filele mele.

marți, 30 decembrie 2008

Nu mă mai înţeleg cu mine

Mi s-a spus că gândesc prea negativ. Nu! Pur şi simplu am momente în care simt că doare, butonând tastatura şi descarcându-mă voi reuşi să recapăt încrederea..scriu, citesc şi cand văd cât de naivă sunt în unele momente, râd subtil de mine şi încerc să caut o cale matură de a trece peste.

Am reuşit să trec peste multe în cele 7240 zile ale mele. Am ajuns în acel moment în care nu mă mai recunosc, de ce plang eu? de ce îmi consum energia şi nervii pe toate astea? Raspunsul ar putea fi "dragostea", am ajuns să accept orice rană fie ea deschisă sau închisă, să înghit orice vorbă acră sau amară, să accept complimente false...

Mai sunt în jur de 30 de ore pană trecem în 2009, la fel ca majoritatea, încep să privesc înapoi şi să derulez anul 2008 să vad ce am reuşit să fac. Am multe binecuvântări, bucurii, câteva încercări şi acum spre sfârşit neaşteptata provocare, legată de viaţa personală, nu voi detalia pentru că nu e cazul. Ceea ce nu am vrut la început am ajuns să accept, iar acum când nu văd viitor fară acel ceva, "cineva" vrea să mi-l fure. Nu este loc să-mi spun părerea, defapt este loc dar nu se acceptă...

M-am retras pentru moment, am ales să fiu doar eu cu mine şi cu El...noi 3, eu cu mine ne certăm cel mai des, nu ne înţelegem deloc, am ales să stau să remediez problema şi să caut calea de a demonstra că acel "ceva" îmi aparţine.

Răutatea, minciuna, orgoliile şi oportunismul se înmulţesc exponenţial, parcă pe zi ce trece. Există momente în care, de la atâta presiune, "supapa de siguranţă" se defulează. Iar apoi se închide la loc. Un ciclu perpetuu, care nu face decât să genereze scârbă. Nu are limite, la fel ca şi răutatea. Atâta timp cât îţi pasă, e imposibil să nu te afecteze lucrurile negative din jur. Oricât de tari ai avea nervii. Dar există şi o cale de ieşire din acest cerc vicios. Să nu îţi mai pese. Aşa nu te mai poate afecta. Eu, una, mă tem de un singur lucru. Că va veni ziua în care, scârbită, voi ajunge să spun "a încetat să îmi mai pese"...nu-mi doresc asta, nu doresc să nu-mi mai pese, dar cum pot trece print-o astfel de "telenovelă" când eu sunt scârbită de ele?!? Singură cu siguranţă nu voi reuşi, aleg să merg cu Tine...nu te simt dar ştiu că eşti lângă mine, probabil vrei să vezi cum mă descurc...

În concluzie...am decis să aştept în deplină tăcere răspunsul Tău!! Ciudat..acelaşi răspuns l-am mai aşteptat şi pe când credeam că l-am primit, observ că mai am nevoie de o dovadă :)

Trimiteți un comentariu
A apărut o eroare în acest obiect gadget

Postări populare