M-am trezit si am privit pe fereastra, era totul alb iar fulgii erau atat de mari, mi-am adus aminte de diminetile copilariei in care eram trezita de mama sa vad minunea Ta ce o asterni pe pamant, albul pur care schimba peisajul mohorat al toamnei intr-un peisaj plin de emotie si bucurie!
Am stat si am privit cum minunea se intampla, cum fiecare coltisor aramiu se imbraca in alb curat, parca si padurea zambea in timp ce o imbracai. Iar dealurile asteptau sa fie acoperite de o patura groasa de zapada!
Era foarte devreme, am decis sa las ninsoarea sa isi termine de pictat peisajul si intre timp sa mai dorm, dupa 3 ore m-am dus din nou la fereastra si totul era pustiu, ruginit si trist; am crezut ca am visat, insa cateva pete de alb mi-au dat de inteles ca a fost acum cateva ore alb...insa razele puternice au topit intr-o clipita totul!
Am ajuns la concluzia ca asa suntem si noi, oamenii, ne dam seama ca suntem fara scop in viata cand ajungem sa nu mai avem pe cine sa ne bazam, cand financiar nu mai putem pasi, cand ne simtim singuri si parasiti, doar atunci apelam la El sa ne innoiasca, sa ne acopere cu o patura alba si sa puna peste noi puritate. Dar ca si anotimpurile, sufletul nostru e jucaus, ii place sa se joace, nu ii place nici cald nici rece, prefera sa fie caldicel! Iar dupa ce ajungem sa fim impacati cu El ne saturam de caldura Lui si de reguli si vrem sa intindem putin coarda, putin azi, putin maine...iar peste o luna ne trezim din nou in mocirla de odinioara! Si cautam din nou patura lui alba si pura!
Ma intreb, Dumnezeu nu se satura de noi?!? De cat de indecisi suntem, de cat de mult de mintim singuri, de cat de mult ne dorim doar noua binele, nu conteaza restul!
Cand citesc ca El isi doreste sa fim asemenea Lui, vesnic puri, si nu asemenea iernii care trece si vine si trece...
Vine Craciunul, sarbatoarea preferata, si nu pentru cadourile care le daruiesc sau le primesc, ci pentru ca sarbatoresc minunea nasterii Lui si tot ce imi doresc e sa imi ofere echilibrul fulgilor de nea, atunci cand ma avant pe drumul Lui sa stiu unde trebuie sa imi astern sufletul incat patura de suflete pure din planul Tau sa fie pe placul inimii Tale!
La fel, la fel va doresc si voua suflete albe!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări populare
-
Cand am crezut ca mai am putin sa pasesc pe drumul bucuriei, m-am simtit impinsa inapoi, la inceputul drumului. Acum mie sufletul din nou af...
-
Am ajuns intr-o lume plina de umbre...calatoria mea parea sa fie mai lunga decat speram. Am ales o strada, era luminata...dar nu era lumina ...
-
Suntem ca paianjenii care incarca lumea cu panze, panze negre, pline de dezbinare si ura; oferim cu atata simplitate parerea noastra fara sa...
-
9-10-11 Decembrie au fost 3 zile in care oamenii care au incercat sa ma ispiteasca au reusit sa imi aduca aminte ca Dumnezeu vrea sa il laud...
-
Pentru lipsa mare de postari din anul acesta m-am decis sa scriu in luna Decembrie cate o postare zilnica, un fel de Advent Blog Month si sa...
-
Yesterday, after school I was waiting for my bus in a bus station and an old man came to me, and asked if I know english, I said "yes...
-
Mi-e dor de Tine, de binecuvantarea Ta, de imbratisarea Ta, de pacea Ta. Mi-e dor de mine, de zambetul meu, de calmul meu, de pacea mea. As ...
-
Ai simtit vreodata cum tot trecutul devine atat de apasator incat ai vrea sa te intorci si sa repari totul, incat fiecare vorba, fapta, sent...
-
Am fost intrebata de ce nu mai scriu pe blog, e simplu, sunt prea revoltata, as parea o persoana care detesta 100% lumea in care ia fost dat...
-
"Ma simt atat de mica cand ma uit la ce am...ma simt atat de neputincioasa in ce am de facut...ma simt atat de goala pe cat de plina su...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu