce s-a petrecut recent in casa ei, era atat de aprinsa incat cuvintele ieseau fara opriere. Surprins, baiatul sopti "Intradevar, unde se aduna 2 sau 3 in numele Lui, El e acolo; mi'as fi dorit sa fiu aici si eu!!"
Fata, surprinsa de raspunsul lui, spuse "Intradevar, pana acum plangeam cand nu avea cine sa ma aduca la Biserica, dar acum sunt linistita, Biserica e acolo unde vrem noi sa fie!!!"

Pacea care se revarsa neincetat peste ea, il coplesea pe baiat. Imbratisati, au inceput sa ii multumeasca Domnului pentru familiile lor si pentru relatia lor atat de binecuvantata....Inainte de a'si incheia minunata si simpla zi, a decis sa o incheie cum a inceput'o, mai ales ca in aceasta zi ceea ce numea ea incercare, parca nu a mai avut putere asupra sufletului ei...nu a fost o rugaciune, ci a fost o partasie de multumire...apoi, adormi linistita cu dorinta ca a doua zi sa fie la fel....

Iar Domnul, plin de bucurie ca inca un copilas a inteles adevarata partasie si importanta a Lui in viata noastra, o mangaie pe fata lin si ii  oferi o noapte protejata de insusi mana Lui.

Acum va soptesc si eu, cautati partasia si apoi somnul...ca atunci cand somnul va e framantat sa fiti plini de intelepciune :)

Va soptesc...o noapte binecuvantata si pe curand,
Anonima.... :) 
Trimiteți un comentariu
A apărut o eroare în acest obiect gadget

Postări populare