filele mele.

vineri, 30 ianuarie 2009

Ia-ti un timp si gandeste-te...


Mi s-a zis sa iau o pauza din gandit, sa nu mai gandesc asa mult, sa nu ma mai stresez atata..pur si simplu sa stau si sa ma relaxez..ma gandesc..exista in viata timp pentru asta? Cum as putea sa opresc gandurile si sa stau, pur si simplu sa nu fac nimic?
Dar, daca nu gandesc, cum stiu care e visul meu? Cum pot sa-mi ating visul fara gandire? Ma gandeam la o secventa din "The ultimate gift", actorul principal la inceput a avut o viata de lux, avea orice si oricand dorea el, nu stia ce inseamna cu adevarat sa gandesti dar sa si pui in aplicare gandirea ta. Am incercat sa compar subiectul principal al filmului cu relatia mea cu Dumnezeu, sa nu raman din film doar cu o idee ci sa raman cu un intreg arsenal de idei care nu doar sa ma puna pe gandit ci sa ma si puna pe facut...de exemplu..oare cat de statornica sunt eu in fata Lui daca am acceptat sa traiesc dupa El doar stiind ca in final voi gusta dintr-o mare binecuvantare, sau cand sunt in fata unei incercari mari, am posibilitatea de a alege, iar eu daca privesc atent, pot decide sa las totul balta si sa continui pe alt drum sau pot lupta si sa stiu ca in final voi gusta din marea Lui binecuvantare. Am invatat de curand ca atunci cand alegem calea fara lupta, Domnul ramane intelegator dar va veni vremea cand ne va trece din nou prin acele vai, e imposibil sa ajungem Sus cu lupta neterminata, am invatat ca pentru orice lucru vine o vreme cand trebuie sa ma lupt sa ajung la siguranta ca imi apartine pe deplin...dar stiu ca atunci cand aleg calea usoara la urmatoarea incercare care mi-o da El vor fi lupte mai grele si mai pline de ceatza...si atunci ajung la concluzia ca atunci cand ajungi in intersectie ceea ce alegi ori te duce la inceput printr-o lupta care e mai mult dusa si curand achizitionezi premiul ori alegi calea usoara iar in final te alegi cu o batalie care o vei duce mai mult singur.
Sa revin la film...actorul pare ca a ales la inceput calea usoara si a avut permisiunea sa guste din ea multi ani dar in final pentru a putea gusta din perspectiva Lui, a fost trecut printr-o vale, de la vagabond la prizonier..iar in final deoarece nu doar ca a suportat consecintele dar a si invatat din ele a reprimit ce avea dar cu un bonus mai mare...binecuvantat atat pe plan financiar cat si familiar si spiritual.
Tu ce drum ai ales? Ce decizie ai luat? Ai lasat in urma ce iubesti doar de dragul usurarii luptei? Intrebarile mi le-am pus si mie si am gasit in mine ascunse intr-un sertar al sufletului niste dorinte, care am ales sa nu le mai doresc pentru ca ar fi prea grea lupta sa reusesc...de exemplu...familia, cred ca orice crestin isi doreste sa aibe o familie binecuvantata, cum aleg persoana care ma va ajuta sa fac asta? Eu am decis sa las in mana Lui..dar El mi-a deschis usi si eu le-am inchis, am considerat ca nu merita sa lupt pentru atata...dar acum, din cauza ca am inchis atunci mi le-a redeschis si m-a intrebat..acum ce aleg? Sa duc lupta cea grea sau sa inchid din nou si sa mai astept? M-a invatat ca pentru asta nu am nevoie de El, decizia imi apartine...
Am invatat ca a umbla prin credinta nu inseamna a inceta sa mai gandesti, sa mai visezi sau sa te auto-corectezi, citeam in "Cuvantul lui Dumnezeu pentru astazi" o fraza care mi s-a intiparit in minte " Intelepciunea spune sa faci tot ce poti, apoi sa te increzi in Dumnezeu sa faca ceea ce tu nu poti. Credinta si planificarea minutioasa merg mana in mana." Cat de adevarate sunt cuvintele acestea si cat de naivi suntem cand spune in orice lucru ca va fi cum vrea El dar de fiecare data sfarseste cum am vrut noi si ajungem intr-un prag al disperarii si spunem ca nu intelegem de ce noi, mi se pare normal sa fim noi cei care ajungem ca disperatii...cand doar spunem si nu facem nimic...mie personal mi s-a intamplat de multe ori sa spun ca astept sa-mi raspunda El...dar dupa o lunga asteptare observam ca nu faceam nimic in privinta asta...Domnul ne implineste dorintele dar pentru asta trebuie sa ne treaca printr-o vale ca sa invatam sa apreciem darul mai mult. Tu cat de naiv esti? Dai cu piciorul usor in dorinta ta? Ce prostuti trebuie sa fim in fata Lui, cand ne luptam o perioada in gand cu dorinta noastra de a avea acel lucru, iar in final cand ne trece printr-o ultima vale dar ne da siguranta ca daca vom trece El ne va da acel dar, lasam totul balta si spunem poate El a vrut sa ne deschida ochii ca nu e pentru mine...daca nu era pentru tine de ce ti-ar mai fi pregatit campul de lupta?
Nu stiu daca intelegi ceea ce vreau sa spun..dar concluzia mea ar fi..merita atunci cand ajungi in intersectie cu visul tau sa alegi calea cea grea altfel nu te vei bucura niciodata de acel vis..probabil cand alegi calea cea usoara la inceput vei simti o usurare ca ai scapat de lupta, dar cu timpul vei vedea ce ai pierdut..un dar ceresc..un dar divin..:)
Uita-te in tine...ce vise ai? Unde ai vrea sa ajungi si ce ai vrea sa devii? Esti gata sa o iei pe calea cu lupte? Sau inca esti prea pueril si o iei pe calea usoara si lipsita de incercari majore?
Trimiteți un comentariu
A apărut o eroare în acest obiect gadget

Postări populare