filele mele.

miercuri, 25 mai 2011

Traim in secolul 21 !!!!

Azi la programul de copii intre 6-10 ani, am avut subiectul "Rugaciunea"; primul lucrul care l-am facut cu voluntarele din America, a fost sa ii intrebam cand se roaga ei si pentru ce; mi-au mangaiat sufletul cand i-am auzit ca desi vin dintr-un mediu atat de saracacios si lipsit de orice urma de modernism, sunt multumitori Domnului ca au o familie si prieteni de joaca; ca au unde lua o masa calda pe zi si unde invata despre Dumnezeu; ca desi sunt saraci la Dumnezeu ii pasa!!!!

Oare oamenii care au ajuns sa fie dependenti de orice tine de modernism, care nu ar putea sta nici 3 zile fara o baie modernizata cu toate conditiile, care nu ar rezista sa stea fara curent, fara camera proprie si pat confortabil; care nu stiu ce e aia sa te trezesti dimineata fara mancare pe masa, sa ai doar 3 schimburi de haine, sa nu iti permiti dulciuri decat la ocazii speciale, etc. 

Oare mai suntem ca Pavel care accepta orice conditie pentru a vesti Cuvantul?!? Dumnezeu ne vrea pescari de oameni, cum putem fii daca modernismul ne fura timpul? Daca importanta modei, tehnologiei si a nevoilor personale sta inaintea nevoilor Lui?!? 

Suntem prea obisnuiti cu tot ce inseamna viata din secolul 21, suntem prea obisnuiti cu tot ce inseamna comoditate si nevoi personale, suntem prea obisnuiti cu obisnuinta!!! 

Nu doar ca uitam de scopul nostru ca si crestini, dar uitam pana si ce inseamna sa fim prieteni adevarati; prietenii care in nevoi ajungem ca fratii; prietenii care in miezul noptii iti deschid pentru o paine; prietenii care la bucurii se bucura cu tine si nu sunt invidiosi!!! 
De foarte mult timp nu am mai fost cautata doar ca sa fiu intrebata cum sunt, si nu doar pentru ca au altii nevoie de mine; de prea multe ori mi se intampla sa nu fie nimeni disponibil cand am eu nevoi, de prea multe ori nu se ofera nimeni sa ajute cand stiu ca au cu ce si pot, de prea multe ori....

Cand se trezesc unii sa afirme ca ei stiu data cand e sfarsitul lumii, radem si batjocorim; intradevar singurul care stie ziua exacta e Domnul, dar tocmai deaia ar trebui sa fim precauti, cand vedem ca toate catastrofele din Apocalipsa se petrec sub ochii nostri....suntem atat de inconstienti de ce inseamna Judecata care ne asteapta; suntem atat de preocupati de viata de aici incat pur si simplu uitam ca suntem trecatori....cand moare cineva ne oprim din mersul rapid si ne amintim ca exista si Moarte...dar foarte repede trecem din nou in mersul alert spre scopurile noastre care defapt sunt scopuri fara sens si logica....in final ce scop e ala daca nu exista si El in rezultat?!? 

Revin la copii de la Centrul Veritas unde sunt voluntara, nu sunt singurii copii cu nevoile acestea, in fiecare oras exista copii care sunt respinsi de societate din cauza nivelului lor de trai; dar uitam faptul ca Dumnezeu nu pune accent pe bogatiile exterioare ci pe cele interioare, si oare nu si copiii acestia au nevoie de sprijin in implinirea visurilor lor?

 Si totusi...noi, inca invatam de la ei!!!!



Trimiteți un comentariu
A apărut o eroare în acest obiect gadget

Postări populare