filele mele.

luni, 19 decembrie 2011

De suflet...

Cand am crezut ca mai am putin sa pasesc pe drumul bucuriei, m-am simtit impinsa inapoi, la inceputul drumului. Acum mie sufletul din nou afundat in tristete, iar lacrimile curg siroi, credeam ca a fost un an al binecuvantarii, dar cine ar fi crezut ca tine doar o clipa?

Ma simt prea fara de speranta sa mai multumesc ca am o viata...ma simt prea goala de vreun zambet sa pot lupta fara vreun scrajnet...Ma vezi? Auzi? Imi simti vibratia inimii care nu mai are ritmul vechi?

Am asteptat si inca astept sa imi calmezi inima-n piept; ma simt un fulg fara de loc, ma simt o pana fara scop, ma simt golita de puteri, si'acum pasesc spre nicaieri...

Ma cauti? Ma vezi? Ma simt blocata intre pereti...iar valurile de necaz nu vin pe rand ci vin'odat'fara simtire in al lor glas. De ce sunt om? De ce mai simt? De ce ma lasi sa fiu zdrobit?

Stiu, si Tu ai tacut si inghitit, desi durerea te-a lovit...stiu, te-ai lasat lovit de noi, sa fim Mireasa Ta apoi! Insa dureri fara vreo raza..sunt grele si pline de ocara.

Ma simti? Ma vezi? Stiu, nu te-am prea cautat, insa Tu auzi dorinta din adancul sufletului meu, auzi strigatele tacute si lacrimile interioare, iti soptesc din nou...inca astept acel miracol care doar Tu il poti implini!!!

luni, 12 decembrie 2011

Pentru ce sunt bloggerii?

http://www.catavencii.ro/Cand-bloggerii-se-joaca-de-a-jurnalistii-si-de-a-dumnezeu_0_2177.html#

Inainte sa citesti ce scriu, trage cu ochiul la link-ul de sus!
Nu mare mi-a fost mirarea sa citesc si sa cred ca se poate intampla asta. Nu ma consider bloggerita, blogul meu e personal si asa o sa ramana. Scopul meu e de a-mi descarca gandurile si a va incuraja sa iubiti viata si sa gasiti scopul cel adevarat!

Dar gata despre mine, sunt nervoasa, nu sunt cititoare a lui Visurat , am ajuns de vreo 3 ori la el pe blog, din greseala si de fiecare data mi-am pus intrebarea de ce il citesc oamenii cand exista presa adevarata ?!?
Dar nu judec, pana la urma si el se poate intreba de ce m-ar citi cineva pe mine, sau pe altii. Fiecare avem felul nostru de a ne exprima, insa e absurd sa te folosesti de cazurile umanitare, sa iti aduni cititorii. Ah'si sa vrei sa faci pe SuperEroul :)

Cred ca daca chiar considera ca are calitatile necesare pentru un jurnalist, sa devina unul, nu?!?
Dar nu am inceput sa scriu pentru a critica. Imi cer iertare pentru scapare, dar trebuia sa o spun intr-un fel sau altul!

Ceea ce vreau sa va rog e sa ajutati si voi la inlaturarea barfei si sa il ajutati pe Tudor, care chiar are nevoie de ajutorul nostru. Daca nu poti ajuta prin sms, atunci spune celor din jur ca zvonurile nu sunt adevarate si ca pot face o fapta buna in prag de sarbatori :)

Iar eu...revin cu postarile mele, de maine!
O noapte pazita de Domnul va doresc ! :)

joi, 8 decembrie 2011

Iubesc patura alba de zapada!

M-am trezit si am privit pe fereastra, era totul alb iar fulgii erau atat de mari, mi-am adus aminte de diminetile copilariei in care eram trezita de mama sa vad minunea Ta ce o asterni pe pamant, albul pur care schimba peisajul mohorat al toamnei intr-un peisaj plin de emotie si bucurie!

Am stat si am privit cum minunea se intampla, cum fiecare coltisor aramiu se imbraca in alb curat, parca si padurea zambea in timp ce o imbracai. Iar dealurile asteptau sa fie acoperite de o patura groasa de zapada!

Era foarte devreme, am decis sa las ninsoarea sa isi termine de pictat peisajul si intre timp sa mai dorm, dupa 3 ore m-am dus din nou la fereastra si totul era pustiu, ruginit si trist; am crezut ca am visat, insa cateva pete de alb mi-au dat de inteles ca a fost acum cateva ore alb...insa razele puternice au topit intr-o clipita totul!

Am ajuns la concluzia ca asa suntem si noi, oamenii, ne dam seama ca suntem fara scop in viata cand ajungem sa nu mai avem pe cine sa ne bazam, cand financiar nu mai putem pasi, cand ne simtim singuri si parasiti, doar atunci apelam la El sa ne innoiasca, sa ne acopere cu o patura alba si sa puna peste noi puritate. Dar ca si anotimpurile, sufletul nostru e jucaus, ii place sa se joace, nu ii place nici cald nici rece, prefera sa fie caldicel! Iar dupa ce ajungem sa fim impacati cu El ne saturam de caldura Lui si de reguli si vrem sa intindem putin coarda, putin azi, putin maine...iar peste o luna ne trezim din nou in mocirla de odinioara! Si cautam din nou patura lui alba si pura!

Ma intreb, Dumnezeu nu se satura de noi?!? De cat de indecisi suntem, de cat de mult de mintim singuri, de cat de mult ne dorim doar noua binele, nu conteaza restul!

Cand citesc ca El isi doreste sa fim asemenea Lui, vesnic puri, si nu asemenea iernii care trece si vine si trece...

Vine Craciunul, sarbatoarea preferata, si nu pentru cadourile care le daruiesc sau le primesc, ci pentru ca sarbatoresc minunea nasterii Lui si tot ce imi doresc e sa imi ofere echilibrul fulgilor de nea, atunci cand ma avant pe drumul Lui sa stiu unde trebuie sa imi astern sufletul incat patura de suflete pure din planul Tau sa fie  pe placul inimii Tale!

La fel, la fel va doresc si voua suflete albe!

Postări populare