Din nou...

Din nou am ajuns in pragul serii, imi iau din nou ramas bun de la domnul Soare si spun bun venit domnitei Luna. Da stiu'ciudata viata...si totusi cat de minunat, traim o viata intr-un miracol, dar suntem prea ocupati sa admiram vestita soarta!

Inainte sa inchei seara, pe genunchi in fata Lui, am simtit sa-mi astern gandul, chiar de nimenea nu ii sa citeasca tot ce sunt...

Din nou, simt cum viata parca fuge, da'zicea un filosof, "viata e ceea ce se petrece in timp ce noi ne facem alte planuri", cat adevar , pentru mine dureros, m-am izbit prea mult de zid, orice plan imi zamislesc nu imi iese fara planul Lui ceresc. Cat de crud, dar minunat, sa fi condus de un Imparat.

Acum ca am timp sa gandesc, e liniste in jur, colectia de jucarii "Me to you" parca imi dau speranta sa zambesc...nepotica cu somnul ei linistitor, parca ma adulmeca sa incerc sa fiu si eu, noaptea asta, din nou copil!

Sunt buimacita, fericita dar mai am pana sa spun ca sunt implinita. Azi mi s-a facut dor de Dumnezeu, cat de naiv poate fi omul, sa spuna atat de simplu: "Doamne azi nu am mai mult timp decat sa-Ti cer sa ma ierti.Poate maine..." . Mi dor sa adorm in bratul Lui, sa aud soapta Lui, sa spun tot ce gandesc, cat de frumos, am ganduri de toate felurile, si Lui ii pot spune orice gand, cat de naiv, pueril, stupid poate fi, El ma intelege!

Din nou, ajung in pragul dorului de El. Acum probabil incerc sa-L chem, sunt sigura ca v-a accepta invitatia mea, e un Tata si Prieten minunat...unde as mai putea gasi pe cineva care atunci cand sunt inundata in lacrimi printr-o simpla atingere ma umple de bucurie, da'vorbesc de atingerea Duhul Sfant! Ah'chiar mi s-a facut dor, e un timp perfect de o converatie cu El...ma retrag, cu credinta ca voi avea o noapte minunata!