Zilnic aud discutii despre oameni bolnavi, despre oameni care sunt pe moarte; insa atunci cand se vorbeste de persoane apropiate sentimentele de groaza se schimba in ceva mai adanc, intr-o frica inexplicabila si un regret amar!Astazi una dintre persoanele apropiate care este foarte bolnava a spus o fraza valoroasa :
"Nu sunt suparata pe Domnul ca ma incearca atat de grav, merit, meritam toti toate necazurile, pentru ca stim ce avem de facut dar evitam sa facem, sa ne smerim si sa ne pocaim!"
Un adevar mai simplu nu putea fi zis de o persoana incercata, inlacrimata si plina de regrete...nu avem nevoie de o alta lectie sa realizam cat de scurta e viata, cat de valoroasa e viata si cat de simpla e viata. Ne complicam singuri deoarece credem ca stim ce vrem si putem face singuri totul. Suntem niste "masoni nelegitimi" care cred in propria forta si atat. Avem regulile proprii stricte, le facem ca trebuie nu ca simtim nevoia sa le facem; ne imbracam smerit nu ca stim ca asa e bine ci ca sa evitam vorbele celor din jur; sustinem ca facem doar ce simtim noi ca e bine dar sfarsim in a face tot ceea ce ne dicteaza altii. Suntem fatarnici cu propria persoana.
Da, cred si eu la fel ca majoritatea ca sfarsitul e aproape; ca au inceput sa se intample lucrurile scrise de Sfantul Ioan. Ne cautam placerile in lucrurile veacului acestuia si preferam invataturile diferite de cele ale Cuvantului..suntem exact ceea ce nu trebuie sa fim, suntem caldicei!Eu imi doresc sa ma schimb, vreau o primavara plina de nou si o reinviere a sufletului meu pustiit de amaraciunea rezultata din dorintele veacului. Vreau sa fiu noua si plina de ravna de a face bine , sa am fapte pline de credinta si credinta cu fapte!
Tu ce iti doresti sa schimbi la tine?!?
.jpg)
Un comentariu:
si eu imi doresc sa schimb multe la mine , sa pot sa fiu mai aprope de Dumnezeu.
frumos articol
Trimiteți un comentariu