filele mele.

luni, 8 februarie 2010

Ai vrea o calatorie in Intunericul Intelectual?

M-am trezit cu un dor de a merge intr-o calatorie in mintea mea, mi s-a facut dor de plimbarile prin cetatea Sighisoarei, o zi de toamna, cu un covor primitor de frunze uscate; era mirifc, splendid, superb! Mi dor de bancuta din cimitirul cetatii, ma calma...privelistea!
Am pornit in calatorie, sperand ca imaginatia fiind stresata de sesiune nu ma va duce pe alte drumuri; in final am ajuns, cum am sperat, in cetate, doar ca era primavara, razele soarelui imi incalzeau obrajii, ochii imi sclipeau de fericirea visului implinit, eram in cetate!
Ca intotdeauna aveam o carte in geanta, ma asez pe banca preferata si incep sa citesc, cand din nou imaginatia incepe sa faca ce vrea ea, necontrolabila mie; a fost un cineva sau ceva era oricum; nu il puteam privi...era prea plin de lumina intunecata, a venit sa-mi spuna ca exista divinitate:
- Ai vrea sa vii cu mine intr-o scurta calatorie? E o vreme favorabila pentru un tur prin intunericul intelectual.
- De ce as vrea sa merg in intuneric daca eu sunt fiica a Luminii?
- Iti place sa gandesti, in intuneric esti liber arbitru, faci ce vrei, cand vrei si cum vrei!
- Suna bine, chiar imi place sa gandesc defapt mai degraba prefer sa meditez.
- Si asta poti face, e doar o calatorie, e gratis!!!
- Gratis? Si eu ce am de castigat din toata asta?
- Ai facut o calatorie si in Lumina si ai primit darul de a devenii fiica Luminii; daca iti place poti devenii fiica Intunericului Intelectual.

Cam asa a tinut o perioada conversatia, ma ademenea, sunt om! Firea ma tragea sa merg, cine nu ar vrea sa poata sa faca ce vrea si cand vrea, totul fara legi, reguli si Cuvant?!? Am crezut ca eu, dar nu...nu as vrea sa cred ca facand ce vreau e bine, totul ar deveni un viciu!
Da, imi place sa meditez, asa ca inainte de a raspunde am meditat, si nu e minunat sa ai intelepciune? Am ajuns sa privesc in jur si sa inteleg ca lipsa de curaj moral pentru a nu pasi pe urmele trasate de lume ii conduce pe multi sa-i urmeze pe cei invatati si, prin impotrivirea lor de a cerceta pentru ei insisi, ajung legati fara nadejde in lanturile Intunericului Intelectual.
Am refuzat...m-am retras din calatorie si am revenit la realitate; e grea realitatea din prezentul meu dar e mai blanda decat o viata in Intuneric!
Trimiteți un comentariu
A apărut o eroare în acest obiect gadget

Postări populare