O plimbare prin sufletul meu...

O imbulzeala de sentimente se lupta in suflet, incearca sa iasa la suprafata sa ma atinga, sa stearga un zambet pierdut de pe fata mea...sa imi picteze o fata suparata, sentimentul care va castiga o sa aibe pensula sa-mi creeze cum vrea starea! Ciudat...starea ta depinde de sentimentele care se joaca in suflet ascunse de ochii lumii.

Intru inauntru, nepoftita, privesc inmarmurita...nu le pot deosebi, sunt sentimente mii si mii...incerc sa aleg...oare unde e fericirea? oare care e bucuria? oare am in mine dragostea si pacea?

Continui sa ma plimb printre ele....ce lupta puternica, incat simt cum doare! incerc sa caut indiciul, cum scap de toate? Cum retin doar ce e bun?

Din nou intrebarile imi misuna prin minte, in timp ce eu continui sa ma plimb prin suflet...ah'cate sentimente gasesc, ah'uite si ce am simtit saptamana trecuta cand mi-am dedicat timpul pentru cei din jur, ce pace!, dar gasesc si sentimentul de neacceptare; da e de acum cateva saptamani, am incercat sa accept tot ce mi se intampla dar ma minteam singura, acum inteleg starea mea tulbure de saptamanile astea.Ah'gasesc si starea de visare, da'e un sentiment placut, dar care dureaza doar o clipa, e momentul in care evadez din lumea aceasta si intru in lumea mea, in care pot fi cu El si pot fi cum vrea El, fara sa ma las dusa de ispita firii...

Continui sa caut, si realizez ca toate aceste sentimente sunt create de mine...atunci cand fac totul dupa intelepciunea mea, si evit sa caut planul Lui...ah'si de cate ori nu am facut greseala asta; si continuam sa ma numesc copilul Lui, in timp ce negam ca viata mea e condusa de El, ma incapatanam sa fac eu.

Tot in suflet, in timp ce ma apropiam spre finalul plimbarii, am gasit o cutie, prafuita si demult nefolosita, o deschid cu grija pentru ca pare firava, si gasesc cuvinte de aur...."Fugi de poftele tineretii, si urmareste neprihanirea, credinta, dragostea, pacea, impreuna cu cei ce cheama pe Domnuldintr-o inima curata." (2 Timotei 2:22) si era semnat tot cu cuvinte de aur, dar mult mai stralucitoare..."esti copilul Meu si iti dau Cerul Meu!" . Ah'cat de tare ard lacrimile pe obraz, cat de murdara si incomod ma simt, aleg in fiecare zi sa o traiesc cu Tine, Te simt aproape, Tu esti in toate si aleg Cerul Tau!!!

Inchei plimbarea, ies din suflet, trec prin minte si arunc la "gunoi" gandurile care apartin de firea pamanteasca, las Duhul Lui sa le inlocuiasca; ma aplec pe genunchi, nu gasesc cuvintele sa ma rog, asa ca incep sa-Ti cant!