filele mele.

marți, 19 ianuarie 2010

Scrisoare deschisa.

Draga suflete nemantuit, iti scriu cu speranta ca vei citi si ne vei ierta pe noi, toti care se presupune ca suntem mantuiti, dar uitam ca trebuie sa si demonstram acest lucru.

Cat conteaza ce iti doresti in adancul sufletului, prin mintea ta plina de neintelesuri ascunse, de idei care ar fi putut fi puse in practica si ajuta la ceva in lume? Dar tu de unde sa stii adevarul? Noi, sufletele mantuite, trecem pe langa tine si ne gandim ca poate vei veni la biserica si vei afla scopul si modul in care poti fi salvat, iar daca ne atrageai atentia te pomeneam in rugaciuniile noastre cand ne aminteam, dar cum ispita e mare, in doua cuvinte terminam pentru ca avem nevoie de timp sa cerem: o viata mai buna, masina, sot, sotie si toate celelalte pentru noi. Ne gandim ca suntem tineri si daca nu cerem noi nu o va face nimeni. Si mai zicem ca ne este mila de voi, de tine, suflet nemantuit.

Am fost creati din tarana si a fost pus un suflet in noi, dar cum sa stii ca nu trupul trebuie lucrat sa arate impecabil, ci sufletul? Prea putin au contat pentru mine strigatele tale de neputinta, te-am lasat singur cand puteam face ceva pentru tine. Cine sa-ti spuna daca noi, sufletele mantuite, suntem preocupate de cum sa fim mai buni si mai populari? Noi suntem: “100% pentru Hristos.”

Cu responsabilitate marturisesc ca am putut sa fac mai multe pentru voi si nu am facut, iar atunci cand am incercat sa fac ceva, simtindu-ma mustrat de cugetul meu, actiuniile mele au fost prea slabe sa va atraga atentia asupra pozitiei mele. Am incercat sa stau cat mai mult in patratul meu, gandindu-ma ca asa e mai confortabil si placut. Mesele bogate cu intalniri de tineret, programe binecuvantate cu cantari si mesaje, partasie fara numar – toate acestea m-au ajutat sa uit de voi, nelasandu-va sa va hraniti nici cu firimituriile cazute de la mesele noastre, ale pocaitilor.

Dragostea am folosit-o doar atunci cand am simtit, uitand ca este o alegere continua, putand in acest fel sa iubesc neconditionat, fara sa ma uit la infatisarea omului sau la statutul sau social. M-am ferit sa va spun adevarul care va poate face liberi, motivul pentru care ati fost creati sau sensul vietii care va da valoare si identitate proprie, lasandu-ma dus de sentimente mediocre de comoditate.

In final, suflete nemantuite, va rog sa ma iertati. Iertati-ma ca m-am gandit la mine si nu la voi, iertati-ma ca, desi ma rugam pentru voi, aveam ocazia sa fac ceva pentru voi si nu am facut. Totodata va rog sa iertati toate sufletele mantuite care nu si-au dat seama de importanta adevarului pe care il detin si nu il folosesc indeajuns.

lusion&maya

Trimiteți un comentariu
A apărut o eroare în acest obiect gadget

Postări populare