De suflet...

Cand am crezut ca mai am putin sa pasesc pe drumul bucuriei, m-am simtit impinsa inapoi, la inceputul drumului. Acum mie sufletul din nou afundat in tristete, iar lacrimile curg siroi, credeam ca a fost un an al binecuvantarii, dar cine ar fi crezut ca tine doar o clipa?

Ma simt prea fara de speranta sa mai multumesc ca am o viata...ma simt prea goala de vreun zambet sa pot lupta fara vreun scrajnet...Ma vezi? Auzi? Imi simti vibratia inimii care nu mai are ritmul vechi?

Am asteptat si inca astept sa imi calmezi inima-n piept; ma simt un fulg fara de loc, ma simt o pana fara scop, ma simt golita de puteri, si'acum pasesc spre nicaieri...

Ma cauti? Ma vezi? Ma simt blocata intre pereti...iar valurile de necaz nu vin pe rand ci vin'odat'fara simtire in al lor glas. De ce sunt om? De ce mai simt? De ce ma lasi sa fiu zdrobit?

Stiu, si Tu ai tacut si inghitit, desi durerea te-a lovit...stiu, te-ai lasat lovit de noi, sa fim Mireasa Ta apoi! Insa dureri fara vreo raza..sunt grele si pline de ocara.

Ma simti? Ma vezi? Stiu, nu te-am prea cautat, insa Tu auzi dorinta din adancul sufletului meu, auzi strigatele tacute si lacrimile interioare, iti soptesc din nou...inca astept acel miracol care doar Tu il poti implini!!!