filele mele.

joi, 15 octombrie 2009

Agape.

"A Domnului e razbunarea, iar a noastra e rabdarea." Cu asta a fost incheiat un frate predica, si cata dreptate poate avea.
Dar oare suntem noi atata de smeriti incat intotdeauna sa iertam si sa asteptam sau preferam sa umplem paharul cu dulcele razbunarii?

Si sunt atatea detalii care ne provoaca la razbunare...nu ti s-a intamplat niciodata sa fi vorbit de rau si sa ai direct intentia sa mergi la cel apropiat si sa te apuci.."ai auzit ce a zis de mine, care e mai nu stiu cum fata de mine..."; oh'si cati nu facem asta.

Sunt mici detalii, care dor si prin care ne ranim singuri; ne pierdem pe drumul amagitor al dragostei firesti prin care singurul scop e sa ne fie noua bine; si uitam de dragostea agape, care poate provoca atata bunatate...

Imi e dor sa vad un om care cauta sa ofere nu sa ia, care cauta sa dea nu sa adune...dar mai exista oameni cu astfel de dorinte?

Raman cu o dorinta...sa creasca agape in sufletul meu.

Un comentariu:

.adda spunea...

..speranta moare ultima, sau penultima cum am mai auzit..sigur exista, dar cum estentele tari se gasesc in sticlute mici, ceea ce avem de facut e sa cautam si sa scotoim :) imi place dorinta ta, si fie ca ea sa creasca mult mult mult si sa ramana sus .. >:D<

Postări populare