Mii de culturi, totalmente diferite, si totusi, care se intersecteaza in acelasi scop: FERICIREA!!!
Nu ti se pare fascinanta lumea in care traim? Traiesc intr-un oras turistic, am zile in care urc in cetate doar pentru a observa turistii...fiecare isi spune povestea lui...prin zambet, privire, exclamari...si nu in ultimul rand imbracaminte!
Ultima data cand am stat in Piata Cetatii mi-au atras atentia un grup de indieni, erau plini de zambet si impresionati de stilul de viata de la noi. Am fost curioasa cum traiesc ei de li se pare asa diferita zona mea; am dat google surch si uimita am fost cand am citit ca India este o tara pe cat de saraca pe atat de bogata din punct de vedere cultural. Plina de culori, veselie si traditii, iar oamenii, oamenii sunt suflete cu emotii de copil.
Ma gandeam la tara mea, Romania, oare ce suflete purtam in noi? Cat la % e inocenta din noi? Pe toti pe care ii intreb se plang de bani, recunosc si eu cand sunt stramtorata ma panichez; si ne miram de ce vedem doar fete incruntate pe strazile pline de suflete care au in ele o foame de bani, niciodata nu ne multumim cu putin; nu rareori am observat oameni care spun "Macar daca as avea atat...!"...si Domnul fara macar sa ne rugam ne ofera...iar cand avem...parca nu e de ajuns...am fi putut primi mai mult; in final suntem oameni, avem "voie" sa pacatuim si Domnul e "obligat" sa ne dea...peste masura daca e posibil. Oare?
Nu gasesc alt motiv, decat ca traim intr-o societate etnocentrista, fara posibilitatea de a schimba statusul; mereu judecam dupa propriile experiente, in special dupa natura umana; insa lumea e ceva mai mult decat noi cunoastem...traim intr-o lume necuprinsa, plina de neintelesuri, care sunt bine asa...daca am stii totul nu am mai fi de natura umana. Dar ce frumos e sa purtam numele de om, mai ales de om din Dumnezeu, nu?
Mi-as dori sa fim mai indieni, mai preocupati de legile morale si spirituale, sa fim primitori de oaspeti si plini de bucurie la binecuvantarile altora; sa fim copii cand vine vorba de rau si plini de maturitate cand trebuie sa facem bine.
Ma intreb, ce preferi, sa fii sau sa devii?
http://photofreak07.deviantart.com/ (Multumesc, Sergiu >:D< )
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări populare
-
Cand am crezut ca mai am putin sa pasesc pe drumul bucuriei, m-am simtit impinsa inapoi, la inceputul drumului. Acum mie sufletul din nou af...
-
Am ajuns intr-o lume plina de umbre...calatoria mea parea sa fie mai lunga decat speram. Am ales o strada, era luminata...dar nu era lumina ...
-
Suntem ca paianjenii care incarca lumea cu panze, panze negre, pline de dezbinare si ura; oferim cu atata simplitate parerea noastra fara sa...
-
9-10-11 Decembrie au fost 3 zile in care oamenii care au incercat sa ma ispiteasca au reusit sa imi aduca aminte ca Dumnezeu vrea sa il laud...
-
Pentru lipsa mare de postari din anul acesta m-am decis sa scriu in luna Decembrie cate o postare zilnica, un fel de Advent Blog Month si sa...
-
Yesterday, after school I was waiting for my bus in a bus station and an old man came to me, and asked if I know english, I said "yes...
-
Mi-e dor de Tine, de binecuvantarea Ta, de imbratisarea Ta, de pacea Ta. Mi-e dor de mine, de zambetul meu, de calmul meu, de pacea mea. As ...
-
Ai simtit vreodata cum tot trecutul devine atat de apasator incat ai vrea sa te intorci si sa repari totul, incat fiecare vorba, fapta, sent...
-
"Ma simt atat de mica cand ma uit la ce am...ma simt atat de neputincioasa in ce am de facut...ma simt atat de goala pe cat de plina su...
-
Haide, in seara asta sa ne rupem de lume, sa fugim si sa ne adapostim la poalele Lunii, razele ei sclipitoare sa fie singura noastra sursa d...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu