De ce sa inveti la CBEE?

Nu, nu m-a pus nimeni sa fac publicitate sau sa-mi exprim parerea. Nici macar nu am cerut voie sa fac asta!

Insa am simtit nevoia sa imi exprim parerea si sunt convinsa ca nu gresesc daca fac asta. Acum cativa ani, chiar in vara cand am terminat si eu cu Bac-ul (promovata cu nota buna), nu stiam pe ce drum sa o iau, imi doream atat asistenta sociala/psihologie/sociologie (una din ele) cat si mass media. Am intrat a 10a la Universitatea de Vest din Timisoara, eram convinsa ca acolo voi ramane; pana am dat de site-ul  CBEE  si am citit viziunea lor care m-a acaparat total, si da, am simtit ca trebuie sa incerc si asa am facut.

Mi-am retras dosarul din Timisoara si am mers la interviul pentru admitere, inca si acum imi aduc aminte cat de emotiva eram, deabia vorbeam desi aveam atatea sa le spun; am reusit sa imi citesc ce am pregatit, sa dovedesc ca am abilitati de scriere si imi si place sa scriu. Nu stiu nici in ziua de astazi motivul pentru care m-au ales, insa pentru mine a fost o dovada ca am facut bine cand m-am decis sa ma retrag din Timisoara.
Am simtit mana lui Dumnezeu de cum am ajuns acolo, stateam intr-un apartament cu alte 6 colege de an, eram din toate colturile tarii, fete crestine si deschise pentru nou. Dupa cum ziceam, mana lui Dumnezeu a fost peste mine din prima zi, m-am integrat printre colegi si in a3a sau a4a zi de scoala directorul m-a chemat in birou sa imi spuna ca exista un sponsor care vrea sa ma sustina pe parcursul scolii, un imens dar si raspuns ca locul meu e acolo, oare?!?

Cursurile la mass media erau foarte interesante, predate de oameni cu experienta de la care, personal, am invatat cateva detalii cu privire la viziunea mea. Insa, unul dintre ei, nu o sa dau nume ca e mai bine, a reusit sa imi deschisa ochii atat de bine incat dupa nici un an de studii am fost pregatita sa renunt! De ce? Exact nici eu nu pot raspunde, insa nu imi mai simteam locul si nu ma vedeam devenind o jurnalista. Nu m-am putut integra cum ar fi vrut celelalte fete intre ele, nu pentru ca nu mi-au placut, toate erau superbe in felul lor; insa niciodata nu am reusit sa fiu destul de "fata" sa stiu sa ma comport cu fetele, intotdeauna m-am inteles mai bine cu baietii...hehe :)

Si da, am renuntat, cu greu...dupa multe intalniri cu mentorul meu personal, o doamna pe care o respect enorm, dupa intalniri cu directorul scolii, un frate in Domnul care e la locul si momentul potrivit si dupa discutii cu colegii care ma incurajau sa raman, scumpii de ei!

Am scris pe scurt experienta mea la CBEE, o experienta despre care am refuzat tot timpul sa vorbesc, probabil pentru ca inca nici eu nu mi-am raspuns la anumite intrebari sau poate din simpla teama de a fi criticata pentru decizia mea. Am renuntat dar am continuat, am citit toate cursurile si am parcurs studiul biblic, am reusit sa trec prin toata Biblia cu ajutorul sfaturilor de la ei si sa imi schimb multe in viziunea mea, dar sa imi intaresc visul, de a avea propria mea organizatie/fundatie/proiect.

De ce sa alegeti CBEE? Pentru ca e locul care iti ridica stima de sine la nivelul potrivit visului tau, pentru ca te indruma sa faci ceea ce stii sa faci cel mai bine si nu in ultimul rand iti modeleaza caracterul sub viziunea lui Dumnezeu. Nu exista scoala sau loc perfect, am avut mici dezamagiri si lucruri cu care nu eram neaparat de acord, insa e locul cel mai bun sa te perfectionezi prin Dumnezeu.

Nu te astepta sa cresti spiritual doar pentru ca mergi la o scoala biblica, relatia personala cu Dumnezeu nu are nimic de'a face cu ceea ce iti predau profesorii, decat ca te incurajeaza si iti dau motive de ce e bine sa ai o relatie!

Sper ca te-am convins de ce se merita sa alegi o scoala biblica, fie ca e teologie sau mass media! Intr-o scoala nu conteaza atat materia care o inveti pe cat de mult conteaza oamenii care te invata; si o pot spune sincer, profesorii din CBEE sunt oameni cu caracter!

Dati cezarului ce e al cezarului!

"Dati cezarului ce e al cezarului!" Sunt convinsa ca va suna cunoscuta expresia, e biblica, e adevarata si e incurajata de insusi Creatorul nostru!

Nu cunosc multe din politica, nici nu ma pasioneaza, insa stiu cat trebuie sa stiu ca si cetatean roman. Toti ne plangem ca ne merge greu, ca avem oameni la conducere incapabili, ca suntem saraci...ati observat ce comunicare dezvoltata exista la romani? Toti comunica, tot ce nu trebuie, dar nimeni nu actioneaza; insa si daca se gasesc persoane sa actioneze le este taiat elanul de populara expresie "In Romania nu o sa mearga asa ceva!" .

Imi povestea un prieten cum un grup s-au mobilizat sa curete Parcul Central al unui orasel din tara noastra, faceau totul benevol si cu banii lor, insa aveau nevoie de o aprobare, sa fie legal. Cand au mers la primarie si au reusit sa intre in biroul primarului, nu doar ca au fost tratati cu lipsa de respect dar au fost si luati de sus, cum de isi permit ei sa isi doreasca sa curete Parcul Central?!? Intradevar, suntem o tara care nu stie sa fie unita si care nu stie ce inseamna sa fim un suport unii pentru altii.

Nu dau vina pe presedinte si nici pe altii, noi i-am ales, noi suferim consecintele...plus'presedintele poate avea  idei bune, conteaza si echipa din spate. Nu vreau nici comunism , nici democratie...vreau libertate si egalitate. Nu ma contrazice, democratia in sine e bazata pe un plan de reguli stricte, care nu mai exprima libertatea la a fi si a trai!

As spune si eu ca toti: "Daca as avea puterea as schimba..." , insa nu spun, stii de ce? Pentru ca pot, am puterea sa ma rog pentru tara mea, am puterea sa fiu un crestin autentic care cu riscuri, isi exprima ideile si dovedeste ca se poate trai in pace. Crestinul autentinc sta in exemplul lui Pavel, nu ma laud cu mine, ma laud cu ce face Domnul prin mine!

Nemultumitule, tu cu ce te lauzi in tara ta?!?

Suntem niste "masoni nelegitimi"

Zilnic aud discutii despre oameni bolnavi, despre oameni care sunt pe moarte; insa atunci cand se vorbeste de persoane apropiate sentimentele de groaza se schimba in ceva mai adanc, intr-o frica inexplicabila si un regret amar!

Astazi una dintre persoanele apropiate care este foarte bolnava a spus o fraza valoroasa : 
"Nu sunt suparata pe Domnul ca ma incearca atat de grav, merit, meritam toti toate necazurile, pentru ca stim ce avem de facut dar evitam sa facem, sa ne smerim si sa ne pocaim!" 


Un adevar mai simplu nu putea fi zis de o persoana incercata, inlacrimata si plina de regrete...nu avem nevoie de o alta lectie sa realizam cat de scurta e viata, cat de valoroasa e viata si cat de simpla e viata. Ne complicam singuri deoarece credem ca stim ce vrem si putem face singuri totul. Suntem niste "masoni nelegitimi" care cred in propria forta si atat. Avem regulile proprii stricte, le facem ca trebuie nu ca simtim nevoia sa le facem; ne imbracam smerit nu ca stim ca asa e bine ci ca sa evitam vorbele celor din jur; sustinem ca facem doar ce simtim noi ca e bine dar sfarsim in a face tot ceea ce ne dicteaza altii. Suntem fatarnici cu propria persoana.

Da, cred si eu la fel ca majoritatea ca sfarsitul e aproape; ca au inceput sa se intample lucrurile scrise de Sfantul Ioan. Ne cautam placerile in lucrurile veacului acestuia si preferam invataturile diferite de cele ale Cuvantului..suntem exact ceea ce nu trebuie sa fim, suntem caldicei!

Eu imi doresc sa ma schimb, vreau o primavara plina de nou si o reinviere a sufletului meu pustiit de amaraciunea rezultata din dorintele veacului. Vreau sa fiu noua si plina de ravna de a face bine , sa am fapte pline de credinta si credinta cu fapte!


Tu ce iti doresti sa schimbi la tine?!?