Se spune ca e toamna, ca toamna si-a intrat in drepturi, dar la fel ca si in mine, nici natura nu doreste sa renunte la caldura verii; care parca iti mai da speranta de un trai mai bun, de o recolta plina de belsug si de un suflet fericit.Se spune ca e toamna, desi inima mea zburda ca un copil in vacanta de vara, ca o fetita ce are o singura grija, "ce rochita sa poarte maine..." .
Se spune ca e toamna, dar inca padurea nu e ruginita si nici diminetile nu sunt pline de bruma si frig...iar ziua...e prea plina de raze calde...care ne incalzesc inca zambetele de oameni fericiti si lacrimile de oameni tristi .
Poate vara nu vrea sa plece pana nu mai dansam inca o data in ploaie, pana nu invatam sa iubim cu caldura, pana nu zambim ca o floare inflorita, pana nu daruim ca soarele razele lui, pana nu oferim sprijin ca un nor umbra in mijlocul caniculei...poate vara nu trebuie sa plece inca!!
Sau poate...e doar o greseala a naturii, o intarziere a toamnei, si noi...noi o sa ramanem la fel...fara zambet si fara suflet...goi si reci, ca o iarna geroasa si fara culoare...uitand ca viata nu e a noastra, ci e a unui scriitor care ne-a scris asa de minunat, dar care ne-a lasat sa fim liberi arbitrii, sa alegem povestea Lui sau propria poveste, iar noi, din orgoliu, alegem ce credem ca e mai bun, uitand ca scriitorul intotdeauna vede si Viitorul...
E totul cu poate si daca....dar cu El e totul Da si Asa o sa fie!!!
Tu cu ce iti invelesti inima? Cu vara mea sau toamna ta?!?
