Plangem de nervi, plangem de bucurie, plangem la telenovele, plangem la jigniri, plangem la despartire, plangem la revedere, plangem la neimplinirea mofturilor, plangem din orice lucru...prea putin important comparativ cu plansul dupa ravna!!!
Imi place sa plang, chiar ma simt bine dupa...dar doar atunci cand plang din cauza problemelor cu adevarat importante...pentru ca atunci intradevar simt linistea Lui; imi place sa plang cand imi cunosc greselile si le regret, pentru ca atunci imi dovedesc sinceritatea, imi place sa plang. :)
Suntem ca si copiii, cand vad o jucarie la alt copil si plang ca o doresc si ei...nu e interesant cat luptam pentru lucrurile de pe pamant? Un laptop, telefon, mp4, iphone...sa fie de ultima generatie, ca sa poata altii pofti ce am eu si sa nu ma injosesc sa poftesc eu...ne prigonim singuri si tragem in plasa si pe altii...si ma intreb, unde implinim..."sa nu potignim pe nimeni prin purtarea noastra."?
Suntem atat de ciudati...multi cred ca suntem cu adevarat optuzi...dar e atat de fals...nu suntem prigoniti cum ar trebui, trebuie sa fim prigoniti pentru Isus, si nu doar in ziua de duminica...
Imi place sa plang...dar vreau sa fiu fericita tot timpul si nu doar duminica...caci in final, fericirea mea e sa ma apropiu de Domnul!!! :)
Un comentariu:
prin lacrimi ne formam, ne modelam.
Trimiteți un comentariu