...m-ai regasit in acelasi loc in care ne-am despartit acum cateva luni, nu credeam ca te voi revedea vreodata...imi parea totul prea obisnuit sa apari tu si sa schimbi peisajul....am vrut sa imi spui ceva, orice, dar ai tacut..
M-ai luat de mana si m-ai condus catre aleea pe care obisnuiam sa pasim impreuna, ne placea sa ne incalcim picioarele si sa radem...eram veseli, purtam in noi sentimentul bucuriei. Acum nu doar eu am fata trista, ci si tu pari sa fi distras de ceva anume...si nu, nu cred ca e din cauza revederii...stiai ca vei reveni.
Acum esti atat de tacut...doar ma privesti, privirea ta e atat de patrunzatoare incat simt cum imi analizezi fiecare sentiment ce il port in privire. Imi patrunzi in fiecare gand si ma rupi de realitate...privirea ta devine atat de insistenta incat simt ca nu ma mai pot controla, in final cedez, ma las condusa de privirea ta; in tot acest timp nu mai lasat de mana, desi privirea ma inspaimanta, mana ta imi ofera o adevarata siguranta, cum nu am simtit la nimeni...privirea ta e frumoasa dar patrunderea ta e atat de unica...nimeni nu reuseste ca tine sa ma citeasca.
Incerc sa imi mut privirea dar puterea ochilor tai nu ma lasa...continui sa ma conduci pe alee....in jurul meu imi vad trecutul care l-am petrecut impreuna...acelasi loc, aceleasi ganduri, vise...si acelasi suflet!!!
Nu am uitat de aleea amintirilor, ci doar am vrut sa nu o mai pasesc...e dureros cum viata isi intoarce roata...atunci zambeam fugar si strengaresc....acum zambesc cu lacrimi si stagnez. Nu e ca te-am pierdut...desi mi-a fost dor de mana ta...tine totul de viata care o am si nu o inteleg...dar tu stii totul...stii cand stau jos si cand ma ridic...sti cand stagnez si cand progresez...stii tot!!!
Nu vreau sa te intreb nimic...acum vreau sa tac, pentru ca si tu taci....inca sunt uimita ca ai venit in vizita, chiar asteptam un semn desi eram prea obisnuita cu linistea de pe alee...privirea ta a zbuciumat totul....m-ai rascolit pana in ziua nasterii mele...esti uimitor, Taticule!!!
Multumesc ca ai venit in vizita si ai avut timp si pentru o plimbare cu mine, chiar esti Unic si demn de Admirat!!!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări populare
-
Cand am crezut ca mai am putin sa pasesc pe drumul bucuriei, m-am simtit impinsa inapoi, la inceputul drumului. Acum mie sufletul din nou af...
-
Am ajuns intr-o lume plina de umbre...calatoria mea parea sa fie mai lunga decat speram. Am ales o strada, era luminata...dar nu era lumina ...
-
Suntem ca paianjenii care incarca lumea cu panze, panze negre, pline de dezbinare si ura; oferim cu atata simplitate parerea noastra fara sa...
-
9-10-11 Decembrie au fost 3 zile in care oamenii care au incercat sa ma ispiteasca au reusit sa imi aduca aminte ca Dumnezeu vrea sa il laud...
-
Pentru lipsa mare de postari din anul acesta m-am decis sa scriu in luna Decembrie cate o postare zilnica, un fel de Advent Blog Month si sa... -
Yesterday, after school I was waiting for my bus in a bus station and an old man came to me, and asked if I know english, I said "yes... -
.jpg)
Mi-e dor de Tine, de binecuvantarea Ta, de imbratisarea Ta, de pacea Ta. Mi-e dor de mine, de zambetul meu, de calmul meu, de pacea mea. As ... -
Ai simtit vreodata cum tot trecutul devine atat de apasator incat ai vrea sa te intorci si sa repari totul, incat fiecare vorba, fapta, sent... -
"Ma simt atat de mica cand ma uit la ce am...ma simt atat de neputincioasa in ce am de facut...ma simt atat de goala pe cat de plina su...
-
Haide, in seara asta sa ne rupem de lume, sa fugim si sa ne adapostim la poalele Lunii, razele ei sclipitoare sa fie singura noastra sursa d...
2 comentarii:
Mi-a fost dor de partea asta a ta....
speechless.
Trimiteți un comentariu