" Nu criticul este cel important; nu cel care arata cu degetul atunci cand cel puternic se poticneste sau cand binefacatorul ar fi putut face mai mult bine. Lauda este a aceluia care este in arena...care, in cel mai bun caz, cunoaste la final triumful unei mari realizari si care, in cel mai rau caz. daca pierde, macar pierde pentru ca a indraznit. Asadar locul lui nu va fi niciodata alaturi de acele suflete timide care nu cunosc nici victorie nici infrangere." [ Theodore Roosevelt]
Cat de mult mi-au placut cuvintele astea, cat de incurajatoare pentru a cobori din barca ta plina de frica si sa umbli pe apa, cum spunea John Ortberg, ce poate fi mai minunat in fata Lui decat sa vada ca nu te dai batut pana nu gusti triumful sau infrangerea? Cum putem noi dovedi mai bine ca vrem sa ajungem langa El, cand nu suntem gata sa dovedim lumii ca suntem lumini prin El, sau poate intrebarea ar fi, chiar suntem noi lumini? Ar putea zice un om din lume ca avem ceva diferit? Ce izbesc ochii lumii cand privesc inspre noi? Vocabular urat, parada modei, lacomie dupa bani, barfa, lauda, minciuna...lista poate continua, cum crezi ca poti fi o lumina cand te minti pe tine insuti? Eu una m-am simtit mizerabil in fata Lui dupa citirea acestor cuvinte, m-au prins chiar intr-o pasa in care trebuia sa ma decid...lupt sau stau? Probabil voi gusta infrangerea, dar comoara din Cer va fi atat de dulce incat v-a acapara gustul infrangerii..asta e bonusul unui luptator de-al Lui...indiferent ca pierzi sau castigi...pe calea Lui dupa orice lacrima vei primi o binecuvantare...
Nu ti s-a intamplat sa te intrebi de ce toate iti merg pe dos? Sa ai impresia ca daca renunti sa te mai zbati poate se vor linisti apele? Ah'si eu de atatea ori ma confrunt cu intrebari de genul...dar am ajuns la concluzia ca atata timp cat nu fac nimic, satana va da impresia ca apele sunt calmate dar defapt nimic nu s-a schimbat, toate asteptau sa fac eu pasul pentru a incepe lupta...oricand reiei lupta apele vor fi aceleasi..nicidecum mai linistite.
Merita sa veghezi dupa care sa iei masuri...dar tot ce conteaza intr-o lupta e sa fi sincer si deschis..atat cu tine insuti cat si cu ceilalti implicati...e mai bine sa se auda din gura ta ce ai de zis decat de la altii..pentru ca stii cum e "telefonul fara fir"..pana ajunge la destinatie forma cuvintelor si intelesul lor e cu totul altfel.
Te afli in momentul asta intr-o lupta? Ce ar fi sa reflectezi, priveste la intersectia in care te afli...si alege calea cea mai plina de primejdii..pentru ca aia cu siguranta e calea Lui,iar atunci cand stagnezi si spui de aici nu mai pot continua...va veni El si te va indruma...pentru ca El apare exact atunci cand noi nu mai putem face nimic. Se intampla de multe ori sa spunem ca Dumnezeu nu ne ajuta, dar oare nu suntem noi cei fricosi si lenesi si nu facem pasul care il putem face si singuri? Dumnezeu actioneaza doar atunci cand puterea omului e prea mica in fata incercarii, dar nu va actiona atunci cand refuzam sa pasim din cauza ca ne e teama ce va urma...candva tot vei trece pe acolo, ori acum ori mai incolo...e incercarea care te maturizeaza...cu o lupta neterminata nu poti ajunge in Cer.
Cat despre mine si incercrea mea, sper ca am luat decizia corecta, iar daca nu Dumnezeu imi promite in Fapte 5 :38, 39 ca ceea ce e dat de la Dumnezeu nu va fi nimicit niciodata de oameni, chiar daca toti sunt impotriva...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu