Ca orice fiinta cu suflet de om,avem tendinta de a critica si judeca dupa aparente, fara sa ne gandim ca in detaliu se afla comori ascunse.Fiecare suflet are o comoara, mai ales daca a si ales sa o dezvolte prin Cristos, pentru a aduna averea din ea pentru Cer si nu pe pamant.
Dar tu?!? Ce fel de suflet esti? Traiesti ca toti, criticand si judecand? Sau preferi sa spui in fata?!?
Ca sa tindem spre perfectiune, spunem ca preferam adevarul in fata, dar cand suntem prinsi in fapta, ori ne scoatem cu tot felul de pretexte ori tacem si ne razbunam pe persoanele in cauza prin diferite idei.
Nu caut cuvinte fabuloase sau prinse din poveste, incerc sa arat cat de nepocaiti sunt pocaitii...daca chiar apartii lui Isus accepta critica ca o modalitate de a te apropia de purtarea lui Isus. Cand se spune "fi tu insuti", nu inseamna sa fi legat de lume, ci fi tu, plin de ravna dupa El, zambeste sincer, vorbeste cu dragoste frateasca si priveste cu un ochi curat.
