filele mele.

luni, 18 februarie 2013

Tu citești site-urile creștine?

Sunt atât de sătulă să intru pe site-urile de știri creștine și să văd cât de mult se aseamănă cu cele din mediul laic, contează numărul cititorilor, că doar ăia aduc banii sau faima! 

În ce sens se aseamănă? Să ne gândim în primul rând la bârfă, păcat care oricum e răspândit în mediul creștin enorm de mult, cu toții avem ceva de adăugat despre cutărică, chiar dacă nu vorbim niciodată cu el. Din păcate majoritatea articolelor care le citesc pe site-urile creștine sunt legate de pastori care par rebeli, spun par pentru că nu suntem noi în măsură să judecăm, sunt legate de misionari care fac lucrarea pentru bani, de cântăreți creștini care cântă pentru bani, etc., țin să menționez că aceste știri le-am citit atât pe site-uri românești cât și britanice sau americane. 

Sunt dezamăgită de noi, creștinii care ar trebui să folosim internetul ca o sursă de evanghelizare, de informare sau de socializare; nu o sursă de motive de bârfă , de a stârni controverse, de a încuraja taberele sa fie cât mai pronunțate. E o lăcomie în noi de a ști că persoanele care au ajuns undeva sus în mediul creștin fac ceva greșit care îi pot doborî; dar oare noi ce ar trebui să facem pentru cei încercați, fie că sunt vinovați sau doar acuzați fără dovezi? Probabil răspunsul oricărui credincios ar fi să ne rugăm și să îi îmbărbătăm, dar noi ce facem? Aruncăm cu pietre ca în pilda cu femeia acuzată de curvie, suntem buni judecători când vine vorba să îi judecăm pe alții, dar suntem tare îndurători când vine vorba de noi. Avem întotdeauna pietrele pregătite să aruncăm în oricare suspect, avem o gură largă să răspândim păcatele celuilalt și niciodată nu uităm să adăugăm ceva, să sune mai grav sau de ce nu, mai ,,telenovelatic,, pentru că ne place suspansul. 

Până și predicile au ajuns din învățături biblice să fie adevarate lecții de judecată, în care suntem arătați cu degetul, fie lecții de îmbrăcăminte, fie bătălia dusă între taberele cu gânduri diferite în ce privește Botezul cu Duhul Sfânt. Sunt enervată când vin acasă de la Biserică și nu știu să spun ce am învățat nou, ce aș putea spune? Că sora ce a spus poezia de dimineață purta sandale și a ispitit un frate din cauza asta și am rămas cu întrebarea dacă e vina fetei sau a fratelui? Să mă mândresc că am mai auzit o așa numită predică în care ni se spune că dacă nu avem vorbirea în limbi nu ajungem în Rai? 

De ce sunt atât de pornită? Pentru că m-am săturat să văd oameni fericiți pentru statutul lor profesional dar atât de nepăsători dacă sunt sau nu fericiți spiritual. Mă revoltă că  nu mai găsesc oamenii de pe vremea bunicii, care să vină să îți bată la ușă și să îți spună că ar vrea să aibă un timp de rugaciune cu tine, nu mai există oameni pe care să te poți baza la orice oră din zi sau noapte, nu mai exista oameni! 

M-am săturat să mă las dus de val cu voi, cei care vă regăsiți mai sus, m-am săturat să spun la final de zi ce am realizat pentru mine pe plan profesional dar să nu am nici o laudă de adus Domnului; m-am săturat să am un loc de muncă într-un mediu creștin și totuși să am timp de Dumnezeu atât de puțin...poate sunt perfecționistă, dar asta nu e o scuză de a nu încerca să ies din cercul acesta de oameni ce nu suntem! 



Trimiteți un comentariu
A apărut o eroare în acest obiect gadget

Postări populare