filele mele.

luni, 14 ianuarie 2013

De o frumusete rara

" Pasind in liniste deplina privi spre Luna adormita, zambi curat si fara grija, grabita parca de-o ispita. Pasea grabit si fara planuri, se'opri o clipa in oglinda, oglinda lacului din vale, care te duce in ispita. 
Era frumoasa si gingasa, se oglindi putin in lac, apoi zambi si isi scutura parul in vantul rece al iernii, era un frig de nedescris, un ger napraznic cu cer senin. Insa, ei nu ii pasa deloc, vroia oglinda sa se vada, sa se asigure ca frumusetea nu a plecat de la ea, iar mandria tot crestea.

Pe buna cinste se placea, insa in urmatoarea noapte, in graba ei spre lacul din vale, vazu un om oprit in cale, parea sarman si nevoias, dar fata era prea grabita ca sa opreasca vreo clipita, isi grabi pasul si zambi, privi spre Luna'n cer senin si se gandi ce buna e ca multumeste pentru natura ce o inconjoara, ca isi face timp sa admire frumusetea cu care a fost inzestrata, la intoarcere din lac, vazu un om imbracat in alb imaculat; era inalt, frumos si zvelt cu zambetul mereu pe el. Acum, fata nu se grabea, si-a admirat podoaba sa, era sigura ca e frumoasa si se opri sa ii vorbeasca, zambi fugar in fata lui si incepu sa ii vorbeasca, dar omul privi inauntrul ei si ceata era grea si deasa. Nu o lasa sa isi termine vorba ca o opri si ii vorbi, cald si frumos, zambi duios : 
- Ai o frumusete aparte, insa inima'ti straina de tot ce inseamna vina, vina de pacatul mandriei, de al falei si a rusinii; nu ai o constiinta impacata si nu stii sa iubesti lumea toata. Imi doresc sa cresti in Mine, in bunatate si prin suspine sa lupti cu cei care sunt prinsi , captivi in lumea de oglinzi! 
 
Dupa aceste vorbe drepte, omul disparu in ceata deasa si geroasa, iar fata incepu sa planga si suspina adanc in urma; apoi vazu o alta fata, care pasea grabit spre apa, insa frumoasa noastra fata striga cat o tinea gura sa  toata : 
- Oh'nu cadea si tu'n ispita, nu lasa oglinda sa te inghita, e dulce tare in afara dar e te tinteste spre povara, poavara mandriei si a falei, care te trage departe de binecuvantare. 

Fata cea noua deveni speriata si renunta la lac indata, apoi frumoasa noastra fata se porni in lumea toata sa spuna cat e de minunata, fiind salvata de al sau Tata! "
Trimiteți un comentariu
A apărut o eroare în acest obiect gadget

Postări populare