Azi tac.

- Nici macar un "punct" nu zici?
- Azi nu...poate nici maine...
- De ce ?
- Stii, exista momente in care tot ce imi doresc e sa tac, sa taci...sa tacem! Dar poate tu...sa nu taci prea mult incat sa te uit, mai bine vorbeste-mi..rar, cugetat si plin de pasiune...stii cand imi povestesti de masinile preferate cat de plin de vise esti....
- Sa-ti povestesc de masini? Dar tie nu-ti plac masinile.
- Nu-mi plac deloc...dar cand imi povestesti tu e diferit. Poate prea diferit, mai bine "altceva"...spune-mi despre "altceva"...stiu ca e dificil, iar eu care tac...dar spune-mi, imi place cand spui despre asta, e o mare liniste in mine cand spui tu.
- Bun, o sa incerc, dar a trecut prea mult timp si e dificil, poate prea dificil...poate maine o sa fiu mai pregatit, la noapte o sa cuget..e bine maine?
- Ah, maine...daca mor maine? Sau poate maine vei spune la fel; daca nu imi vei mai spune niciodata? Dar astept...tac si astept...prea mult doare nerabdarea..dar sunt plina de curaj...simt cum toate se agita in mine ca si cum maine vei zice...dar tac...azi tac...si maine voi zice la fel..tac!