Obosit de al meu pacat....

Am ajuns intr-o lume plina de umbre...calatoria mea parea sa fie mai lunga decat speram. Am ales o strada, era luminata...dar nu era lumina naturala, cica era ceva lumina care inlatura orice fel de intuneric, inventata de umbre. Am ales sa gust din aceasta lumina, chiar avea ceva ademenitor...avea un gust bun la inceput dar cu cat ma adanceam pe strada cu atat parca lumina se facea prea puternica si devenea intuneric...fiinta mea era tot mai grea, se umplea la fiecare vorba rea, fiecare jignire, fiecare zambet fals..eram prinsa in transa...era drogul meu de zi cu zi..era drogul pentru toate umbrele...da pacatul e cel mai ademenitor drog pentru oameni.

Ce placere profunda e in noi cand toti ne lauda cat de implicati suntem in lucrarea Lui...dar oare Domnul are aceeasi parere? Cand ai cantat ultima oara o melodie 100% cu dedicatie pentru El? Sau toate sunt sa te auda cei din jur?

Iar daca Biblia spune ca nu e zi fara sa nu pacatuim inseamna ca suntem cu adevarat niste drogati! Dar tu care esti calator pe acest pamant...de ce nu lupti cu pacatul? Nu stii tu ca Domnul vrea sa te vada luptand pe strada in care te-ai ratacit? Domnul nu te va judeca dupa numarul de pacate sau de ganduri bune..ci dupa fapte...esti tu gata sa dai ochii cu Domnul? Unde ai ajunge daca la noapte ai muri? Vei zambi sau vei suferi?
Cat despre mine...am ajuns sa fiu frante de al meu pacat...e un drog pe care nu-l mai suport dar fara de care trupul meu nu mai poate....sunt atat de nemernica uneori...

Caci El....vine....
Curand...
Da, cat de curand...
Foarte, foarte curand!