Tocmai cand era sa te strig mi-ai spus sa tac, pentru totdeauna!
Dar cum sa tac? De ce sa mai tac? Am tacut atata timp...dar totusi nu te-am lasat pana nu ti-am spus...nu am strigat desi ravneam sa urlu sa eliberz toata durerea, dar nu am vrut sa ma auzi urland.
Cat egoism trebuie sa existe in om sa ii placa sa fie iubit dar sa nu doreasca sa iubeasca; si cata durere trebuie sa poarte cel iubit.
Doare, doare tare! Poate nu doare pierderea pe cat faptul ca de atata timp mi s-a zis ca vad totul prea pozitiv si prea ireal.
Si totusi ce vina am eu ca iubesc? Se spune ca dragostea acopera totul, dar oare e durerea mai puternica decat dragostea? Poate cand nu e primita da...
Sunt iar farame din gandurile mele, idei stupide si intrebari fara raspuns...mi s-a spus sa tac, sa tac...dar cand mi s-a dat ocazia sa vorbesc?
M-am gasit prinsa in vantul puternic al toamnei care aduce cu ea uscarea frunzelor...si eu ma usuc, pentru ca nu mai pot urla in verdele bucuriei mele...e prea toamna sa pot zambi, uscarea mea e prea plina de lacrimi...si nu, nu e durere ci e regret..nu am vorbit cand a trebuit, am tacut si acum iar mi se cere sa tac, de parca am vorbit vreodata...dar tac si tac....pana cand o sa mi se ceara sa vorbesc si atunci voi spune poate din nou ca prefer sa tac, si tac...
Visez la o primavara, o innoire a tot ce inseamna viata mea si a ta...stii cum sunt ghioceii care ies gingasi si plini de zambet de sub inghetul zapezii, si cum parca te imbratiseaza cu caldura lor..vreau si eu sa fiu imbratisata de caldura bucuriei, dar eu tac, trebuie sa tac.
Ah'si nu-mi spune ca Il am pe Domnul, da e aici cu mine si prin Duhul Lui ma imbratiseaza dar El mi-a dat ravna dupa bucurie, desi cea mai mare bucurie e in El...dar am nevoie si de un "el" asa cum tu poate ai nevoie de o "ea"...si nu, nu disper din cauza asta..nu ma grabesc..doar ma descarc pentru ca am tacut prea mult si nu, nu caut pentru ca nici nu stiu cum as putea sa caut si nici ce sa mai caut...dar acum eu tac.
